duminică, 30 mai 2010
sâmbătă, 29 mai 2010
vineri, 28 mai 2010
it's all about the veggies
...and the chicken
Big plans for this weekend. All week I've been dreaming about going to the market and buying all sorts of wonderful baby veggies and finally today i did it. came home with four beautiful courgettes, 4 bunches of spring onions, and 2 of garlic, 2 kilos of spring potatoes, 4 red onions, 2 red peppers and 2 green, 3 young celeries( too bad that in my market you hardly ever find celery leaves), baby carrots, baby parsley, dill and some more parsley, mushrooms, tomatoes, cucumbers and I'm pretty sure I'm forgetting something....oh, yes, the chicken.
The planned menu is vegetable soup with garlic croutons :), mushroom risotto with baby carrots :)( I've been craving for risotto for about 6 months now) , cherry pie or cherry cake ( i haven't decided yet) and the chicken. In the oven. Roasted. With potatoes. For him.
aaa, and lots and lots of wonderful salads to eat during and in between meals ;)
and for the time being I'm enjoying my dinner: nachos with celery leaves :D
sursa foto
luni, 24 mai 2010
sâmbătă, 22 mai 2010
A Clockwork Orange
the book and the movie
by Anthony Burgess and Stanley Kubrik
Cred ca este pentru prima data cand nu pot sa separ cartea de film si tot pentru prima data consider ca filmul este esential pentru intelegerea cartii.
Atat din film cat si din editia americana lipseste ultimul capitol al cartii and in my opinion is only for the better. In ultimul capitol Alex se cuminteste, devine un baiat normal, iese din adolosenta si isi doreste o viata linistita, o sotie, un copil; deja se simte cum usor usor isi pierde si vorbirea nadsat. This final chapter may lead you to believe that all this strange language is just a metaphor for the generation gap; the teenager who is unable to communicate with his parents. Because of this metaphor one may also believe that all the violence described in the book is again a metaphor for the unjustified, strange range that captures us and makes us unrecognizable when we are teenagers.
But the book is much more than this; it's a critique to any totalitarian system and to any attempt from the part of the government to control the people, hence the metaphor of the clockwork orange, the mechanical human being, trained to respond to stimuli. It raises the question of the free will and of good and evil and also of choice.
It is no wonder to me that the book came to raise violence and groups of young people were inspired by it; Alex is no loser. And although by the subtle comparison with Christ we might see him as a victim of the system in the eyes of many he may perfectly pass as a hero. As Alex, my husband, says the book and the movie were the starting point of the punk mouvement and it's strikingly strange how in the last pages Burgess anticipates even the hairstyle of the punks.
by Anthony Burgess and Stanley Kubrik
Cred ca este pentru prima data cand nu pot sa separ cartea de film si tot pentru prima data consider ca filmul este esential pentru intelegerea cartii.
Atat din film cat si din editia americana lipseste ultimul capitol al cartii and in my opinion is only for the better. In ultimul capitol Alex se cuminteste, devine un baiat normal, iese din adolosenta si isi doreste o viata linistita, o sotie, un copil; deja se simte cum usor usor isi pierde si vorbirea nadsat. This final chapter may lead you to believe that all this strange language is just a metaphor for the generation gap; the teenager who is unable to communicate with his parents. Because of this metaphor one may also believe that all the violence described in the book is again a metaphor for the unjustified, strange range that captures us and makes us unrecognizable when we are teenagers.
But the book is much more than this; it's a critique to any totalitarian system and to any attempt from the part of the government to control the people, hence the metaphor of the clockwork orange, the mechanical human being, trained to respond to stimuli. It raises the question of the free will and of good and evil and also of choice.
It is no wonder to me that the book came to raise violence and groups of young people were inspired by it; Alex is no loser. And although by the subtle comparison with Christ we might see him as a victim of the system in the eyes of many he may perfectly pass as a hero. As Alex, my husband, says the book and the movie were the starting point of the punk mouvement and it's strikingly strange how in the last pages Burgess anticipates even the hairstyle of the punks.
chicken livers with caramelized onions and mashed potatoes and cucumber salad
Ingredients:
1.
