miercuri, 28 aprilie 2010

doo chestii

c-asa sunt eu, cand adun mai multe le pun pe blog, niciodata cate una decat cand risc s-o uit. deci cronologic:

am o mare rugaminte pentru sinucigasi. in momentul in care ati luat decizia sa va aruncati in fata metroului, va rog mult NU o faceti la orele de varf cand iese lumea de la serviciu, si NU o faceti pe o magistrala principala in centru unde fluxul de calatori este de sute de mii. multumesc pentru intelegere!

corolar: am observat cu ocazia incidentului de ieri ca oamenii inghesuiti in metrou ca sardinele erau mult mai prietenosi, tiganii radeau cu doamnele la costum, poantele erau gustate de toata lumea, era asa un sentiment de infratire frateasca care domina intreaga scena de un grotesc nedefinit. si ma gandesc ca in noi, in fiecare din noi exista dorinta de adeziune la o societate mai prietenoasa care nu poate fi scoasa la iveala decat de vreun cataclism inimaginabil (dar nu pandemie).

a doua: am primit pe mail (multam fain mr. mac!) horoscopul adevarat, cel cu douazeci si ceva de zodii. conform respectivului, sunt in zodia corbului - ceea ce inseamna ca in stari de pesimism incep sa predic despre judecata de apoi si sfarsitul lumii. sunt profet si clarvazator, se pare.
adevarul e ca intotdeauna m-am gandit ca as fi un foarte bun clarvazator daca as fi instruit in domeniul asta. problema-i ca n-am fusta inflorata. sau salba. sau turnulet la vila. sau vila. va zic eu fratilor, sfarsitul a trecut. si daca n-a trecut, las' ca trece!

a, si-a treia: mi-am luat blitz :D o sa vin cu niste poze faine imediat ce o sa fiu in stare sa-l folosesc :))

Zuma says

luni, 26 aprilie 2010

strawberries with cheese



some people might call this a blasphemy, but I call it dinner.

duminică, 25 aprilie 2010

2 salate cu peste



Salata orientala cu peste afumat
  • 1 kg cartofi
  • 2 macroi afumati :p
  • 3 ardei capia
  • un ardei gras galben
  • 3 legaturi de ceapa
  • 3 oua fierte tare
  • ulei de masline aromat cu ardei iute
  • 1 lingura otet mere
  • sare, piper
1 se fierb cartofii si ouale in coaja :D
2 intre timp taiem ardeii, ceapa si alegem pestele de oase.
3 curatam catofii si ouale de coaja si le taiem rondele.
4intr-un vas mai mare (iese destul de multa la cantitatile astea) punem toate ingredientele si asezonam cu sare piper + ulei masline aromat si lingura de otet. amestecam.

Note:
1) uleiul de masline aromt se poate face in doua moduri. Varianta simpla: punem niste ardei iute uscat in sticla de ulei( cam 3 ardei); in 3-4 zile ueliul capata un usor gust picant si e fenomenal in salate.

Varianta complicata gasita pe un blog strain: punem uleiul si ardeiul in blendar si pasam pana ardeiul devine praf praf. Strecuram printr-un servet uleiul, iar ce ramazne va avea o culoare foarte frumoasa, dar e fi extrem de picat.

2) logic ca se pun si masline, dar eu am uitat sa cumpar :D

enjoy :)

Salata cu ton si porumb

* 2 cutii ton in suc propriu
* 1 cutie porumb
* 2 legaturi ceapa verde
* un ardei gras
* o mana masline fara samburi
* 3 castraveti
* 1 salata verde
* zeama de la o lamaie
* ulei de masline aromat

Se spala si se taie toate legumele, se pune zeama de lamaie peste ele; se adauga maslinele taiate, tonul si porumbul, se sareaza/ pipereaza, se pune ulei de masline, se amesteca si se papa :)



O insula prea mica



Titlul original : Small Island
Autor: Andrea Levy
Editura: Leda,2008
First Published: 2004
Timp si locatie: Anglia si Jamaica iainte , in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial
Lungime: caramida( 620)
Calitate: extra
Recomand: big da!

Nu stiu de ce dar m-am asteptat la foarte multe din partea cartii asteia si mi-a si dat foarte multe, dar in alt fel. Nu stiam nimic despre ea cand am cumparat-o, pur si simplu m-a atras si nu am fost deloc dezamagita.
Queenie, Hortenese, Gilbert, Bernard, Michael Roberts, englezi si jamaicani, straini si mai straini, ura, dispret, vise, cel de-al doilea razboi mondial si in final speranta.Andrea Levy reuseste sa scrie o carte perfecta despre alteritate si imaginea strainului fara sa neglijeze vreo secunda latura emotionala.



