luat de val

cred despre mine ca sunt genul de persoana care nu se da la o parte decat atunci cand vrea. multe ore petrecute in diverse mosh pit-uri pe la concerte m-au invatat cu o oarecare stabilitate, ceea ce inseamna ca poti sa te izbesti in mine cam cat de tare vrei, daca nu am chef sa ma misc atunci n-o sa se prea intample.

si eram azi in metrou, de dimineata. langa mine, in dreapta, o femeie pe la 35-40 de ani. care se ridica la un moment dat si coboara. stiti cum e in metrou dimineata, nu? e o lupta pentru locuri. spre asta de langa mine, proaspat eliberat, se indrepta acum un fel de chestie. enorma. gigantica. avea sateliti in jurul ei. si incepe sa se-aseze langa mine. a fost prima data cand m-am simtit luat de val. pur si simplu pluteam pe un fald de grasime, si am plutit asa vreme de jumatate de scaun. fuck...

cand a coborat la victoriei, in lipsa ei a ramas o curbura in spatiu-timp, cam asa cum ramane chiar inainte de o gaura neagra. acolo n-a mai stat nimeni.