marți, 30 martie 2010

there's no escape

i'm reading a work-related book. i need fiction in my life to keep me alive!!:D

luni, 29 martie 2010

lansare, lansare

bine ai venit pe blog!

vreau sa-ti spun acum despre lansarea site-ului AIDA, organizatia non-guvernamentala din care face parte si revista ARTE (vezi banner-ul din stanga). asadar, site-ul este

www.initiativedurabile.ro

enjoy!

si daca ai pile la vreo editura sau tipografie, da-mi un semn - ca sa putem printa revista!

duminică, 28 martie 2010

Zuma says

vineri, 26 martie 2010

not an easy reading


despre cartea asta nu sunt prea multe de spus. este o carte dura, care da cosmaruri, o carte ca m-a facut sa ma simt fizic rau, si totusi o lectura obligatorie si un indemn la neuitare.

miercuri, 24 martie 2010

de ce nu plec?

ma uit la ceas si constat ca mai am 3 ore de stat la serviciu. e evident ca nu imi face nici o placere sa fiu aici. de ce nu plec?

ma caut altfel

cum? pai, pe google, evident.


daca dai un search pe google dupa alex boldea o sa observi ca suntem multi. e unul cam de-aceeasi varsta cu mine si care e constantean, din cate imi dau seama. are conturi pe facebook, myspace, netlog si multe alte site-uri.


o sa gasesti de asemenea niste site-uri cu fragmente din anumite articole de pe vechiul blog. si cu trimitere in neant, din moment ce el nu mai exista. o sa afli ca frecventez blogul lui andrei si pe cel al lui brightie, dar asta stiai deja. in rest, mare branza n-o sa afli.


nu m-am mai simtit asa fain de pe vremea cand scriam. sa fie asta o revenire a scrisului? sa fie o revenire a umblatului brambura? doamne, cat imi lipseste umblatul ala!


maine ma duc sa pozez calea victoriei. tot pentru revista. cat de fain e sa te plimbi si sa pozezi ca job :D


08:53. reconsider my statements. tre sa ma mai uit o data la "pi".




marți, 23 martie 2010

m-am nascut sa port adidasi

ieri am avut o intalnire nesperata. m-a luat complet pe nepregatite, m-am intalnit cu o persoana pe care nu mai stiu de cand nu o vazusem, o persoana foarte draga mie si pe care - culmea - o uitasem complet.
ieri, pentru cateva minute scurte, m-am intalnit cu mine. cu acel mine de care-mi place de nu mai pot, cu mine-le ala care sunt chiar eu, cu adevarat. e o stare fantastica, e o exaltare sa te intalnesti cu tine si sa fii tu insuti din nou, chiar si pentru acele cateva minute scurte.

azi m-am intalnit iar cu mine. vreun minut a durat toata treaba. citeam pe net despre niste chestii foarte naspa ce s-au intamplat unei persoane pe care o cunosc, si revolta instantanee l-a readus pe mine in mine pentru cateva momente.

acum, evident, momentele au trecut. dar intrebarile raman. chiar daca nu mai sunt cu mine, ma intreb totusi unde dracu am plecat si cat mai am de gand sa stau pe-acolo. nu de alta, dar aceste doua mici degustari m-au facut sa realizez cat de tare ma vreau inapoi.

nu pot sa va explic cum sunt, nici macar n-am de gand sa incerc. nu stiu exact ce e cu intalnirile astea, dar ma bucur nespus ca am avut parte de ele. e clar acum ca sunt facut sa port adidasi, umblatorii, nu pantofii de birou. atat e clar. restul, sunt in bezna.

ma astept sa vin din nou, data viitoare cu vreo lanterna sau ceva. dar e bine, clar, sunt pe drumul cel bun.

cine vine?

in caz ca va intrebati ce e cu post-ul precedent, ei bine, sta sa fie gata site-ul AIDA, adica ong-ul din care fac si eu parte, scriind lunar la revista ARTe. iar dupa ce-o sa vina, o sa pun si-un link spre el (sau ea).

cand ajung acasa o sa va tratez si cu un mic teaser al articolului din aprilie, si mai incolo poate si cu cel din mai.

duminică, 21 martie 2010

sâmbătă, 20 martie 2010

Turnul Sinucigasilor

o traducere care face toti banii.
De multa vreme n-am mai citit o carte straina care sa ' vorbeasca ' atat de bine romaneste. Irina Negrea face o traducere excelenta a romanului lui Nick Hornby ( org. title" A long way Down") in care patru personaje de varste diferite si provenind din medii diferite se intalnesc in noaptea de anul nou pe acoperisul unie caldiri in analte din Londra, recunsocuta in oras ca ' turnul sinucigasilor' cu intentia de a cobori pe scurtatura.

