fiica marinarului

a fost odata ca niciodata un rege marinar. i se spunea si neptun. dar nu era el. i se spunea si chioru, dar asta mai putin conteaza.

acest rege era foarte necajit ca in regatul lui oamenii erau tristi, lipsiti de speranta sau chiar de vlaga, n-aveau ce manca, in fine. era tragic, si pe acest motiv marinarul nu mai contenea cu plansul. isi plangea amarul pe la golden [...]

acest rege marinar a avut doo fiice. ca doo raze de soare. ca doo oo. ale lu columb. deja o dau in diverse.
fiica cea mare, nefiind in atentia mass mediei nationale, nu ne intereseaza.

dar vai, saraca fiica cea mica. ursitoarele i-au zambit la nastere, dar datorita conditiilor de trai si taierii cu cateva luni inainte a sporurilor de vechime pentru ursit, i-au zambit malefic.
una din ele i-a dat frumusete, finca barbac-su era chirurg plastician. deh, afaceri de familie. alelalte insa, care n-aveau firme, au decis sa o binecuvanteze cu ceva necuantificabil, si anume cu fericire. asa ca i-au ursit sa aiba juma' de creier. cateodata.

si iata ca fiica cea mica a crescut si s-a facut mare si frumoasa, si din ce in ce mai fericita. in timp ce regatul se indrepta constant spre colaps. iar marinarul era din ce in ce mai suparat si plangea din ce in ce mai mult pe la golden (ptui, fir-ar al dracu, ca ma leaga astia de nu tac!).

la palat incepusera sa isi faca aparitia petitorii din regiunea dorobantului, regiune roditoare si datatoare de diverse valori. erau din cei mai feluriti printi, conti, clonti si alti duci, muci sau ce-o mai fi. calare pe mii de cai putere gen bugati sau maserati (terminatia "ti" era specifica tinutului dorobantului) au aparut printisori gen "curulet" sau "sifilis". regele marinar privi la ei cam suspect prima data, dar vazand ca fiica lui e fericita (de fapt ultima operatie mersese prost si buzele-i erau fixate intr-un zambet fix, tamp) a zis fie, voi da fata mea celui care va scoate regatul din impas.

asa a ramas printesa fara petitori. valul de depresie ce a urmat nu poate fi comparat nici macar cu valul de scumpiri, asa ca marinarul cel brav s-a dat de trei ori peste cap si a bagat-o pe fi-sa in parlamentul european. de emotie, aceasta nu mai vorbea corect nici macar romaneste. de emotie. o da.

iar acum, din cate inteleg, se pregateste de nunta.

sfarsit? poate pe 22, poate-n turu' doi.

borderlands review si alte chestii

deci incep sa scriu acest review la borderlands, dar nu chiar acum. prima data va trebui sa mentionez alte chestii.

imi plac in general jocurile care te atrag in lumea lor, fie ea cat de aberanta. imi plac rpg-urile, mai ales cele cu teme clasice gen cavaleri, orci, elfi, regate. mi-a placut oblivion extrem de mult si chiar si fallout 3, desi are hibele lui. mi-a placut extrem de mult gothic 3, si probabil il voi instala din nou chiar azi - pentru ca acel univers te prinde si nu-ti mai da drumul.

de cand a aparut borderlands l-am jucat in mod exclusiv si aproape fara alte preocupari, fiind in concediu. l-am adus pe mordecai la nivelul 46 si curand voi termina jocul a doua oara. am luat o singura data pauza, pentru a-mi instala si a juca dragon age origins. adica un rpg epic, cavaleri, orci si alte alea. un joc care a luat 9.5 din 10 pe gamespot si a ajuns editor's choice.

l-am jucat fix 4 ore jumate, dupa care l-am sters. pentru mine nu poate fi credibil un joc atat de bine pus la punct, un personaj pe care il poti face atat de smecher, cu tot felul de atribute si vraji, dar care nu poate sa sara. sau care se blocheaza brusc ajungand pe marginea unui paraias pentru ca nu poate continua. nu suport astfel de ingradiri. de asta n-am putut juca the witcher.

retroactiv constat ca nu m-a placut nici bioshock, un shooter atmosferic foarte aclamat in toate partile, si nici mass effect, un rpg sf la fel de aclamat. constat ca toate aceste jocuri extrem de aclamate sunt produse de aceeasi firma, si anume bioware. ma intreb oare cine dracu finanteaza gamespot.

borderlands este un rpg shooter. ce inseamna asta? tu esti unul din 4 personaje (si daca ai noroc si inca 3 prieteni, vei avea o echipa completa si jocul va fi mult mai fain). cauti un "vault" extraterestru despre care exista doar zvonuri. esti pe o planeta straina ce se numeste pandora. e un loc foarte neprietenos. poti numara personajele amabile cu care interactionezi pe degetele de la o mana. depinde cate degete ai. de felul tau, esti un mercenar. iti iei misiunile pentru a avansa in quest-ul principal si de asemenea sunt zeci de misiuni facultative care sunt extrem de amuzante.

iar apoi incepe partea de shooter. pistoale, pusti, lansatoare de rachete, grenade. plus scuturi. plus "class mod"-uri. care iti dau niste atribute speciale pentru clasa ta. de exemplu eu joc ca hunter si am class mod "assassin" ceea ce imi da +44% damage, +acid attack la special skill si alte chestii.

armele sunt nenumarate. sunt o puzderie de arme intre care poti sa alegi, dar vei descoperi dupa o vreme ca ramai la preferatele tale. iar una din preferatele tale va fi un shotgun cu +10000% count, ceea ce inseamna ca trage in continuu pana cand ramai fara munitie (cu un singur click, fara sa tii apasat - ca nu stiam cum sa ma opresc prima data :D )

inamicii sunt de cateva feluri si ei. avem creaturile meprietenoase ale planetei - gen skagg (un fel de caini reptiloizi cu apetit enorm, de vreo 10 - 20 de tipuri diferite), rakk (un fel de lilieci destul de mari pe care i-am gasit relativ simplu de omorat), niste paianjani foarte faini, la fel, de mai multe clase, niste raci / scorpioni intr-o pestera pe care o veti vedea in poza imediat, si niste gandaci / larve destul de sacaitoare.

din randul alorlalti inamici avem raiders - umanoizi, de enspe mii de feluri, nivele si alte alea. mai avem niste extraterestri pe finalul jocului, destul de sensibili la shotgun. ar mai fi un fel de "garda de fier" sau ceva, al dracului de greu de omorat.

una peste alta, baietii astia care au facut borderlands au muncit foarte mult sa-l finiseze pana in detaliul cel mai mic, iar asta se vede. e o placere sa il joci. dar partile cu adevarat interesante inca nu le-ati auzit.

grafica: pe un engine (multumesc, doamne, pentru engine-ul asta grafic) de unreal tournament 3 baietii au desenat intreaga lume de mana, cu creionul. totul arata desenat, si sincer mi se parea o cretinatate pana sa joc si sa-mi dau seama cat de misto e. e o experienta unica in lumea jocurilor si macar pentru asta ar trebui sa-l incercati.

sunetul: e fain, mai ales cand auzi din stanga spate "another meat puppet" si te intorci spre a vedea un maniac cu un topor intr-o mana, fugind spre tine in timp ce corpul ii e in flacari. il privesti un pic si apoi tragi. iar el moare in diverse feluri, depinde unde il nimeresti si ce atribut are arma ta (l-ai curentat, l-ai ars cu acid pana la dezintegrare, l-ai redus la cenusa... ) sunetul armelor e bun, sunetul lumii e bun, cam tot sunetul e bun, daca stau bine sa ma gandesc.

altele: pai ai vehicule pe care le poti conduce, si sunt chiar amuzant de condus. plus ca simti o satisfactie extrema cand iti calci inamicii cu masina. ai o putere speciala pentru fiecare clasa, de exemplu o pasare de prada pentru vanator, care ataca inamicii pe o anumita raza si perioada de timp, pentru sirena ai capacitatea de a deveni invizibila si sa te misti foarte repede printre adversari, pentru soldat e o tureta cu scut si tot asa.

si o chestie pe care am remarcat-o si care trebuie mentionata e faptul ca oamenii chiar stiu sa deseneze o pestera. cred ca cele mai misto pesteri pe care le-am vazut pana acum au fost in borderlands. si pe locul doi in gothic.

partea nasoala - caci e si o parte nasoala - e chiar "final battle". foarte foarte dezamagitoare. din fericire drumul pana acolo e al naibii de fain, si asta salveaza jocul. scopul, ca in orice rpg, e doar 5% din bucuria de a juca. restul e drumul si evolutia personajului.