~500g chicken livers
2 large onions
1 teaspoon of each:pepper, dry parsley, savory
oil for frying
Wash the livers and remove all the extra fat; let in a sieve to drain.Heat some cooking oil, chop the onions and fry them till yellow; add the livers and fry them on both sides; add ~250 ml of water mixed with the pepper, dry parsley and savory and salt to taste; stir gently. Turn the heat to medium small and cook for about 25 minutes, stirring from time to time.
2.
1kg of potatoes
50 g of butter
salt
Peel, wash and boil the potatoes. Mash them, adding the butter and salt to taste.
3.
4 cucumbers
a handful of fresh parsley and dill
1 table spoon olive oil and one of vinegar
3 cloves of garlic
salt
Peel, wash and cut the cucumbers; wash the parsley and the dill and chop them finely; crush and slice the garlic; mix everything in a bowl, adding the oil and vinegar.
4.
one large onion
half table spoon of castor sugar,
one tablespoon of oil.
Cut the onion and fry it into the oil until yellow; add the sugar, mix and turn off the heat.
serve 1,2,3,and 4 together, you won't regret it :)
Noapte buna, copii!
ultimul roman a lui R.P. Gheo pare interesant; citit fragment in Dilemateca de mai.
in alta ordine de idei, this weather sucks, e al treilea weekend cu ploaie in sir.
in alta ordine de idei, this weather sucks, e al treilea weekend cu ploaie in sir.
vineri, 21 mai 2010
articol arte numaru' pe iunie
adica am reusit in sfarsit sa scriu un articol, dupa o saptamana de chinuri. si finca are niste informatii interesante in continutul lui interior, o sa-l pun si aici.
diseara ii fac corectura si-l trimit, impreuna cu niste poze de pe image project pe care inca nu le-am selectat. enjoy:
Ce sa faci in casa cand ploua?
De multe ori ma confront cu aceasta dilema. Am niste timp liber, am un chef nebun de fotografiat, dar afara ploua sau e lumina nasoala si sunt blocat in casa. Iar in casa, in mod obisnuit, e lumina si mai proasta sau prea putina pentru a o utiliza eficient.
Sunt multe lucruri faine de facut in casa. Cu putina imaginatie, poti transforma o camera sau un colt de camera intr-un studio foto, ceea ce inseamna potential niste fotografii foarte reusite.
Pentru inceput recomand un blitz extern si un controller remote. Ceea ce inseamna ca in acest moment ai asigurata lumina pentru o multitudine de situatii. Poti fotografia cu lumina laterala, din spate sau de sus, poti obtine umbre tari sau moi – pentru cele din urma fiind de ajuns o coala A4 intre blitz si subiect.
Acum ca am asigurat partea de lumina, putem observa lesne ca mai avem o mica problema: fundalul. Sa spunem ca ne-am gasit un subiect de fotografiat, de exemplu o cana. O asezam pe ceva, stabilim amplasarea si puterea blitzului (aveti trepied, nu?) si declansam. Obtinem o cana foarte frumoasa in prim plan si diverse alte scaune, mese, rufe, canapele, televizoare, calculatoare in fundal, care mai de care mai colorate, abatand atentia de la subiect. Ce facem acum?
Pentru obiecte relativ mici, apelam din nou la coala de hartie. Tinem cont si de faptul ca albul foii va reflecta o mare parte din lumina pe subiect. Pentru obiecte ceva mai mari, exista diverse solutii: hartie de impachetat, o fata de perna, o haina, un cearsaf, sau daca aveti in buget, va duceti frumos la croitorie si va luati exact ce material vreti, exact pe dimensiunile necesare. Eu personal nu am apelat niciodata la aceasta varianta.