Fiecare are motivele sale pentru care vrea sa se sinucida:
Martin, fosta vedeta TV, a fost la inchisoare pentru ca s-a culcat cu o pustoaica de 15 ani; acum si-a pierdut familia, jobul si prietenii.
Maureen, mama singura, are grija de baiatul ei handicapat, care este impobilizat intr-un scaun cu rotile.
JJ, american,rocker, vrea sa se omoare pentru ca formatia in care canta s-a destramat si l-a parasit iubita.
Jess, probabil personajul care impresioneaza cel mai tare este o tanara adolescenta cu mari probleme de comportament: injura aprope la fiecasre cuvant, se drogheaza, bea si se culca cu cine apuca, iar asta pare singurul ei tel in viata. Nu are prieteni adevarati, iar cu parintii orice dialog pare blocat; acestia sunt inca marcati de disparitia primei lor fiice cu cativa ani in urma si din punctul lor de vedere Jess este o cauza pierduta. Jess foloseste multe cuvinte si expresii argotice, are dificultati cand trebuie sa se exprime normal, fara sa injure, si aici se vede maiestria traducatoarei: poti sa juri ca Jess este o romanca get-beget, o adolescenta tipica cu probleme de comportament dintr-un liceu cu pretentii. Jess foloseste un limbaj frust, direct, al strazii, spune ce-i trece prin cap fara sa se gandeasca ca ar putea rani oamenii in feluyl asta desi isi da seama si ea ca modul ei de a se comporta nu-i aduce prea multi prieteni. Si totusi, dintre cei patru, ea pare cea mai disponibila sa ii ajute pe ceilalti, desi pentru ea nu are nicio solutie: ea estev ceea ce este si atat.

Punctele slabe ale cartii:
finalul, nu chiar ce si cum m-am asteptat.
coperta. Da, stiu ca o carte nu trebuie judecata dupa coperta, dar pana la urma asta e primul lucru pe care il vezi la o carte si chiar daca nu vream / vreau sa recunoc de multe ori coperta m-a facut sa (nu) cumpar o carte.

coperta de la prima editie din UK

si de la editia romaneasca:

joi, 18 martie 2010

despre reclame

sunt unul din oamenii aia care fac parte din "publicul tinta". cu alte cuvinte, nu folosesc zilnic termeni de genul "advertising". nu ma intereseaza mecanismele din spatele unui spot publicitar, nu ma intereseaza procesul de fabricatie al economiei mondiale, ceea ce ma intereseaza e produsul finit. fireste, in acest caz produsul finit este de fapt mijlocul drumului, in sensul ca vezi reclama si apoi te duci si cumperi. dar aici vorbim despre reclame, asa ca reclama e produsul finit.

stim cu totii, cel putin asa imi place sa cred, macar o reclama amuzanta la bud light. dar n-am vazut ceva cu adevarat catchy in romania. era aia de la fulga, dar slabuta. mai era pateul antefrig, cu celebrul "comentezi" - dar tot nu se ridica la nivelul pretentiilor mele.

asta-mi place:




later edit:

doo primite pe mail, parodie la reclama cu crbl si sahul:


Eram în avion… mă plictiseam… Şi ghici cine se aşează lângă mine?… [Mutu frate] Mă gândesc cum să mă bag în seamă fără să par un fan disperat… şi-mi vine-n cap prenumele lui… Adi… il caut pe Facebook… îi recunosc poza, îi umblu pe profil. Şi văd ce-i place. Ghici ce? Cocaina frate… Ce fac.. Şoptesc ” Băi ce-ar merge o linie acuma” cât să mă audă. Băi şi scoate punga frate… facem 3 liniuţe… ne facem praf… Ne împrietenim şi pe Facebook…