iar dupa ce termini, guess what - o poti lua de la capat, chiar de la inceput, cu toata experienta si armele pe care le-ai capatat prima data, iar creaturile pe care le intalnesti sunt ridicate automat la nivelul tau de experienta.

go play!

daca nu-i, nu este

' Dilemataca' de noiembrie ne recomanda: un volum de corespondenta intre doi scriitori, un CD, un magazin de mancare, un articol aparut in ' Observatorul cultural' in 2005 si un volum de poezie.

zuma says

after halloween

Tiganii, aurul si diamantele

de Samson Iancu, ed. Tim, Resita 2009

Yuki:
O carte absolut fabuloasa despre viata emigrantilor romani in Europa, imediat dupa Revolutie.
Autorul, Sami, cum ii spun prietenii, a emigrat in Franta, la Paris, cu 11 dolari in buzunar si un rucsac in spate in care avea copilul cel mic. Pentru a se intretine si pentru a putea trimite bani familiei care ramasese in tara practica diverse meserii, de la sofer, aruncator de cutite la circ, agent de paza in magazine pana la detectiv particular. A locuit in case dezafectate, propuse pentru demolare, in masina, a dus copilul la gradinita si a avut grija sa nu lipseasca o zi de la scoala. Descopera pe strazile Parisului Brocante, sau pietele de vechituri, si o data cu ele, pasiunea pentru bijuterii; cu cativa franci cumpara bijuterii vechi, de aur, pe care le reconditioneaza sau vinde pur si simplu aurul la gram.
Momentan, Sami are propriul magazin de bijuterii la Paris si marca proprie de bijuterii, si lucreaza la volumul doi al cartii, care dupa cum mi-a promis, va fi mult mai frumos si mult mai deosebit.
***
Cartea are o oralitate foarte mare, uneori auzim 3 Sami in acelasi timp: cel care scrie la laptop, cel care este in Franta si plange de dorul copiilor si cel care traieste din plin actiunea. In ciuda unor lipsuri ( ar fi avut nevoie de un redactor mai bun), este foarte usor de citit. Curge; e ca si cum ai sta pe o banca intr-un parc, iar Sami e acolo langa tine si-ti povesteste despre Cornel, vagabondul analfabet cu vila la Nisa, despre Franklin, sotia parizianca si geloasa, despre viata in lagarale de emigranti si nu in ultmul rand despre pietre pretioase.
" Puritatea acestor diamante nu se poate observa niciodata la suprafata. Cu cat patrunzi mai mult in interior, cu atat poti sa-ti dai seama de identitatea si de valoarea lui. Pentru mine, nu exista diferente intre oameni, fiecare dintre noi este un diamant. " ( pg. 170).

Alex:
eu unul n-o sa scriu prea multe despre carte. am cateva chestii de zis doar. am inceput cartea ieri dupa-amiaza si n-am putut s-o las din mana pana n-a fost gata. asta rar mi se intampla. asa cum zicea si yuki, e ca si cum as sta cu sami la o cola si mi-ar povesti.
la sami am admirat simplitatea exprimarii si modestia de care a dat dovada intotdeauna in scrierile sale de pe cafenea, faptul ca nu s-a laudat vreodata cu ceva din ceea ce este, desi are tot dreptul.
din carte reiese de asemenea curajul cu care acest om ia viata in propriile maini, uneori cu forta, alteori cu tandrete. este curajul omului trecut prin multe situatii, curajul omului ce a trait din plin fiecare secunda.
nu stiu ce sa mai spun, felicitari sami pentru carte si pentru tot ce ai reusit sa faci, abia o astept pe urmatoarea, si daca ai nevoie de un fotograf sa ma anunti :)

culinare si halloweenice la gramada

am tot gatit zilele astea diverse chestii si am vrut sa pun niste posturi misto pe blog; din pacate am uitata sa fac( i.e sa-i zic lui alex sa faca ) poze pt tot parcursul procesului astfel incat nu am decat fie stadiile incipiente, finale sau intermediare cu exceptia fripturii de porc pe care o am integral; enjoy :D

am frecat carnea de porc cu diverse mirodenii ( cimbru, patrunjel uscat, marar, coriandru, sare , piper) si-un ardei rosu iute rau.


