"sunt produsul unei societati plictisite
care in fiecare zi inevitabil ma inghite
nu mai cred in picturi, toata treaba-i dubioasa
dar macar sunt sincer, ma prefac ca-mi pasa
am un ras ciudat care ma scutura si tremur
cand plutesc maimutele pe val dupa cutremur
nu incerc sa ma mint ca tre sa sufar - ce c***t
de fapt am mult mai mult aer de respirat
cat imi beau cafeaua-n pat planuiesc un incendiu
ca de mult vreau sa produc si eu un accident de mediu
trenuri deraiaza, toata lumea e-n doliu
eu m-asez satisfacut mai comod in fotoliu"
cheloo
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu