recitind ceea ce am scris despre moartea megastarului imi dau seama ca poate voi fi perceput ca insensibil sau, in tot cazul, ca o persoana de tot rahatul. don't really give a salmon's ass about that.
am citit acu' cateva saptamani o carte. da, stiu, e uluitor si pentru mine. sa nu cumva sa uit s-o bifez pe centura, sa ma laud apoi prin blogosfera cu suta si ceva de carti citite de mine - fi-mi-ar greata!
in tot cazul, cartea se numea ca si titlul, vorbitor in numele mortilor. scrisa de orson scott card, a doua din ciclul "jocul lui ender", blah blah.
vorbitorul in numele mortilor era persoana care spunea lucrurile asa cum au fost, fara acea pretinsa evlavie de genul "despre morti numai de bine" sau alte prostii din astea. si mi se pare cinstit. in fond, dupa ce mor, numic nu mi-ar placea mai mult decat sa se graiasca adevarul despre mine - si anume ca am fost un om bun, am raspandit bunastare si prosperitate pe oriunde am calcat, ca am fost un om cinstit si lipsit de prejudecati, ca am fost un ilustru savant cu idei prea profunde pentru epoca sa, dar in acelasi timp mult prea modest pentru a cauta vreun fel de recunoastere materiala a meritelor mele de netagaduit - pe scurt, adevarul :D
deci am simtit nevoia sa spun asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
ok, dupa ce mori sa ne anunti si iti indeplinim dorinta :)
Eu o sa lupt pana la ultima mea suflare ca sa se graiasca adevarul despre tine chiar si inainte de a da ortul. Pentru ca, nu-i asa, dupa ce mor eu sa se spuna adevarul despre mine, si anume ca m-am luptat, in ciuda vicisitudinilor sortii, sa recunosc meritele celor merituosi si sa aduc bunastare pe oriunde m-au purtat pasii mei divini de vizionar.
boogye: s-a notat :D
andrei: esti un adevarat, fara discutie!
Trimiteți un comentariu