vineri, 18 iunie 2010
evolutia normala a lucrurilor
cand ma gandesc la mine si la alex in primele noastra luni impreuna tot ce imi vine in minte este el lipit de mine mai ceva ca timbrul de scrisoare, pupandu-ma non-stop. urmatoarea etapa a fost cea de ' da, bebitule' urmata de inevitabilul pupic. dupa astea doua etape am sarit cumva direct la ce s-a intamplat ieri. eram impreuna sa manacam ceva out si in timp ce eu savuram o ciorbita de vacuta fara vacuta , iar el o pizza rustica ii spun : " stii, o sa-mi iau niste clatite la desert, mi-e o pofta de mor de vreo doua saptamani"; raspunsul lui a venit promit" si de ce nu faci?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
:)))))))))
stiu eu ce stiu de nu gatesc atat de des!!!
Asta ar fi fost probabil raspunsul meu pentru geo daca mi-ar fi spus ca vrea clatite!:)))))))
:)) Ale ale, barbatii stiu de ce! :))
Draga Yuki, eu as mai avea sa adaug cateva etape, dar fiecare are placerea de a le descoperi incetul cu incetul...
Apropo de clatite....Si la 20 de ani dupa, tot in oras sunt mai bune de mancat :))))
Pup
bitter: true:)
nasty bisniz!
Asa cum ai spus si in titlu: "evolutia normala a lucrurilor". Culmea este ca atunci cand ni se spunea ca se va ajunge aici, de catre cei trecuti (adica cei care au evoluat normal) nu-i credeam. Ba chiar ii uram pe cate unii!
Trimiteți un comentariu