alta chestie

ma tot lupt in ultimele zile cu ceva ce nu-mi da pace.

eram la un moment dat in fata la mega image, o asteptam pe yuki sa iasa. am stat vreo 20 de minute acolo, privind oamenii. era un aurolac pe la vreo 13-14 ani, cam asa, care se ducea la oamenii ce ieseau cu carucioare si ii ruga sa i le dea lui sa le puna la loc. acele carucioare functioneaza cu monezi de 5000. cand pui caruciorul la loc iti recuperezi moneda.

uneori individul era injurat sau amenintat, pleaca dracu' de-aici, lasa-ma-n pace!, dar le suporat pe toate cu o resemnare mai degraba zeflemitoare. in alea 20 de minute am aflat si de ce. a scos, cat am stat eu, cam o suta de mii, adica douazeci de carucioare luate si puse la loc.

iar apoi am plecat, urmand sa fac involuntar un calcul simplu: 100 de mii la 20 de minute inseamna 300 de mii pe ora, adica 2 milioane 400 de mii pe zi (cu 8 ore de munca). ori sase zile, de exemplu, inseamna 14 milioane patru sute pe saptamana. adica 57 de milioane pe luna, aproximativ. neimpozabili. pentru statul in fata unui magazin si pus carucioare la loc.

eu nu castig nici pe departe atat de mult. dar am facultate, lucrez la birou si am doua monitoare in fata. am o ora fixa la care trebuie sa fiu la serviciu. am un sef care imi spune ce sa fac, ma supravegheaza si ma calca pe toti nervii.

concluzia logica la care am ajuns este ca nu voi avea niciodata cum sa castig atat de mult pe cat mi-as dori. niciodata, orice as face. pentru ca am fost impins tot timpul intr-o forma in care nu ma potrivesc, ca un triunghi printr-o gaura patrata. nu umple gaura frumos, dar e oarecum blocat acolo.

nu conteaza ce faci, nu conteaza nici macar cat castigi. pentru oameni ca noi, si stiu ca mai sunteti, e crucial doar sa faci ceea ce-ti place. sau sa-ti placa ceea ce faci. e la fel de bine oricum.