despre mucus, cu scuzele de rigoare

scuzele de rigoare sunt pentru sotia mea, yuki, deoarece urmeaza sa astern pe blog niste chestii pur si simplu dizgratioase si ma simt vinovat din moment ce ea tocmai a scris o foarte faina recenzie de carte pe care o gasiti in articolul de sub asta si pe care v-o recomand.

asadar:

trebuie sa ne intelegem de la inceput ca toata lumea are muci. secretiile nazale au o functie foarte bine definita in corp, ne este necesara, iar aceste secretii, combinate cu praful din aerul pe care il respiram, formeaza muci. si toti ii avem.

marea dilema este "ce facem cu ei?"

pai chestiunea e destul de simpla. ii lasam acolo, si cand cresc mari ne ducem frumos la toaleta si-i scoatem. cu degetul. adica ne scobim in nas.
de-a lungul veacurilor scobitul in nas a devenit un obicei oarecum acceptat social, desi dizgratios atunci cand e facut cu prea multa insistenta. asadar, azi putem observa lesne oameni scobindu-se in nas peste tot in jurul nostru. incercati sa-i sesizati data viitoare cand iesiti pe strada - veti fi surprinsi de amplitudinea fenomenului.

pentru a aprofunda chestiunea, vom vorbi un pic despre etapele scobitului in nas. de obicei inceputul vine sub forma unui impuls electric de la nas catre creier, anuntandu-l pe acesta ca mucul este pregatit pentru extractie. creierul actioneaza in consecinta, ridicand degetul spre cavitatea nazala stanga sau dreapta, dupa caz, apoi localizand sursa impulsului initial si incepand extractia efectiva.
o evaluare la fata locului ii va comunica creierului daca extractia poate fi efectuata in siguranta sau daca magnitudinea problemei necesita sisteme aditionale de siguranta - cum ar fi o batista, de exemplu.
exista cateva situatii in care creierul poate fi pacalit, cel mai des intalnindu-se cea in care o portiune intarita din mucus este insotita de o portiune semi-lichida, acest fapt dand nastere unor situatii de obicei stanjenitoare din punct de vedere social sau amuzante daca se petrec intr-un spatiu privat (unde eventual poti privi cu atentie obiectul respectiv, scotand un "HM!" admirativ inainte de a-l arunca).

de cele mai multe ori insa, lucrurile decurg in parametri. degetul gaseste mucul, il extrage, face din el o mica biluta si o arunca pe undeva. cazul gretos. sau il extrage, il pune intr-un servetel de hartie cu care se si sterge la nas, apoi arunca servetelul. cazul social acceptat.

obiceiurile acestea nu sunt unele care sa transcenda paturile sociale. va spun adevarul, prieteni. mucii nostri sunt diferiti de mucii lor? nu! dar felul in care ii tratam este.

am vazut cu cateva zie in urma doi oameni stand de vorba in autobuz. ambii la costum si cravata. unul povestea ceva foarte absorbit, in timp ce interlocutorul sau se scobea in nas. terminand scobitul dupa cum am mentionat mai sus, la sectiunea "etape", duce degetul cu pricina direct si fara oprire la cravata amicului, de care se sterge cu impertinenta dupa care zice "faina cravata, e matase?" (plimband-o printre degete). iata, deci, o metoda de a te dispensa de muci intr-un mediu de afaceri.

probabil ca as fi uitat acest incident (desi ma indoiesc) daca azi dimineata nu as fi vazut ceva mai naspa in metrou. un el si o ea, trecuti de 35 - 40 de ani. eleganti, el la costum etc. pe scaun unul langa celalalt, schimband vorbe, ea citind un ziar. el se scobeste vehement in nas, dupa care se sterge de pagina de la ziar. si cand spun asta, vreau sa nu ma intelegeti gresit. s-a sters de jumatate de pagina de ziar, fix unde citea tipa, plimband degetul inainte si-napoi de cateva ori bune. WTF?

deci vedeti, arta de a se dispensa de muci se pierde. sau infloreste? oare traim o era noua, o era a tolerantei maxime? oare e de bine sau de rau? intrebarile ma bantuie.

si varianta "berlusconi", pentru cei ce nu o stiu deja




ziceti mersi ca n-am scris despre flatulenta!