In alta ordine de idei, dar tot legat de o carte, " Serrata muzicala"( ultimul capitol din ' Apel catre lichele' de G. Liiceanu, editia a III-a, Humanitas 2005, capitol ce reprezinta transcrierea unei emisiuni tv realizata de Iosif Sava in 2005) este absolut sublim.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Zuma says

irish apple crumble

Ingrediente:
1 kg mere golden (pentru reteta asta ideal ne-ar trebui mere granny smith pt. ca raman albe in timpul coacerii)
~400 g faina
200g unt
150 g zahar
2-3 lingurite de scortisoara
zeama de la o lamaie

Preparare:

1. ungem forma( sau formele individuale rezistente la cuptor) cu unt si le tapetam cu zahar






2. amestacam faina cu scortisoara apoi o frecam cu unul rece pana rezulta un aluat foarte sfaramicios asemanator cu firimiturile de paine( cu cat aluatul seamana mai bine cu firimiturile cu atat mai bine)




3.repede de tot( ca sa nu se inegreasca) curatam merele de coaja, le scoatem cotorul si le taiem bucati; le amestecam cu zeama de lamaie si le punem la calit intr-o craticioara timp de 5-10 min, la foc mic cu untul si zaharul; amestecam din cand in cand cu maare grija, eventula doar scuturand din cratita ca sa nu zdrobim merele. Nu punem scirtiosara in mere, ea se pune in aluat.





4. Punem merele in formle individuale



5. si acoperim cu aluat.




6. dam la cuptor 40 de minute, la foc mediu.
7. ornam cu frisca si presaram scirtiosara.




LE: lol, my irish aple crumble is british, sau cel putin asa zice wiki

joi, 22 aprilie 2010

shokant! shtire bomba!

bai, stiti vorba aia, dupa razboi multi viteji se-arata. ei bine, exact asta e cazul cu sfarsitul lumii. bai oameni, sfarsitul lumii a fost bai! geaba spun maiasii ca-i in doo mii doispe, sau scriitoru' de sefeuri ca-i fix acuma, in aprilie si mai. si mai ce? geaba, va zic! sfarsitul a fost, a trecut neobservat, fiind eclipsat de manele si criza economica. iar ceea ce traim acu e noul inceput. e mai greu, na, ca orice inceput, da asta e.

asadar nu mai asteptati sfarsitul degeaba si vedeti-va dracului de treaba!

miercuri, 21 aprilie 2010

marți, 20 aprilie 2010

n-avem net

sper sa rezolv problema in seara asta. intre timp, constat cu stupoare ca ne-am pierdut un cititor. fuck! va trebui sa incerc sa fiu mai popular pe viitor, ca altfel situatia devine tragica.


sanatate si virtute!

duminică, 18 aprilie 2010

ce-am gatit azi: teasing

retetele saptamana viitoare ca nu mai poci acu din motive de stat toata ziua la computador cu treba pt. job.

pollo cacciatore...simplified :D

LE: PREPARARE

1. curatam/ spalam pulpele de pui si le punem intr-o tava cu ueli si o ceasca de apa, piepr si 1 linguria patrunjel uscat si dam la cuptor vreo ora.

2, Intre timp preparam sosul: doua cepe medii ( sau una mare si una mica) se taie rondele, la fel si 3-4 ardei capia. calim ceama, adaugam ardeii, apoi 2 linguri pasta de tomate + 1 ceasca apa. Punem sos de rosii ( 500 g), sare, pier, patrunjel uscat, lasam sa fiarba la foc mic.

3. cand e gata puiul punem sosul peste si mai dam la cuptor vreo 15 min, foc mic. iese la gust identic cu pollo caciatore, dar cu mult mai putina bataie de cap :)


primele mele briose :D :D




si cea mai tare placinta de mere ever


genialitate

stiu ca a mai fost, dar nu voi putea trece vreodata peste genialitatea acestei melodii

sâmbătă, 17 aprilie 2010

cismigiu prin apa si aer


...


...


...


...

alex and roxi say

oops!

vineri, 16 aprilie 2010

incep sa-mi pun probleme serioase

e un proces ce tocmai incepe sa se petreaca, dar ma uit din ce in ce mai ingrijorat la "fotografi". tin minte ca a dat unu de mine pe mess odata, si nu stiam de unde ne stim. cand a auzit ca-mi place sa fac poze, prima intrebare a fost "ai site?" wtf? de cand e asta un criteriu? adica, daca n-am site, nu contez ca pozar? nu c-as conta, dar orisicat. intru in prostie pe site-uri si bloguri foto, deopotriva celebre sau anonime, si toti cei care emit pretentii nu-s in stare decat sa apese pe-un buton de cincizeci de milioane sau mai mult si sa-i agate eticheta de "capodopera". e de-a dreptul revoltator, si spun asta gandindu-ma la un vechi prieten cu un real talent pentru imagine si la nivelul caruia nu cuget ca voi ajunge vreodata si care a renuntat definitiv la fotografie, scarbit fiind de toate astea plus inca pe-atatea dar pe care nu le stiti. si-atunci ce sa fac? sa-mi pun aparatu-n cui si sa nu ma mai joc? nu vere, las' ca le tin pentru mine si compania selecta si restransa alaturi de care vietuiesc. si pentru tine, fidelu' meu cititor, of cors.

despre fenomenul pitesti, iar

cochetam zilele trecute cu ideea unei serii de fotografii in alb-negru cu o romanie postcomunista.
azi am citit "fenomenul pitesti". brutala carte, trebuie citita neaparat. iar pentru mine, e un mare musai sa ma documentez cat mai bine despre toate cate s-au petrecut sub comunisti. ororile se simt si azi, la fel de bine poate. doar ca azi au o spoiala colorata, cat sa rada prostul si sa nu gandeasca. in acest sens am ajuns la concluzia ca o serie de fotografii alb-negru despre romania postcomunista e fix o laba.

dar eu ce pot sa fac? mare rahat nu, nu deocamdata. dar o iau treptat, cu lucruri marunte. ii zic impertinentei care-si arunca mizeria in suportul de ziare de la metrou ca ala nu-i cos de gunoi si-mi bag iar castile-n urechi, sa-njure cat imi canta pantera.
trag aer adanc in piept si-i strig cretinului de la unu prin betoane sa dea mai incet maneaua, iar el se supune. n-o sa-i dau nici cel mai mic avantaj, n-o sa-l iert in nici o ocazie, oamenii astia nu stiu ce-i bunul simt. si nu-i urasc, in pana mea, nu-i urasc pentru ceea ce sunt, ca asta e, nu poti schimba ce esti. da-i urasc pentru ce ma determina sa fiu, finca nu pot sa stau si sa ma las calcat in picioare. nu pot, la dracu, nu-mi iese.

weekend fericit!

joi, 15 aprilie 2010

brasovul in imagini


...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

the dog and I

there are several pictures with me and different dogs in Brasov, but by far this is the funniest one:

miercuri, 14 aprilie 2010

emit teorii

ma gandeam la cateva chestii in drum spre casa:

1. daca toti soferii din trafic ar merge pe partea stanga atunci cand se formeaza coada la bariera, ar exista doar smecheri si nici un fraier, ceea ce rezulta ca smecherii ar deveni fraieri. merita incercat.

2. ma gandeam ca omul, cat e tanar, acumuleaza tot felul de chestii importante nu neaparat pe moment, ci pe parcurs. iar de la o varsta incolo incepe sa traiasca din chestiile acumulate, bagajul de cunostiinte si gusturi individuale, consumandu-le treptat treptat pana cand ramane fara nimic. de unde si sintagma "omul cat traieste, invata".

3. ma gandeam ca obisnuiam sa cred despre mine ca sunt deosebit, unic etc. intre timp am ajuns la constatarea ca nu-s altfel decat restul oamenilor si ca oricat m-as zbate in paharul meu cu apa n-o sa-mi iasa vreo furtuna. acum, daca as reusi sa si accept chestia asta, cred ca as fi mai fericit.

adevarata dilema veche

daca el nu-si da seama, ea nu poate sa-i spuna. dar daca-si da seama, nu mai are rost.

marți, 13 aprilie 2010

despre brasov

am ajuns joi pe la pranz. soare, frumos. in nici un caz ploile cu care ne tot amenintasera la meteo. taxi, hotel. receptie. m-a luat pe nepregatite nenea de-acolo, cu intrebari amabile si conversatie politicoasa. am ajuns sa ma astept la asa ceva in alte tari, dar nu in romania. n-am stiut sa reactionez. ne-am luat in primire camera, tare faina, din care se vedea casa sfatului. in apropiere, caci eram cazati practic chiar in piata.

nu-mi mai aduceam foarte bine aminte zonele, doar in mare cate ceva. am vizitat biserica neagra, unde nu se fac poze. apoi ne-am plimbat un pic, am mancat cate ceva (despre asta a scris yuki) si am luat-o iar la pas in sus pe muresenilor, iar apoi la dreapta si pe langa ziduri. iar in sus, spre turnul negru. nu stiu cum s-a nimerit de data asta, dar n-am urcat decat fix dupa ce mancasem - ceea ce e extrem de deranjant. ne-am fi gandit ca eram obisnuiti din croatia, unde un drum pana la plaja implica urcarea si coborarea a vreo trei sute de trepte. n-a fost asa. oricum, deja se innorase cand eram la turnul negru, asa ca poze faine nu prea mi-au iesit. si mai bine a fost asa, ca poate ramaneam axat doar pe panorame si pierdeam esenta.

esenta de fapt e extrem de simpla. pe seara ne-am vazut cu brasoveanul, om tare fain, pe cuvantul meu! si-am mers de-am baut o bere, dar inainte de asta ne-a luat si ne-a dus pe strazi sa ne arate toate cele pe langa care trecusem si de care habar n-aveam. si tare bine a facut, caci ne-a oferit o perspectiva aparte asupra locurilor. iar asta e, de fapt, esenta.

berea buna, fischer, frantuzeasca, fermentata natural. pe muzica de metallica. o fost fain, chit ca eu nu ma pricep sa leg doo vorbe cand n-am ceva de spus, si mai ales in compania unei persoane pe care nu o cunosc foarte bine - de fapt ma stiti, n-are rost sa va explic. ma gandeam la un moment dat ca l-am facut pe saracul om sa se simta prost sau sa-si faca cine stie ce parere despre noi, ca suntem muti. dar nu cred c-a fost asa, din moment ce ne-am mai vazut de cateva ori.

a doua zi, dis de dimineata, hop pe tampa - cu prima telecabina. si ce bine am facut c-am fost asa devreme, ca dup-aia era o coada si-un buluc de copii din aia de scoala primara, cum imi plac mie. alte panorame, tot innorat. bine ca n-am facut poze mai multe, ca ieseau ca vederile alea de pe toate drumurile pe care scrie brasov. si-o dadeam in banal sau in kitsch.

pe drum spre telecabina inapoi - caprioara. fix in mijlocul drumului, se uita la noi. apoi a fugit prin padure. tare fain, sa vezi animale salbatice in libertate. e o senzatie :)

iar jos, iar pe strazi, la plimbare. de data asta am parcat la deane's, burger si pizza, apoi ploaie deci la hotel. din cate tin minte. sper sa nu fi incurcat zilele.

pe dupa-amiaza am avut ocazia sa ne intalnim din nou cu brasoveanul si cu inca o prietena, la o alta bere. bonus, un arhitect absolut incantator care ne-a povestit despre toata zona si toate cladirile si pe care l-as fi ascultat zile in sir. asa tare imi plac oamenii care pun pasiune in ceea ce fac, oamenii la care se vede de la o posta ca munca e o incantare si reusesc sa isi transmita fascinatia si spre alte persoane. bon.

iar afara, iar ploaie. mai ploua un pic, mai iesea soarele, a fost chiar fain. hotel.

ziua trei - sambata. am pornit incet incet, in ritm de plimbare, in sus pe schei. cred ca de-acuma trecusem deja la poze direct in alb-negru, motiv pentru care am observat o puternica atractie in mine spre acest gen de fotografie. e ceva nou, dar va voi spune despre asta intr-un articol viitor. asadar, in sus pe schei pana la prima scoala romaneasca, unde am dat de niste canadieni, un ghid si-un preot. dupa ce-au plecat canadienii, preotul ne-a mai povestit cate una-alta despre junii brasovului, despre obiceiuri interne stabilite de ei cum ar fi "cateaua" sau aruncatul in tol, plus ingroparea vatafului. fascinant, iar am intalnit acea pasiune in vorbele omului. la sfarsit ne-a recomandat o carte despre juni, am cumparat-o si asta a fost.

ulterior am aflat ca respectivul era vasile oltean, profesor universitar, istoric si - de curand - preot. acelasi vasile oltean care scrisese cartea pe care o cumparasem si care chiar merita citita - eu am terminat-o in drum spre bucuresti.

apoi iar prin centru, era chiar soare de data asta, parca am fost si pe la targul mestesugarilor, am stat la soare, am mai facut si poze, fiind dominati de acum de acea atmosfera de familiaritate placuta pe care o regasesti doar in anumite orase de provincie si care e in mare parte meritul oamenilor din acele locuri. multa multa plimbare, apoi iar hotel.

duminica. de dimineata ne-am strans bagajele si le-am lasat la receptie, dupa care am mancat si-am fugit spre juni, in piata unirii. cam cand au inceput sa apara s-a pornit si ploaia. si de data asta ploua destul de serios. am zis ca fie ce-o fi, am venit aici sa fac poze, deci poze o sa fac. chit ca risc sa raman fara aparat. si se udase destul de bine la un moment dat, obiectivul chiar a dat vreo doua-trei rateuri la focalizare. dar dupa ce l-am sters si-a revenit si a functionat iar in parametri. asta-i tare bine, avand in vedere ca n-are weather sealing si a suportat destule chinuri pana acum. motiv pentru care ne-am tinut cateva ore dupa juni, pana in piata sfatului. acolo am renuntat datorita orei si puzderiei de oameni veniti de peste tot.

fuga la gara, schimba biletele, fuga inapoi, pe drum ne suna brasoveanul sa oprim taxiul ca sa ne mai arate niste chestii. fenomenal omul asta. ne-am mai plimbat un pic, am mai facut cateva poze, dupa care am servit pranzul in tihna, am mai vorbit - de data asta discutia a mers mai lin, iar apoi am plecat spre gara definitiv. si asta a fost. un mini-concediu venit la fix, care m-a lasat cu diferite stari placut, printre care un sentiment nou pentru mine, si anume mandria ca-s dac.

