despre diversele grade de nesimtire

da, stiu, trebuia sa fiu in concediu. dar nu pot sa plec asa, fara sa arunc cu bunatate in stanga si-n dreapta.

cu o vreme in urma, o prietena imi spunea ca are o amica ce pregateste o dizertatie de master si ca ar vrea sa foloseasca multinationala unde lucrez ca si case study. in acest sens i-ar fi prins bine niste ajutor din interior, iar eu lucrand acolo poate as avea ocazia sa vorbesc cu cineva in masura sa o ajute. ok.

primesc mail-ul de la amica respectiva, cu niste intrebari pertinente si cu o exprimare foarte de bun simt (n-o sa ma obisnuiesc niciodata sa-mi zica cineva "dumneavoastra"). a doua zi, la lucru, iau legatura cu resursele umane. resursele imi recomanda o persoana care m-ar putea ajuta, motiv pentru care forwardez mail-ul catre respectiva (de la personal). si asta a fost. toata lumea fericita, fata si-a primit ajutorul de care avea nevoie, si-a terminat dizertatia la timp si totu-i bine si frumos.

ei, la o luna si ceva primesc mail de la individa de la personal. care imi spune:

"buna ziua

din pacate nu o pot ajuta cu informatii

o zi placuta"

ma-ta sa aiba o zi placuta, bai! acu' se raspunde? la o luna dupa? daca n-aveai chef sa-ti rapesti 2 minute din timpul tau pretios ca sa stai de vorba despre ceva ce ar fi promovat si imaginea companiei (ma-ta!), macar puteai sa zici dracu' de-atunci si sa nu mai tii fata-n asteptare o luna si ceva, sa-si rateze si dizertatia si toate alea. bine ca ai tu o zi placuta!

iar apoi, exprimandu-mi frustrarea la o tigara cu un coleg, am mai aflat niste chestii despre aceasta fiinta de la personal. ii povestesc omului toata treaba si ma-ntreaba - cum o cheama? - pai asa. - a, pai stai sa-ti zic.

fiti atenti aici ca n-o sa mai vedeti asa ceva.
era odata o tanti. tanti asta a venit la interviu la compania noastra si l-a picat. a dat interviul cu un director destul de maricel, adica avea ceva sute de oameni in subordine. si directorul a considerat ca n-are nevoie de ea, asa ca a trimis-o acasa. orice om normal, dupa ce pica un interviu, isi vede de treaba in alta parte. ei bine, nu.

aceasta tanti se duce la vecina ei, care, intamplator, era tocmai tipa de mai sus, de la "personal", aia care are ziua placuta. se plange la vecina ca a picat interviul, vecina se da de trei (3) ori peste cap si ta-naaaaaa - tanti este angajata.

directorul, umbland prin propriul sau departament intr-o zi, da cu ochii de ea. -ce cauti tu aici? ca eu nu te-am angajat. mentionez ca directorul nu era roman. asa ca si-a bagat picioarele, ca tot mai avea cateva luni pana la pensie. ulterior, tanti a ajuns membra a managementului.

asa ca iata aici dizertatia pe care o doreai despre business management. sper sa-ti foloseasca, pe mine cu siguranta m-a invatat o lectie.

p.s. pentru prietena care imi spusese de amica ei - ii poti da acest link daca vrei sa stie exact care a fost faza, singura rugaminte e sa nu foloseasca numele intreprinderii pe nicaieri - chestia asta mi-ar dauna doar mie dintre toti oamenii de mai sus.