am pitit in pliurile ei niste catei de usturoi.



i-am pus peste ulei, o cana de vin rosu si una de apa. i-am pus folie si am dat-o la cuptor o ora; dupa o ora i-am scos folia, am adaugat rosiile ( eu am psu suc de rosii, cam o cana si ceva) si am mai lasat-o vreo 40 de min.

la final arata asa.



o bezea, parte dintr-o negresa pe care am uitat s-o pozez in toate stadiile.




niste mini-pizze, ininate de a fi bagate la cutpor, si dupa ( ma rog, ce-a mai ramas din ele :D)




alte sandwishuri; pe langa astea am mai facut unele cu pasta de branza si unele cu pasta de peste.

am facut niste jack o'lanerni




care aratau asa aprinsi (primul e al meu, al doilea al lui alex)








zuma si-un dovleac


gata.

borderlands

nu, nu e game review.
e doar asa, ca sa ma laud.

astept jocul asta de vreo luna. ieri trebuia sa fie lansarea oficiala pentru windows si, cel mai probabl, a si fost. ieri il caut pe isohunt, si gasesc o varianta de la reloaded. faini baietii astia, de obicei fac treaba buna.
dau click pe download si incepe. subtil, 0.1kb, 0.2, incet incet.
ma duc sa fumez o tigara, era deja la 37% si-l scoteam cu 5 MB. da, asa mai stam de vorba.

a durat cam 30 de minute sa-l ia pe tot, ceea ce m-a bucurat pentru ca - daca tot nu merge, macar n-am pierdut saptamani la rand.

il instalez si - minune - merge!

asa ca acum voi juca borderlands o vreme :D

Ochi-de-pisica

de Margaret Arwood
ed. Leda, Bucuresti, 2008

Margaret Atwood este o descoperire recenta pentru mine, n-am citit decat doua carti de ea, 'Penelopiada' si aceasta, insa este o autoare care m-a cucerit de la prima lectura. Asta probabil pentru ca am inceput cu cartea care trebuie, caci daca as fi dat intai de " Ochi de pisica" nu stiu. In ciudat sfatului lui puck, care m-a avertizat ca e tradusa ingrozitor de prost, am cumparat frumusel cartea si am purces la citit.

Horror, grozaviile incep inca din prefata care, culmea, e scrisa in limba romana! si unde se fac incurcaturi de personaje, iar informatiile oferite sunt incomplete ( primul sot al lui Elaine e Jon, nu Ben, si nush cati dintre cei care au citit cartea stiau inainte sa caute pe google ca Premiul Guvernatorului General--echivalentul Pulitzer-ului american-- este cel mai important premiu canadian ).
Si incepem lectura porpriu-zisa, anevoioasa de altfel cand dai peste expresii de genul " coterie feminina", " suprafata carcinogena", " totul s-a petractat prin telefon" ( cuvinte care exista in dex de altfel) alaturi de expresii gen "s-o croiasca zdravan pe fundicul gol" , interjectia "iui", "sedem pe iarba si inlantuim papadii ", i se vedeau "chilotasii ", si nu-s decat la pagina 96.

72 de pagini mai incolo am dat peste fraza care mi-a schimbat perspectiva asupra modului corect de a te incalta: " pun sosetele groase de lana peste pantofi si-mi indes picioarele in cizme".

Intre timp alte personaje coboara pe "escalator" ( stiu, 'scara rulanta' era prea banal), tonul cuiva exprima "satiseala " ( pe asta nu l-am gasit in dictionar, nush ce a vrut sa zica), cineva isi aplica un "Band-Aid" ( ok, a lasat numele brandului ca in original, dar putea naibii sa explice intr-o nota de subsol ca-i vorba de un plasture), totul culminand cu cuvantul "sveter " care m-a sacait in tot romanul, caci da, tot englezescul ' pulover' wasn't good enough.

Trecand (cine poate) peste toate aceste scapari de traducere si/ sau tehnoredactare cartea este cu adevarat foarte buna, iar M. Atwood o scriitoare peste care ma bucur ca am dat, dar pe care o voi citi in viitor, pe cat posibil, in original.

si 2 matzi din sinaia

un motan batran si fara dinti, dar cu fata de bampir



si-o motanitza care a stat frumos la poza