luni, 12 aprilie 2010

foarte scurta incursiune culinara in doua dintre restaurantele Brasovului + inca 2-3 notificari

despre Juni, plimbari si alte impresii o sa scrie alex. eu ma limitez la a va povesti, ca neamu' prost, ce-m mancat si pe unde.

o sa incep cu locul in care am mancat cel mai bine, nu o data ci de doua ori, si poate ar fi fost si de mai mult, daca n-am fi plecat: Dean's. un pub irlandez, cu proprietar irlandez, chiar in inima centrului vechi, pe Republicii. Reclama din geam e simpla:' Irish pub and grill'. Cine face greseala sa se opreasca aici si sa treaca mai departe pierde cel mai bestial hamburger pe care ar putea sa-l manance vreodata si o placinta de mere dumnezeriasca. Nu mint! Iar pretul, well, e mai ieftin ca la mc: hamburger 12 lei( adica: chifla prajita cu maioneza, o chiftea de carne tocata de vita cat palma, ceapa rosie, rosii si salata) + 5 lei cartofii prajiti, bonus sos ketchup. Puteti sa spuneti ca asta nu-i mancare, ca e nesanatos si hamburgeri ati mai mancat. N-aveti decat, nu stiti ce pierdeti.
Cat despre placinta de mere...offf, si acuma ma gandesc la ea. Absolut sublima, cum nu face nicio mama, mamaie sau matusa talentata in ale bucatariei, calda, proaspat scoasa din cuptor, servita cu frisca presarata cu scortisoara. mmmm, doamne!

numarul 2 pe lista e Butoiul Sasului, tot pe Republicii, dar mai jos nitel. E un restaurant cu specific ardelenesc si sasesc unde alex a mancat cei mai buni carnati gustati vreodata( si el chiar mananca carnati, nu gluma), iar eu o ciulama de ciuperci de padure cu mamaliguta cum n-am crezut ca o sa suporte stomacul meu care n-a mai pus gura pe ciuperci de hahaha pentru ca nu le suporta. Ei, pe astea nu numai ca le-a suportata, dar a mai si poftit la o alta portie. Impreuna, eu si alex, am impartit un platou rece, sasesc, compus din diferite branze(mmm branza aia cu chimen), piftii, pastrame si jumari, masline si oarece alte legume verzi. Si pentru prima oara in viata l-am vazut pe alex mancand jumari. reci.

numarul 3 pe lista e restaurantul hotelului la care am stat, Gott, dupa numele strazii pe care se afla. E un restaurant ok, cu meniu de pub, preturi so-and-so, nu tocmai ieftine, dar nici exagerat de scumpe. mancare ok, spre foarte buna.

iar numarul 4 e un Nu, cu exceptia situatiei in care cautati o supa de regim, un orez fad, fiert in apa, cu 1, 5 ciuperca ametita in ceapa deasupra, care se vrea ' orez cu legume', cu o pizza bunicica daca ti-e foame rau si niste aripioare de pui nepicante. Se numeste Normandie, o sa dati usor de el, e pe strada cu un restaurant jamaican, si ala mai mereu gol, rezistati tentatiei si nu intrati.

pe langa toate astea, daca vi se face de ceva dulce si placinta de mere de la Dean's nu va e suficienta, aflati ca si pudding-ul ( celalat desert din meniu) e tot veritabil, si nu o budinca romaneasca de macaroane si branza. si daca tot nu e suficient, deasupa e si cofetarie, prietenii ne-au spus ca-i buna rau, dar noi, prin bunavointa altei prietene, am papat prajituri de la o cofetarie de pe muresenilor, din piata sfatului cum o iei in sus spre schei, treci de biserica neagra si ramai pe trotuarul cu carturestii, o sa dai sigur de ea. Intra, comanda si papa: totul e natural, din produse proaspete.

nu pot sa inchei fara sa va recomand si ceva de baut: nu un vin, ci o bere si un pub: Music Caffe, unde muzica e pe gustul lui alex, atmosfera pe gustul meu, iar berea, Fisher, pe gustul brasoveanului ( multumim maestre pentru tot), devenit si gustul nostru dupa doar 2 guri.

iar luni, wtf?!?!?!

o prima poza cu brasovul o puteti vedea pe image project. despre impresii si alte expresii, mai incolo. acum muncim.

joi, 8 aprilie 2010

ufff, greu

am schimbat deja de 3 ori cartea pe care o iau cu mine si tot nu sunt multumita, desi ultima decizie pare destul de ok, acuma parca am chef sa citesc altceva.maybe i can squeeze two :D

miercuri, 7 aprilie 2010

despre diversele grade de nesimtire

da, stiu, trebuia sa fiu in concediu. dar nu pot sa plec asa, fara sa arunc cu bunatate in stanga si-n dreapta.

cu o vreme in urma, o prietena imi spunea ca are o amica ce pregateste o dizertatie de master si ca ar vrea sa foloseasca multinationala unde lucrez ca si case study. in acest sens i-ar fi prins bine niste ajutor din interior, iar eu lucrand acolo poate as avea ocazia sa vorbesc cu cineva in masura sa o ajute. ok.

primesc mail-ul de la amica respectiva, cu niste intrebari pertinente si cu o exprimare foarte de bun simt (n-o sa ma obisnuiesc niciodata sa-mi zica cineva "dumneavoastra"). a doua zi, la lucru, iau legatura cu resursele umane. resursele imi recomanda o persoana care m-ar putea ajuta, motiv pentru care forwardez mail-ul catre respectiva (de la personal). si asta a fost. toata lumea fericita, fata si-a primit ajutorul de care avea nevoie, si-a terminat dizertatia la timp si totu-i bine si frumos.

ei, la o luna si ceva primesc mail de la individa de la personal. care imi spune:

"buna ziua

din pacate nu o pot ajuta cu informatii

o zi placuta"

ma-ta sa aiba o zi placuta, bai! acu' se raspunde? la o luna dupa? daca n-aveai chef sa-ti rapesti 2 minute din timpul tau pretios ca sa stai de vorba despre ceva ce ar fi promovat si imaginea companiei (ma-ta!), macar puteai sa zici dracu' de-atunci si sa nu mai tii fata-n asteptare o luna si ceva, sa-si rateze si dizertatia si toate alea. bine ca ai tu o zi placuta!

iar apoi, exprimandu-mi frustrarea la o tigara cu un coleg, am mai aflat niste chestii despre aceasta fiinta de la personal. ii povestesc omului toata treaba si ma-ntreaba - cum o cheama? - pai asa. - a, pai stai sa-ti zic.

fiti atenti aici ca n-o sa mai vedeti asa ceva.
era odata o tanti. tanti asta a venit la interviu la compania noastra si l-a picat. a dat interviul cu un director destul de maricel, adica avea ceva sute de oameni in subordine. si directorul a considerat ca n-are nevoie de ea, asa ca a trimis-o acasa. orice om normal, dupa ce pica un interviu, isi vede de treaba in alta parte. ei bine, nu.

aceasta tanti se duce la vecina ei, care, intamplator, era tocmai tipa de mai sus, de la "personal", aia care are ziua placuta. se plange la vecina ca a picat interviul, vecina se da de trei (3) ori peste cap si ta-naaaaaa - tanti este angajata.

directorul, umbland prin propriul sau departament intr-o zi, da cu ochii de ea. -ce cauti tu aici? ca eu nu te-am angajat. mentionez ca directorul nu era roman. asa ca si-a bagat picioarele, ca tot mai avea cateva luni pana la pensie. ulterior, tanti a ajuns membra a managementului.

asa ca iata aici dizertatia pe care o doreai despre business management. sper sa-ti foloseasca, pe mine cu siguranta m-a invatat o lectie.

p.s. pentru prietena care imi spusese de amica ei - ii poti da acest link daca vrei sa stie exact care a fost faza, singura rugaminte e sa nu foloseasca numele intreprinderii pe nicaieri - chestia asta mi-ar dauna doar mie dintre toti oamenii de mai sus.

de pe net mestecate si scuipate la loc

motto:
si nu voi ca sa ma laud, nici nu voi sa va-nspaimant,
da' cand va citesc imi dau seama ca sunteti toti o apa si-un pamant

versuri special fara ritm, finca de-aia! e albe, na!

deci ma dadeam pe net, pe bloguri si forumuri, si vreau sa impartasesc cu voi unele gasiri.

gasirea unu ne-o aduc doi (2) oameni care probabil au ecstrem de multe pareri la un loc, impartind cel putin un sfert de creier intre ei si cu vecinii de la etaj.
lumea tot ma-ntreaba unde dracu ii gasesc, eu nu stiu ce sa raspund. probabil sunt un fel de magnet pentru cretinatatea nativa ce doare, doare, doare totul in picioare. dar sa nu va mai tin in suspans si sa va dau direct cu mostra-n cap:

"Am citit undeva pe un blog ca noi oameni si specialisti in incalzirea globala a pamantului uneori exageram. Oameni de stiinta sunt impartiti in doua grupuri, unii sustin cu tarie ca nu exista nici un pericol cu incalzirea globala, si altii sustin ca suntem in mare pericol si ca poluarea si mai multi factori care genereaza accelerarea incalziri globale trebuie sa fie pe primul loc in agenda tuturor tarilor.
Eu cred ca suntem in mare pericol. Fara sa fim mari specialisti, haideti sa gandim logic.
- Nu se intampla zilnic, cutremure, inundati, alunecari de teren si o multime de tornade si ploi torentiale ?
- Credeti ca este doar o coincidenta ? Nu exista zi in care intr-un colt al pamantului sa nu se intample ceva, asta se reflecta in toata stirile si ziarele din toata lumea.
- Fiecare dintre noi trebuie sa facem ceva. Pentru noi probabil, ni se pare copilaresc sa reciclam gunoiul menajer. Dar ganditi-va numai ca daca am pune fiecare dintre noi un o simpla sticla de la coca cola in containerul pentru reciclat plastic cate sticle reciclabile ar fi ?
Si exemplele pot continua, dar nu putem sa facem asta ? Este asa de greu ?
Ce vrem sa aiba copii nostri ? Bani multi, case mari, masini si viata luxoasa ? Da asta vrem, dar din pacate nu vor putea sa se bucure mult de aceste lucruri pentru care ne zbatem zi de zi, pentru ca bolile din cauza poluari si dezastrele naturale nu ii vor lasa sa traiasca fericti"

textul e luat cu copy/paste de aici, unde il gasiti tradus in trei (3) limbi!!!!! mi se pare mai presus de orice comentarii, e spuma spumelor si ma-nclin cu respect, frica si o oarecare greata nedefinita.


vom trece acum la categoria "poiesis" sau "romanul s-a nascut poiet" pentru a va prezenta o lucrare de poezie in versuri si ritm, cu rima imperecheata si desperecheata, dupa caz.

"Ai sa pleci, sa petreci
sa ramai fara mine ma inneci
In lacrimi si supine
Am s'ascund inima in acea

Pernuta imbibata cu parfumul tau
Din ziua in care eu ti-am spus
Imi pare rau, nu sunt rau
Si chiar daca as fi

M'as ascunde zi de zi
Caci nu vreau sa te ranesc
La ureche iti soptesc
Un simplu te iubesc

Is undeva departe
Ceva ma desparte
Am parte de obstacole
Am sa trec usor peste

Si ma'ntreb de ce
Trec asa de greu zilele
Nu pot sa adorm noptile
Iar stelele se sting usor

Ma doboara un fior mor
De al tau dor tot rasuna'n cor
Un covor de frunze
Cade usor din cer
Imi ridic ochii spre el
Si incep sa zbier"


poezia se intituleaza "spun ce am in minte" si o puteti gasi aici, finca de-acolo am preluat-o si eu. dar as vrea sa nu va opriti la asta, autorul e extrem de prolific, o lista a creatiilor sale de pana prin prezent o gasiti fix aici. enjoy!


in alta ordine de idei, exista si chestii extrem de faine, mai ales daca gustati satira politica. descoperirea mea de azi e oarecum celebra si se intituleaza simona tache. recomand jurnalul elenei basescu :D
am impresia ca domnisoara sau doamna simona scrie pentru catavencu, dar nu-mi permit sa bag mana-n foc deoarece nu consum nici teve, nici presa, nici nimic. habar n-am pe ce lume traiesc si sunt ok asa. mi-ajunge ce-mi da net-ul :))

si inca o recomandare, ceva ce trebuie neaparat sa vedeti si auziti: cantecelul de aici.

pa copii, ma retrag cat inca sunt in glorie, bag concediu si pe blogul asta, ma duc sa ma ocup de pseudojurnalismul fotografic benevol ce picura din propria-mi marinimie. s-auzim de bine!

sfarsitul lumii, o istorie fara sfarsit


de lucian boia

devin o fana, daca nu eram deja,a autorului, desi cartea asta m-a cam plictisit un pic sper final.
Lucian Boia reia si analizeaza diferitele ' sfarsituri ale lumii' asa cum si le-a imaginat omul de-a lungul secolelor, de la mitul eternei reintoareri, trecand prin anul o mie ( unde am descoperit ca mai am de citit si ca nu tot ce am citit trebuie luat ad litteram), epoca luminilor si ajungnd in secolul 20. Daca la inceput cartea mi s-a parut foarte interesanta si am aflat lucruri noi ( motiv pentru care alex vazandu-ma cu subliniam de zor a concluzionat ca eu nu citesc, invat--ceea ce nu-i adevarat :D--) sper final, cand autorul a inceput sa aduca in discutie diferite scrieri/ romane sf din sec 20 care vorbesc despre diferite si posibile sfarsitri ale lumii m-am plictisit ingorzitor.
Cartea merita citita pentru cultura generala si e interesant de avut o viziune completa a modurilor in care omul si-a inchipuit marele final.

marți, 6 aprilie 2010

ma seaca sa tot dau titluri de-a-mboulea

din cand in cand moise se zbate spasmotic pe balcon. zuma, cu proaspata minge de staniol mare cat un pumn, il foloseste drept adapost pentru a-si pandi fara mila prada.
ma uit la moise, la capul lui de fapt, cum se misca incoace si-ncolo. imi rod meticulos unghiile pana-n carne, si ma dor bine toate mainile de nu mai pot sa tastez. exagerez, evident, pentru impresie artistica. tot uit daca impresia artistica se puncteaza sau nu. ma uit la puncte si vad ca n-am. conchid ca nu conteaza impresiile.

