pe campul de-afara se aduna pitulici. e zapada acum si ma binedispune sa le privesc cum stau lipite de pamant si mai dau din cate-o aripa din cand in cand, in micile lor gropite. fumand la etajul zece sunt foarte putine lucruri intre care nu pot gasi paralele.
ma bucura pitulicile alea, aduc o nota de umanitate, de inocenta intr-un mediu ostil, robotic. cand te dezgusta totul in jur presupun ca te agati de orice fir de soare poti gasi. fie si-o pasare mica zgribulita in zece centimetri de zapada.
mai tarziu a venit un jeep si s-au auzit niste pocnituri. le-au impuscat, apoi au coborat si le-au adunat. cred c-au ramas vreo doua. ii urasc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu