neavand un talent vizibil pentru ceva anume am ajuns la politehnica.
este un loc foarte interesant, din mai multe puncte de vedere.
ce se afla pe partea stanga a dambovitei e un fel de rai, o societate cu reguli proprii, izolata, un stat in stat.
nu exista bastinasi in regie, exista doar perpetua schimbare ca singura constanta si caracteristica definitorie a acelui loc. e o experienta.
ce se afla pe partea dreapta a apei frumos curgatoare e un fel de iad, pentru fiecare la un moment dat. cu siguranta, locurile sunt frumoase. iar pentru un ne-inginer aceasta intindere de cladiri poate exista fara sa o fi vazut vreodata, iar asta consider ca ar fi o pierdere.
nu este scopul meu acum sa scriu despre regie. voiam doar sa spun ca, intr-un final, am reusit sa termin politehnica si sa ajung inginer. lucru dealtfel surprinzator, desi fara relevanta pentru ceva anume. spre surprinderea mea, dupa o vreme de lucrat in acest domeniu si de spus "lasa, ca poate o sa fie mai bine" trebuie sa recunosc fata de mine ca nu merge. nu pentru asta sunt facut, si e clar. nu am absolut nici o bucurie sau satisfactie legata de aceasta meserie de inginer. dimpotriva, frustrarea generata de zi dupa zi in care nu fac nimic cu pasiune se reflecta asupra starii mele de spirit, si asta e inadmisibil.
nu sunt o persoana complexa, dar imi place sa cred ca am mai mult de oferit decat ceea ce fac acum. imi place sa cred ca undeva exista un job la care m-as duce din placere si pe care l-as face chiar fara a fi platit. si din pacate stiu doar ca acel job e departe de domeniul ingineriei.
ceea ce, intr-un fel, pune capac sicriului este acest context economic mondial, national si personal ce nu imi permite sa ma desprind de aceasta situatie pentru a vedea ce dracu' vreau sa fac in viata. ingineria da bine pe cv, la fel si multinationala, si rahaturile alea de soft-uri si tot. singura chestie care nu da bine pe cv e sa scrii "datele de mai jos nu ma reprezinta, nu sunt eu. datele de mai jos sunt doar lucruri pe care le-am facut constrans de imprejurari si nu au nimic in comun cu idealurile mele in viata sau cu felul meu de a fi."
sunt prea cu capul in nori pentru a fi inginer. prea aerian, imi zboara mintea in prea multe locuri pe minut. chiar am incercat, pe cuvantul meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Asa cred si eu (in ce ma priveste). Mi se pare ca nu sunt facut pentru niciunul din lucrurile spre care ma indrept. Poate ma enervez si ma fac inginer. :))
andrei:
vii dupa-amiaza la o plimbare, in jur de ora 5? as umbla un pic prin centru sa fac niste poze
:)) alex, culmea e ca intotdeauna tehnicienii mi-au parut cei mai aerieni indivizi de pe terra. cam la acelasi nivel cu poetii.
de ce nu te gandesti tu frumusel ce joburi ti-ar placea and go for it?
p.s. n-ai voie sa zici ca nu ti-ar place niciunul :))
de dimineata, de cand am vazut commentul tau, tot asta fac. inafara de pozograf nu-mi vine nimic in minte. mai caut.
p.s. as vrea sa fie atat de simplu - sau ma complic eu prea mult?
puah, cred ca treaba asta cu ce joburi ti-ar placea nu poate fi rezolvata asa itzi - bitzi...
anyways, daca la sfarsitul furtunii craniene tot pozograf si doar pozograf iese, keep on shooting.
u'll get there one day. treaba e ca s-asta tot o munca e... deci ai de tras.
cine are impresia (nu insinuez c-ai avea-o tu) ca arta e o chestie care cade ca o pleasca din nebuloasele universului in mecla artistului e cam al naibii de naiv.
necesita uneori, as indrazni chiar sa zic adeseori, din cauza implicarii afestive) mai multa transpiratie decat datul cu sapa.
Trimiteți un comentariu