sick of vama veche?

Vama nu mai e ce-a fost, bla bla bla, bla bla bla, ati tot auzit asta.
Adevarul este insa ca incepi sa te saturi de cazare scumpa doar ca sa ai apa calda si toaleta ta, de serviciu prost la restaurante in care nu-ti permiti sa te certi cu chelnerul pt. ca e posibil sa-ti scuipe in mancare, de mancare dubioasa pe la tonete, de agariciul care inchiriaza sezlonguri pe plaja publica si-ti spune ca e plaja concesionata, de preturile duble de la legume si fructe si de fitze. Vama, locul in care nimanui nu-i pasa de cum iese pe strada, caci la urma urmei am venit la mare pt apa, soare si bere/ vodka, pare ca a devenit locul in care care de care se straduieste sa arate cat mai fistichiu. Am vazut oameni imbracati in cele mai ciudate moduri posibile, de la baticul multifunctional( folosit pe post de fusta, bluza, rochie, sutien, turban sau centura la slipi) pana la un individ imbracat in cort.
Lumea se da cu masina scumpa pe strada aia mica si aglomerata, sau cu motorul cu coarne, sau cu sandalele cu toc cui si tot acolo cersitul de bani pentru bere/ vodka/ tigari doesn't seem so funny anymore.

Dar bineinteles ca astea sunt doar detalii, la urma urmei ai venit in Vama pentru libertatea de a umbla in slip de la 9 la 9, pentru berea care n-are gust decat la Stuf si pentru petecul tau de plaja intesata cu chistoace. Acuma stai comod si citesti asta si te bucuri ca wc-ul e curat si patul e proaspat si te gandesti ca nu prea mai ai ce sa cauti acolo ca pana la anul sa ti se faca inevitabil dor de Vama.

carti in vacanta

pana acuma 2. "Zilele regelui" de Filip Florian, multam multam mult Brightie si Realdo, super carte, cea mai buna pe care am citit-o in ultimele luni, de fapt am devorat-o in 2 zile pe plaja, ma sculam diminata intrebandu-ma ce mai face Siegfried, o carte despre un dentist, un rege si-un motan care-si scrie amorurile pe tapiteria scaunelor, pagini absolut superbe.
A doua, " Vineri sau viata salbatica" de Michel Tournier, achizitionata din dugheana( ca nu mai e cort) Humanitas din Vama, sau cum ar fi fost "Robinson Crusoe" daca Vineri nu devenea servitorul sau.


In alta ordine de idei, ne-am luat matza acasa, desi cand am plecat la mare stiam ca o sa ramana la ai mei si mai si pusesem ochii pe niste matzi frumosi si pufosi din Vama, chiar vorbisem sa luam unul, pana la urma ne-am decis ca nu putem fara Zuma noastra ( care s-a mai cumintit si a devenit mai lenesa cat am lipsit noi), dar tot am luat pana la urma un pisic din aia pufosi, nu, n-avem doua matze acum, l-am dat fetitei gazdei la care am stat, gazda pe care nu o mentionam, dar nici n-o recomandam.

tot despre vama, si eu

am stat serile astea si m-am intrebat, oare vama se schimba sau noi? de la an la an nu mai gasesc aceeasi libertate, acelasi aer, nici apa nu mai e la fel. anul asta umbrelutele, sezlongurile si cocalarii mi s-au parut mai multi ca oricand; inca nu am auzi prima manea la o terasa, dar nu cred ca suntem departe. Nici nu trebuie sa fie un restaurant in toata regula, la o toneta de peste manele si gata.
pe de alta parte, si noi ne schimbam; asa cum a spus alex, am fost ca doi pensionari: plaja, masa somn, eventual un rummy. Greierasii care au stat la aceasi vila( 'vila' impropriu spus,casa cu etaj) cu noi ne priveau stingher, noi ne intorceam la 10-10,30 seara, ei abia la 11 plecau. Unde? Dracu stie, acu' 2-3 ani poate as fi stiut raspunsul :)

Pisici de Dubrovnik

cate matze sunt in poza asta?


dar in asta?

Impresii din vacanta -1-

Turism la un alt nivel

Nu stiu cine i-a invatat, cine i-a scolit, dar serviciile din Dubrovnik, Croatia, sunt impecabile. Totul este alb, de la asternuturi si prosoape pana la fetele de masa la restaurante si gresia din baie, iar felul in care esti tratat te face sa-ti fie rusine daca nu lasi bacsis sau nu revii a doua oara. M-au impresionat extraordinar de mult chelnerii care stiu sa-si vanda marfa, te agatau din strada, discutau cu tine fara sa fie agasanti, foarte amabili, mereu zambind, gata sa-ti dea si luna in farfurie, fara sa se injoseasca sau sa braveze. Toti, fara exceptie, vorbesc cel putin engleza (majoritatea si italiana, franceza, unii chiar si putina germana sau spaniola), pana si tanti de la magazin sau de la chioscul de ziare stie cateva cuvinte, cat sa inteleaga ce-i ceri. De fiecare data cand comandai ceva spuneau ' thank you sir/ thank you madam', veneau si te intrebau daca iti place mancarea, schimbau scrumierea de fiecare data cand se aduna in ea si un muc de tigara si nu a existat data sa intreb ce contine un fel de mancare sau cum e facut si sa nu stie sa-mi explice.
La chioscul de inghetata intai iti iei inghetata, abia apoi intri in magazin si o platesti, merg pe incredere totala.