Eram pe autostrada. Si ghici cine se aseaza in fata mea?[Politia frate] Ma gandesc eu ce sa fac sa scap de amenda. Vad numele agentului, il caut pe Facebook. Ii recunosc poza. Ii umblu pe profil. Si vad ce-i place .Ghici ce? MITA frate. Ce fac… Soptesc. “Bai ce-ar merge o spaga acuma” cat sa auda. Bai si mana grebla se facu’ mi-a luat toti banii. Ne imprietenin si pe Facebook.

miercuri, 17 martie 2010

luni, 15 martie 2010

time




Ticking away the moments that make up a dull day
Fritter and waste the hours in an offhand way
Kicking around on a piece of ground in your home town
Waiting for someone or something to show you the way

Tired of lying in the sunshine staying home to watch the rain
And you are young and life is long and there is time to kill today
And then one day you find ten years have got behind you
No one told you when to run, you missed the starting gun

And you run and you run to catch up with the sun, but it's sinking
Racing around to come up behind you again
The sun is the same in a relative way, but you're older
Shorter of breath and one day closer to death

Every year is getting shorter, never seem to find the time
Plans that either come to naught or half a page of scribbled lines
Hanging on in quiet desperation is the English way
The time is gone, the song is over, thought I'd something more to say

BREATHE REPRISE
Home, home again
I like to be here when I can
And when I come home cold and tired
It’s good to warm my bones beside the fire
Far away across the field
The tolling of the iron bell
Calls the faithful to their knees
To hear the softly spoken magic spells.

ze dog

asadar, cum am indreptat aparatul foto spre el, a inceput sa se rostogoleasca prin zapada. sa fi tot fost vreo 10 - 15 cadre. cand am terminat, s-a ridicat si si-a recapatat demnitatea si ferocitatea necesare.





duminică, 14 martie 2010

Zuma says

baton de cereale

Ingrediente: 500 g cereale amestecate ( le gasti gata amestecate in hiper sau magazine cu produse naturale si chiar in farmacii/ plafare); un castronel fructe uscate( eu am avut caise si prune); un castronel nuci si migdale maruntite; 150 g unt, 5 linguri zahar brun; 5 linguri miere; o lingurita scortisoara.


Preparare:
* pe bain-marie topim untul, zaharul, mierea si scortisoara si le amestecam bine.
*le punem peste cereale si amestecam bine.



* punem intr-o tava unsa si acoperita cu hartie de copt si dam la cuptor vreo 25-30 de min.



*lasam sa se raceasca de tot in tava apoi infasuram intr-o folie alimentara de plastic si dam la frig o noapte.



* se papa dimineata sau oricand ne e foame si nu vrem sa papam mancare, simplu, asa cum e sau cu iaurt/ lapte. E foarte bun :D si sanatos.

ce poti face cu 110 ron?




o vizita la Kilipirim

joi, 11 martie 2010

tree on an empty filed


sursa foto

sarbatori

afara ninge linistit. e chiar fain, pe cuvant. gandul imi zboara fara sa vreau la piatra neamt, la copilarie, la bataile cu zapada. la costume de fas monocrom, rosii sau galbene. ma jucam pe-afara pana nu mai stiau bunicii de mine, eram cu sania pe-un delusor de 5 metri in spatele blocurilor de vis-a-vis.

mi-aduc aminte de brazii de craciun, de instalatia veche si peticita in fiecare an. ce fain era de craciun, stiam ca e o ocazie speciala pentru ca veneau parintii in vizita si ma bucuram si imi faceau toate poftele. intr-un an am primit niste timbre cu dinozauri, erau super faine. ce naiba s-a intamplat cu toate timbrele alea?

tin minte ca am fost odata cu bunicul la oraselul copiilor, care era departe de unde stateam noi. si eu eram pe sanie si el ma tragea, si nu mai stiu exact pe unde am luat-o pentru ca la un moment dat am plutit de pe un acoperis pe strada pietruita si ninsa de sub noi, si oricat am incercat sa caut ruta aia nu am mai gasit-o. cred ca doar bunicul o stia.

tin minte ca imi placea foarte mult sa fac omuleti din sarma. cum prindeam niste sarma, o transformam in armate de omuleti sau in super-eroi cu aripi de liliac si cine-stie-ce puteri, pana cand i-am terminat lui taica-miu toata sarma din casa. dar nu s-a suparat.