nici sa fumez prea mult nu pot, ca bate la ochi. e ochiul colectiv care ma urmareste, si nu doar pe mine. nu-i nici paranoia, dar tot as mai baga o tigara. nush cat dauneaza sanatatii, da face tare bine, las' ca stiu eu.

si afara ploo ploo, sii trecut de ora doo.

provocari de diverse naturi

cica "las' ca fac fotografii faine in brasov si fac cu alea expozitie". apoi ma uit pe geam si la meteo. apoi cade ideea, si-mi storc creierii - acu' cu ce mai fac expozitie?
si-ntr-un final - fuck it! o sa fac in brasov ce-oi face, cat oi fi in stare, si sa-mi fie de bine. la o adica, iar pozez in punga - deoarece punga, aceeasi de la zimbri, a ramas un accesoriu nelipsit din rucsac. si daca n-am weather sealing, parca ce? si daca nu ma benoclez prin gaurica si scot imaginea aproximativ? ultima data a functionat. e drept, ultima data era soare si frumos, dar am avut si eu un merit pe-acolo, cat de cat.

bai blogule bai, ce sa scriu eu in tine? uite, ma dadeam pe net si vedeam ca moldova, in speta iasiul si imprejurimile, au o comunitate fotografica destul de bine consolidata. pai si normal ca vreau si eu, ca n-am cu cine sa schimb o vorba, sa mai aflu vreo parere, sa-mi dea unu' peste cap sa-mi zica "bai, nu face-asa, fa uite-asa, ca iese mai bine" - curu. ca de aportul unilateral de informatii de pe forumuri si bloguri mi s-o luat de-acuma. plus ca am o vaga senzatie ca pozarul, cu cat e mai slab, cu-atat e mai citit. si sa ne-ntelegem, nu zic ca daca pozarul e bine citit, atunci e slab. sunt persoane cu zeci de ani de experienta in chestia asta, persoane de cultura as putea spune, care sunt citite pe merit si pe care, daca n-as fi indarjit, le-as respecta. dar ma-ndarjesc, caci respectul se capata altfel. si-acum vorbeam fix ipotetic.

asa ca iata-mi provocarea: conditii de ploaie, lumina canci, baga aparatu-n punga si fa poze de expozitie. imi urez succes, ca macar singur tot dialoghez, ce dracu.

test

image project




cu alte cuvinte, am invatat sa fac un banner. next step - un banner animat :D

duminică, 4 aprilie 2010

Zuma says



sâmbătă, 3 aprilie 2010

supa crema magica de legume


Ingrediente:
la 6 l apa:
1/2 kg morocvi
o telina medie spre mare
o ceapa medie spre mare
2 pastranaci nu tocmai mici
2 radacini de patrunjel cum or fi
2 cartofi medii
2 cutii rosii intregi decojite a cate 500 g fiecare sau 1 kg rosii de gradina foarte, foarte coapte
sare, busuioc dupa gust
blender sau muschi in brate

Supa asta e magica cu adevarat din mai multe motive: e foarte usor de facut, e incredibil de buna avand in vedere ca are in ea doar radacini :), e dietetica, nu contine grasimi, poate fi mancata si rece, mai ales vara, iar pe mine una m-ajuta sa balansez carnurile si mancarurile grele de la masa de Paste.

Cum o preparam:
Curatam toate legumele fara rosii, le taiem in bucatlele mai mici ( cum taiem cartofii pt. ciorba) si le punem la fier in apa. Cand legumele sau inmuiat bine-bine( cam dupa 1 ora) le scoatem pe o farfurie si le dam in blender in portii mici, eventual cu cate un polonic de supa sau apa.
Daca n-avem blender e musai nevoie de una bucata sot/ prieten/ vecin cu brate puternice si inarmat cu ustensila de facut piure care sa paseze legumele.
Bun, dupa ce blenduim/ pasam legumele le punem la loc in oala in care au fier, peste supa pe care si-au lasat-o, si adaugam rosiile bleduite/ pasate si ele. Daca folosim rosii proaspete le oparim inainte ca se le decojim si le adaugam in supa la fel, blenduite/ pasate. Completam cu apa daca mai e nevoie.
Mai lasam supa la fiert inca vreo 30 de min, foc mediu. La final adaugam sare si busuioc uscat dupa gust si gata!
Eu de obicei la supa asta fac crutoane cu ulei de masline si oregano, frecate cu usturoi, dar ea se poate manca si asa pt. ca e destul de groasa. La fel, daca vrem putem aduaga la final ulei de masline.
Pofta buna!

mausici si ciupercute