Turisti romani, turisti straini, turisti locali

E interesant sa te afli dintr-o data intr-o multime de oameni si sa auzi in jurul tau o multitudine de limbi pe care incerci sa le identifici si uneori sa le intelegi. Bineinteles ca ce scriu in acest fragment sunt doar impresii, probabil stereotipice. Pe romani ii identifici de la o posta: da, suntem galagiosi, iesim in evidenta, tarani ( si nu in sensul morometian), vorbim tare, toata strada e a noastra. Vorbitorii nativi de limba engleza ( australieni, britanici, irlandezi) sunt oarecum mai private, vorbesc mult intre ei si destul de incet, sunt dornici sa incerce lucruri noi la restuarant, mai ales seafood si stiu foarte bine ce vor mai ales in materie de bauturi; italienii sunt pasnici, se simt ca acasa in Croatia, spanioloaicele erau cele mai bine imbracate( cochete, cu gust, neextravagante). Francezii sunt cei mai nesuferiti turisti, si copiii si adultii; tinerii au impresia ca toata plaja e a lor, striga unul la altul dintr-un capat in celalalt, nu-si cer scuze daca te lovesc, nu te lasa sa treci daca te vad cu ditamai geamantanul dupa tine; parintii isi cearta copiii in plina strada ca la usa cortului. Nemtii si nordicii, oarecum prinsi in propria limba pe care nu o vorbesc multi sunt cei mai politicosi tusirsti pe care i-am intlanit. Am ramas profund impresionata de o intamplare de la coada de inghetata: venise randul meu si al lui Alex, dar inca nu ne hotarsem ce arome vrem; dupa noi un tatic cu un copil de vreo 5 ani care se smiorcaia si nu mai avea rabdare sa-si primeasca inghetata. Eu si Alex am vrut sa-i lasam in fata, insa tatal a refuzat; nici dupa ce am insistat de cateva ori, mai ales ca noi tot nu eram hotarati ce vrem nu a acceptat. Este a doua lectie de educatie pe care o primesc indirect de la un neamt.
Printre toate aceste neamuri turistii locali se simt oarcem stingheri, straini in propriul oras care vorbeste in atatea limbi si totsi la ei acasa; ii recunosti usor, sunt mai prost imbracati ( desi cei care ajung in Dubrovnik au bani), hainele fetelor tinere sunt tipatoare, iar ale pensionarilor modeste, cam ce gasesti in cartierele marginase ale Bucurestiului.

Food and Drink

Meniul restaurantelor este oarcem un amestec de bucatarie italiana (pizza, pasta) cu feluri specifice marii ( peste, fructe de mare) si mini bucatarie intrenationala. Doar cateva restaurante au feluri tratitionale ( pe care spre rusinea mea nu le-am incercat). Supele sunt putine, de rosii, vita (rar),supa crema de ciuperci, de peste, ultima fiind absolut ingrozitoare ( dupa gustul meu), foarte uleioasa, cu gust dulce-sarat, cu bucati de peste ca trecut prin strecuratoare si, daca-i bun restaurantul, 2-3 scoici( mussels). Curiozitatea mea cea mai mare au fost fructele de mare care sunt absolut delicioase, mult mai bine decat orice ce am mancat in Romania. Salata de caracatita este nemaipomenita, iar meniul de peste cu fructe de mare ( peste, mussels, black risotto, inele de calamar, creveti) face toti banii. Cele mai scumpe feluri de mancare sunt stridiile ( in jur de 2 euro una) si homarul ( meniu pentru 2 persoane alcatuit din peste, fructe de mare si homar in jur de 70-75 de euro).
Cum am interdictie la vin ( prietenii stiu de ce :P) am baut bere si sucuri. Berea locala, Ojuscko si Karlovacko, este foarte buna, dar in meniu mai gasesti bere olandeza, Bavaria si marci internationale, Stela Artois si Heineken ( cred). Sucurile sunt bune, obisnuite, nimic extraordinar. Ce ne-a placut foarte mult a fost apa plata cu arome ( Jana), numai buna pe plaja, dupa baia in mare.

Money, money, money

Aici exista doua pareri diferite pe care le-ajm auzit si in tara si acolo: Croatia este foarte scumpa sau foarte ieftina. Adevarul e ca habar n-am cum e in restul Croatiei, dar Dubrovnik-ul este un oras extrem de scump, de la apa plata de la market pana la hoteluri. O sticla de apa plata la 0,5 l costa intre 4, 5 pana la 10 kuna ( 1 euro = aprox. 7 kuna); berea la halba si side-salads intre 25 si 30 de kuna, supele 40 kuna . Cele mai iefine feluri de mancare ( risotto cu diverse, paste, pizza) 60-70 de kuna, salatele antreu la fel, urmate apoi de felurile cu carne ( porc, pui, vita + garnituri) 70-80-90 kuna. Urmau apoi felurile de peste si fructe de mare care ajungeau pana la 500 +.
Preturile din magazine, market sau suvenir, iarasi foarte mari pentru produse nu de calitate extraordinara. Obisnuitele nimicuri( pixuri, brichete, magneti etc cu Dubrovnik intre 3 si 10 euro), hainele urate( nici nu m-am uita la preturi), cu exeptia articolelor marinar care erau intre 10 si 40 de euro ( un tricou cu dungi marinar m-a costat 15 euro).
Autobuzele( pile): shuttle bus-urile de la aeroport pana in Old Town 5 euro de persoana,autobuz local old town diverse hoteluri 20 de kuna calatoria sau 130 cartela de o zi; taxi old town aeroprot 30-35 de euro.
Plata se face de obicei in kuna, moneda Croatiei, euro accepta doar taximetrisitii si cateva restaurante, dar nu este o problema deoarece bancomate sunt peste tot, la fel si case de schimb, inclusiv la hotel.
Preturile la hoteluri sunt pe net, dar oriunde gasesti sobe de inchiriat ( camere) la 60-70 de euro camera pe noapte.

--
va urma : orasul vechi, impresii generale + poze ( Alex)