campanie perfida la mcdonald's

campania zice ca Fundatia pentru copii Robald McDonaldoneaza 1 leu din valaoare fiecarui happy meal cuparat in periada x-y. Banii sunt folositi de catre cele doua case Robald McDonald din Bucuresti si Timisoara, case care ii gazduiesc pe parintii copiilor din alte orase internati pentru tratament.
Frumos, o camapnie draguta, cu doua mentiuni:
1. casele apartin deja fundatiei care practic, prin campania, asta le subventioneaza cu banii nostrii
si
2: din valoarea fiecarui HAPPY MEAL!!, meniul destinat copiilor. Cu alte cuvinte McDodonald's face o campanie de incetatenire a obiceiurilor alimentare proaste la tanara generatie, that is, happy-mealistii de azi big-macistii de maine.

alti biscuiti cu ciocolata

retata am luat-o de la Diana cu mentiunea ca in loc de margarina am folosit unt, in loc de ghimbir am pus esente de vanilie si portocala si n-am pus bicarbonat.
Biscuitii au iesit foarte buni, mai crocanti decat ceilalti.

Tocanita

Ingrediente:

-o bucata carne porc
-cartofi- cati incap in oala si cati va plac
-o ceapa
-un morcov
-3 catei de usturoi
-2 ardei iuti
-condimente( sare, piepr, cimbru, patrunjel uscat)
-2 linguri pasta tomate
-ingredient special: pasta de ardei; eu am una facuta de bunica, dar din ce-am citit e similara cu harissa

Preparare:
Se taie carnea bucati si se caleste 10 minute in ulei.
Se scoate intr-un vas si se pune deoparte.
Separat se caleste ceapa taiata marunt impreuna cu morcovul dat pe razatoare si usturoiul taiat felii.



Cand ceapa incepe sa devina galbena se adauga pasta de tomate, se amesteca in oala se pune carnea de porc si o cana de apa.





Cand scade se adauga sosul de ardei( al meu fiind lichid am pus cam o cana) si am mai adaugat o cana de apa; daca folositi harissa punei cam 2-3 linguri( depinde cat o vrei de picanta) si 2 cani de apa; se lasa sa fiarba la foc mic, eventual acoperita pe jumatate cu capac.
Cand carnea e aproape gata se adauga carotofii si inca o cana de apa( da, stiu, e multa apa, dar cartofii or s-o absoarba). Se adauga ardeii iuti fara seminte( sau daca va place picat rau de tot, cu tot cu seminte), taiat mic.Se pun comdimentele, mai putin sarea care se pune la sfarsit de tot.


Se serveste cu muraturi.

Zuma says

tot in "Dilemataca " de noiembrie 4 articole despre Salman Rushdie care nici macar n-a venit inca in Romania! ( vine abia pe 23 nov); 3 articole si un interviu; deja e un pic cam multe pt. mine.

LE: am gresit, sunt 5 'articole' despre S. Rushdie, ultimul finnd fragmente dintr-un roman al autorului.

Turta dulce

Ingrediente:
300g faina
250g zahar fin
4 oua
o ceasca ulei

1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat
esente
cuisoare
1 lamaie

250 g miere (matza pe masa de lucru e optionala)


se bat albusurile spuma cu o treime din cantitatea de zahar.


separat, se amesteca bine bine restul de zahar cu galbenusurile, apoi se adauga jumatate din cantitatea de ulei si se amesteca; punem faina cernuta, bicarbonatul stins in jumatate de suc de lamaie, restul de ulei, mierea, esentele ( eu am pus portocale si rom), scortisoara si se amesteca bine pana obtinem o compozitie omogena.

incorporam apoi albusurile; cu cat compozitia e mai aerata cu atat turta dulce va fi mai pufoasa.

turnam compoztita intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si adaugam cuisoarele.



dam la cuptor aproximativ 20 de minute. Intre timp scoatem sucul din cealalta jumatate de lamaie si-l amestecam cu 3-4 lingurite de zahar pudra pentru a obtine glazura.
cand turta dulce e gata o scoatem si o ungem cat e calda cu glazura din zahra si lamaie.

Gata! e aboslut bestiala, cine nu ma crede sa incerce ;)

“Afara din adapost” de David Lodge

Pentru mine D. Lodge e ca un fel de Lewis Carroll. Personajele lui par mereu sa patrunda intr-o lume complet noua, paralela cu a lor, si care le fusese straina pana atunci. Aceasta se intampla in foarte multe dintre romanele sale, de exemplu in “ Ce mica-i lumea” sau “Meserie” ori ‘ Vesti din Paradis’. Pana si in “ Terapia” Tubby Passmore descopera o lume care traieste si respira dincolo de ipohondria si trairile lui interioare.

La fel ca L. Carroll, David Lodge ridiculizeaza rigiditatea si principiile britanice, mai ales pe cele catolice, punandu-si personajele in cele mai neobisnuite situatii , complet opuse experientelor lor obisnuite.

