despre brasov

am ajuns joi pe la pranz. soare, frumos. in nici un caz ploile cu care ne tot amenintasera la meteo. taxi, hotel. receptie. m-a luat pe nepregatite nenea de-acolo, cu intrebari amabile si conversatie politicoasa. am ajuns sa ma astept la asa ceva in alte tari, dar nu in romania. n-am stiut sa reactionez. ne-am luat in primire camera, tare faina, din care se vedea casa sfatului. in apropiere, caci eram cazati practic chiar in piata.

nu-mi mai aduceam foarte bine aminte zonele, doar in mare cate ceva. am vizitat biserica neagra, unde nu se fac poze. apoi ne-am plimbat un pic, am mancat cate ceva (despre asta a scris yuki) si am luat-o iar la pas in sus pe muresenilor, iar apoi la dreapta si pe langa ziduri. iar in sus, spre turnul negru. nu stiu cum s-a nimerit de data asta, dar n-am urcat decat fix dupa ce mancasem - ceea ce e extrem de deranjant. ne-am fi gandit ca eram obisnuiti din croatia, unde un drum pana la plaja implica urcarea si coborarea a vreo trei sute de trepte. n-a fost asa. oricum, deja se innorase cand eram la turnul negru, asa ca poze faine nu prea mi-au iesit. si mai bine a fost asa, ca poate ramaneam axat doar pe panorame si pierdeam esenta.

esenta de fapt e extrem de simpla. pe seara ne-am vazut cu brasoveanul, om tare fain, pe cuvantul meu! si-am mers de-am baut o bere, dar inainte de asta ne-a luat si ne-a dus pe strazi sa ne arate toate cele pe langa care trecusem si de care habar n-aveam. si tare bine a facut, caci ne-a oferit o perspectiva aparte asupra locurilor. iar asta e, de fapt, esenta.

berea buna, fischer, frantuzeasca, fermentata natural. pe muzica de metallica. o fost fain, chit ca eu nu ma pricep sa leg doo vorbe cand n-am ceva de spus, si mai ales in compania unei persoane pe care nu o cunosc foarte bine - de fapt ma stiti, n-are rost sa va explic. ma gandeam la un moment dat ca l-am facut pe saracul om sa se simta prost sau sa-si faca cine stie ce parere despre noi, ca suntem muti. dar nu cred c-a fost asa, din moment ce ne-am mai vazut de cateva ori.

a doua zi, dis de dimineata, hop pe tampa - cu prima telecabina. si ce bine am facut c-am fost asa devreme, ca dup-aia era o coada si-un buluc de copii din aia de scoala primara, cum imi plac mie. alte panorame, tot innorat. bine ca n-am facut poze mai multe, ca ieseau ca vederile alea de pe toate drumurile pe care scrie brasov. si-o dadeam in banal sau in kitsch.

pe drum spre telecabina inapoi - caprioara. fix in mijlocul drumului, se uita la noi. apoi a fugit prin padure. tare fain, sa vezi animale salbatice in libertate. e o senzatie :)

iar jos, iar pe strazi, la plimbare. de data asta am parcat la deane's, burger si pizza, apoi ploaie deci la hotel. din cate tin minte. sper sa nu fi incurcat zilele.

pe dupa-amiaza am avut ocazia sa ne intalnim din nou cu brasoveanul si cu inca o prietena, la o alta bere. bonus, un arhitect absolut incantator care ne-a povestit despre toata zona si toate cladirile si pe care l-as fi ascultat zile in sir. asa tare imi plac oamenii care pun pasiune in ceea ce fac, oamenii la care se vede de la o posta ca munca e o incantare si reusesc sa isi transmita fascinatia si spre alte persoane. bon.

iar afara, iar ploaie. mai ploua un pic, mai iesea soarele, a fost chiar fain. hotel.

ziua trei - sambata. am pornit incet incet, in ritm de plimbare, in sus pe schei. cred ca de-acuma trecusem deja la poze direct in alb-negru, motiv pentru care am observat o puternica atractie in mine spre acest gen de fotografie. e ceva nou, dar va voi spune despre asta intr-un articol viitor. asadar, in sus pe schei pana la prima scoala romaneasca, unde am dat de niste canadieni, un ghid si-un preot. dupa ce-au plecat canadienii, preotul ne-a mai povestit cate una-alta despre junii brasovului, despre obiceiuri interne stabilite de ei cum ar fi "cateaua" sau aruncatul in tol, plus ingroparea vatafului. fascinant, iar am intalnit acea pasiune in vorbele omului. la sfarsit ne-a recomandat o carte despre juni, am cumparat-o si asta a fost.

ulterior am aflat ca respectivul era vasile oltean, profesor universitar, istoric si - de curand - preot. acelasi vasile oltean care scrisese cartea pe care o cumparasem si care chiar merita citita - eu am terminat-o in drum spre bucuresti.

apoi iar prin centru, era chiar soare de data asta, parca am fost si pe la targul mestesugarilor, am stat la soare, am mai facut si poze, fiind dominati de acum de acea atmosfera de familiaritate placuta pe care o regasesti doar in anumite orase de provincie si care e in mare parte meritul oamenilor din acele locuri. multa multa plimbare, apoi iar hotel.

duminica. de dimineata ne-am strans bagajele si le-am lasat la receptie, dupa care am mancat si-am fugit spre juni, in piata unirii. cam cand au inceput sa apara s-a pornit si ploaia. si de data asta ploua destul de serios. am zis ca fie ce-o fi, am venit aici sa fac poze, deci poze o sa fac. chit ca risc sa raman fara aparat. si se udase destul de bine la un moment dat, obiectivul chiar a dat vreo doua-trei rateuri la focalizare. dar dupa ce l-am sters si-a revenit si a functionat iar in parametri. asta-i tare bine, avand in vedere ca n-are weather sealing si a suportat destule chinuri pana acum. motiv pentru care ne-am tinut cateva ore dupa juni, pana in piata sfatului. acolo am renuntat datorita orei si puzderiei de oameni veniti de peste tot.

fuga la gara, schimba biletele, fuga inapoi, pe drum ne suna brasoveanul sa oprim taxiul ca sa ne mai arate niste chestii. fenomenal omul asta. ne-am mai plimbat un pic, am mai facut cateva poze, dupa care am servit pranzul in tihna, am mai vorbit - de data asta discutia a mers mai lin, iar apoi am plecat spre gara definitiv. si asta a fost. un mini-concediu venit la fix, care m-a lasat cu diferite stari placut, printre care un sentiment nou pentru mine, si anume mandria ca-s dac.