o alta chestie pe care o faceam prin clasa a 3-a sau a 4-a era sa construiesc diverse obiecte din hartie, in principal barci foarte smechere, si apoi sa le blindez cu capsatorul. tin minte modelul meu cel mai fain, ii pusesem si o cabina care era de fapt capatul unui instrument din ala de adunat spuma de pe supa. era foarte tare, si avea pe ea (ambarcatiunea) tone de capse si scoci. pana cand am terminat si capsele, iar ai mei le-au ascuns pe restul.

mi-aduc aminte cand intarziam acasa pentru ca am stat cu nush ce colegi sa facem un om de zapada. cand e ultima data cand ati facut un om de zapada?

afara ninge linistit si frumos. e o vreme numai buna sa te imbraci iar in fas si sa iesi la joaca. eu imi aduc aminte de tot, tot ce am facut vreodata. si nu as vrea sa pozez decat amintirile mele, sa le am acolo, intr-o cutiuta de argint, trase in alb-negru si cu margini ondulate, ca pe vremuri. atat vreau sa fac.

afara ninge linistit si vin sarbatorile, si stiu ca e asa.

miercuri, 10 martie 2010

e miercuri? scriu pe bloc

ce sa va zic. chestia asta cu jurnalul virtual, adica blogul, web logul sau ce-o fi, mi-a cam scapat. in loc sa va tin la curent cu toate rahaturile pe care le fac zilnic, iata, eu traiesc si voi, cititorii fideli, nu stiti nimic despre mine. ceea ce e o nesimtire din partea mea si un abuz. asadar:

sunt voluntar la un ONG, avand functia de redactor. mai precis, o data pe luna imi apare intr-o revista un articol despre fotografie. revista o gasiti pe aici pe undeva. in dreapta.

m-am inscris la un curs foto pentru avansati, finalizand undeva prin iunie acreditarea mea ca fotograf. asadar, aparatul ala de care tot ma plang va deveni o necesitate.

image project continua asa cum am stabilit, cu o fotografie pe zi. nu vad vreo crestere in interesul lumii fata de acest proiect, dar chestia asta nu ma descurajeaza. o fac mai mult pentru mine, adica exact cum a fost gandita. sper sa vina caldura cat mai curand si sa creasca un pic si calitatea imaginilor.

in rest sunt bine, sanatos, am terminat si eu ioan grosan cu o suta de ani de zile la portile orientului, excelenta carte, o recomand cu toata caldura de care sunt in stare.

sper ca acest articol sa va gaseasca bine si pe voi, sanatosi, voiosi, indragostiti si cu chef de viata. deocamdata cam asta am avut de spus. pa pa.

duminică, 7 martie 2010

rusine, rusine,

o luna fara doua zile, atat mi-a luat sa termin " Guermanes", volumul 3 din " In cautarea timpului pierdut". E adevarat ca am trei scuze: una, am citit o bucatica dintr-o carte in paralel, de vreo 2- 3 sapatmani plec impreuna cu alex dimineata si mi-e cam jena sa-mi scot cartea dupa ce-l fac sa ma astepte 10 minute dimineata peste ora lui normala de plecat, iar a treia, cand citesti Proust nu poate sa fie decat slow reading.

iar acum, dupa ce l-am terminat mintea mi-e plina de personaje si interbari, oare ce mai fac Odette si Oriane ( imi plac foarte tare numele personajelor feminine) si Albertine, si Swann o sa moara si nu vreau asta, bunica nu mai e, iar zilele la Balbec duse sunt. Este incredibil cat de puternice sunt imaginile care imi ramn dupa lectura, la naiba, nu-s decat niste randuri scrise, dar eu ma plimbeam aievea pe plaja aia si pot sa jur c-am vazut rochia ducesei.

luni, 1 martie 2010

polarkreis 18

ma obsedeaza pur si simplu melodia asta, de multe zile sau saptamani imi revine in cap, si nu inteleg de ce.

nush ce zice nenea asta, n-am ascultat versurile niciodata. imi pare optimista. sau poate e chiar opusul. cantece despre alfa si omega, nush.

i-am prins si live cu chestia asta, au fost la bestfest inainte de motorhead.

de-a dreptul surprins

pana acum cateva clipe habar n-am avut ce tricou am pe mine. mi se pare uimitoare chestia asta. si mai uimitor insa mi se pare faptul ca m-am vandut unei corporatii. drept pentru care nu-mi mai apartin deloc.

fuck you, life!