Aceasta este si povestea din “ Afara din adapost”. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Timothy, 16 ani, catolic constiioncios si obsnuit cu rationalizarile de tot felul din timpul razboilului si de dupa ( care se pare ca in Marea Britanie au durat mult mai mult in comparatie cu celelalte tari occidentale) pleaca in Germania, la Heildelberg, sa-si viziteze sora, pe Kate, care lucreaza ca secretara pentru armata americana. Acolo descopera o lume complet opusa fata de restrictiile de acasa. Permisul special pe care i-l da Kate ii ofera acces la mormane de mancare, cele mai bune conditii de cazare si distractii nelimitate, punand la incercare inclusive virtutea tanarului vizitator.

Dupa cum marturiseste autorul aceasta este cartea sa cea mai biografica, ea plecand de la un fapt real : pe cand avea 16 ani D Lodge a calatorit singur in Heildelberg, Germania, sa-ti viziteze o matusa. Armata americana si civilii afiliati ei erau singurii care aveau banii si libertatea de miscare pentru a profita din plin de hotelurile de lux, statiunile de recreere, restaurantele , casinourile si terenurile de golf ale unei Europe care inca isi revenea dupa razboi

Pepper spray

alex mi-a luat asta:

de ce? pai, luni dimineata am fost agresata ( moral, fizic si verbal) de doua pustoaice de 13-14 ani ( da, stiu, pare mici, dar cine ma cunoaste stie ca nu impresionez prin statura si constitutie) de etnie rroma, pe strada Sirenelor, strada pe care se afla, numai terenuri virane, case locuite de etnia mai sus mentionata si caini. Pe strada asta eu trec in fiecare zi de doua ori, de luni pana vineri.Cam trist, nu-i asa?

Tot in aceasi zi, in 385 luat de la Marriott, doua pirande au incercat sa-mi fure din geanta cu boracul. Cum? Profitanad de aglomeratie, tot mutau copchilul pe langa genti, ca vezi doamne, n-are loc. De doua ori a intins ala mana la geanta mea, de doua ori m-am uitat urat la el; s-au prins ca m-am prins si au coborat.

Marti era sa ma iau la cearta cu o tanti care s-a oprit sa bea apa si sa se scotoceasca in sacosa fix in dreptul singurei cai de acces spre statie, trotuarul fiind in lucru.

Aseara troleibuzul m-a lasat nu in statie, ci langa un maidan pe Vacaresti unde o haita de caini latra la rotile masinilor. Norocul meu ca a venit autobuzul repede.
Azi, in mod miraculos, nu mi s-a intamplat nimic. :)

I made cookies

reteta e asta, am luat-o de la laura adamache, cu mentiunea ca am copt biscuiteii la cuptor normal, pe care l-am lasat sa se incinga bine inainte si i-am lasat cam 25 de minute, dar m-am mai jucat la intensitate;











si pentru ca mi-a mai ramas ciocolata topita, m-am jucat pe o bucata de carton :D

fiica marinarului

a fost odata ca niciodata un rege marinar. i se spunea si neptun. dar nu era el. i se spunea si chioru, dar asta mai putin conteaza.

acest rege era foarte necajit ca in regatul lui oamenii erau tristi, lipsiti de speranta sau chiar de vlaga, n-aveau ce manca, in fine. era tragic, si pe acest motiv marinarul nu mai contenea cu plansul. isi plangea amarul pe la golden [...]

acest rege marinar a avut doo fiice. ca doo raze de soare. ca doo oo. ale lu columb. deja o dau in diverse.
fiica cea mare, nefiind in atentia mass mediei nationale, nu ne intereseaza.

dar vai, saraca fiica cea mica. ursitoarele i-au zambit la nastere, dar datorita conditiilor de trai si taierii cu cateva luni inainte a sporurilor de vechime pentru ursit, i-au zambit malefic.
una din ele i-a dat frumusete, finca barbac-su era chirurg plastician. deh, afaceri de familie. alelalte insa, care n-aveau firme, au decis sa o binecuvanteze cu ceva necuantificabil, si anume cu fericire. asa ca i-au ursit sa aiba juma' de creier. cateodata.

si iata ca fiica cea mica a crescut si s-a facut mare si frumoasa, si din ce in ce mai fericita. in timp ce regatul se indrepta constant spre colaps. iar marinarul era din ce in ce mai suparat si plangea din ce in ce mai mult pe la golden (ptui, fir-ar al dracu, ca ma leaga astia de nu tac!).

la palat incepusera sa isi faca aparitia petitorii din regiunea dorobantului, regiune roditoare si datatoare de diverse valori. erau din cei mai feluriti printi, conti, clonti si alti duci, muci sau ce-o mai fi. calare pe mii de cai putere gen bugati sau maserati (terminatia "ti" era specifica tinutului dorobantului) au aparut printisori gen "curulet" sau "sifilis". regele marinar privi la ei cam suspect prima data, dar vazand ca fiica lui e fericita (de fapt ultima operatie mersese prost si buzele-i erau fixate intr-un zambet fix, tamp) a zis fie, voi da fata mea celui care va scoate regatul din impas.

asa a ramas printesa fara petitori. valul de depresie ce a urmat nu poate fi comparat nici macar cu valul de scumpiri, asa ca marinarul cel brav s-a dat de trei ori peste cap si a bagat-o pe fi-sa in parlamentul european. de emotie, aceasta nu mai vorbea corect nici macar romaneste. de emotie. o da.

iar acum, din cate inteleg, se pregateste de nunta.

sfarsit? poate pe 22, poate-n turu' doi.