despre fenomenul pitesti, iar

cochetam zilele trecute cu ideea unei serii de fotografii in alb-negru cu o romanie postcomunista.
azi am citit "fenomenul pitesti". brutala carte, trebuie citita neaparat. iar pentru mine, e un mare musai sa ma documentez cat mai bine despre toate cate s-au petrecut sub comunisti. ororile se simt si azi, la fel de bine poate. doar ca azi au o spoiala colorata, cat sa rada prostul si sa nu gandeasca. in acest sens am ajuns la concluzia ca o serie de fotografii alb-negru despre romania postcomunista e fix o laba.

dar eu ce pot sa fac? mare rahat nu, nu deocamdata. dar o iau treptat, cu lucruri marunte. ii zic impertinentei care-si arunca mizeria in suportul de ziare de la metrou ca ala nu-i cos de gunoi si-mi bag iar castile-n urechi, sa-njure cat imi canta pantera.
trag aer adanc in piept si-i strig cretinului de la unu prin betoane sa dea mai incet maneaua, iar el se supune. n-o sa-i dau nici cel mai mic avantaj, n-o sa-l iert in nici o ocazie, oamenii astia nu stiu ce-i bunul simt. si nu-i urasc, in pana mea, nu-i urasc pentru ceea ce sunt, ca asta e, nu poti schimba ce esti. da-i urasc pentru ce ma determina sa fiu, finca nu pot sa stau si sa ma las calcat in picioare. nu pot, la dracu, nu-mi iese.

weekend fericit!