Ok, avem lumina si fundal, dar parca n-as fotografia doar cani. Nu exista niste subiecte mai dinamice, mai atractive? Aici depinde strict de gusturile fiecaruia. Deschide frigiderul, ia cateva legume, pune-le intr-un bol si incearca o natura moarta. Partea frumoasa e ca poti modifica fizic compozitia pana iese ce-ti doresti. De asemenea, poti face o gramada de chestii cu omuletii aceia de lemn. Reprezentand o persoana, aduc multa expresivitate imaginii.
Probabil ai vazut fotografii cu stropi de apa. Pentru asa ceva, primul lucru este constientizarea faptului ca trebuie sa iesi din chiuveta. De ce? Pentru ca nu vei avea loc acolo cu aparat, blitz, trepied, fundal si alte lucruri. Asadar, te duci la farmacie, cumperi o perfuzie de ceva, orice, iar daca nu au cumperi doar branula si ce-ti mai trebuie, fara vasul efectiv. Ce te intereseaza de fapt este dispozitivul de reglare al frecventei picaturilor. Pe mine m-a costat treaba asta fix doi lei – deci nu e vorba de cine stie ce investitie. Intors acasa, intri pe youtube si cauti diverse scheme de iluminare pentru waterdrops. De notat aici ca picaturile ce primesc lumina directa nu vor iesi la fel de bine ca picaturile in care se reflecta o suprafata luminata corespunzator. Cu alte cuvinte, merita studiata propagarea luminii tinand cont ca scopul este sa ajunga imaginea imprimata pe senzor.
Reflectivitatea dedusa mai sus se aplica si in cazul fotografierii sticlei – un alt domeniu extrem de interesant si despre care gasiti chestii utile pe youtube. Eu mi-am stors o buna perioada creierii incercand sa-mi dau seama cum au obtinut unii oameni acele pahare fotografiate perfect. Ei bine, acum stiu, am testat si functioneaza. Problema e ca nu am pahare corespunzatoare.
Alte cateva chestii faine de incercat in interior ar fi: fotografia macro a obiectelor comune sau parti ale lor (pentru care trebuie, evident, obiectiv de macro) sau combinatii ale diverselor tehnici si elemente de mai sus. Vei descoperi ca fotografia in interior ofera un control foarte bun al tuturor elementelor ce compun o imagine, ceea ce inseamna libertate absoluta in creativitate.
Eu, de exemplu, am incercat sa prind un strop de apa lovindu-se de o sfera din sticla. Sincer, nu am reusit ce-mi propusesem, dar am cateva idei despre ce as putea face diferit pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Nu conteaza ca esti in pana de inspiratie. Odata ce incepi sa fotografiezi, dupa cateva cadre vei observa ca se contureaza idei si devin din ce in ce mai clare. Totul e sa fotografiezi. Cat mai mult. Si sa incerci sa intelegi de ce unele imagini nu ies asa cum vrei.
Fireste, exista si cealalta parte a fotografiei de care te poti ocupa intr-o zi ploioasa. E vorba despre post-procesare. Fie ca e doar un crop pentru o incadrare mai buna sau o serie de efecte rezultand intr-o imagine ce nu are legatura cu realitatea, nu uita niciodata ca regulile ti le impui singur. In momentul in care tu nu mai esti multumit de rezultat, ai mers prea departe.
Nu stiu daca mi s-a intamplat mai mult de o singura data sa paraseasca o fotografie calculatorul meu spre a fi utilizata de altcineva fara a o trece intai prin post-procesare. Iar celor ce sunt impotriva acestor procedee nu le pot spune decat ca senzorul CMOS sau CCD interpreteaza realitatea pe baza matricilor stabilite de producator, asa ca imaginea digitala nu a fost si nu va fi vreodata “oglinda” realitatii. Daca o imagine e buna, daca are acel ceva, adaugand un anumit efect poate sublinia idea sau feeling-ul pe care artistul doreste sa-l transmita. Daca o imagine e slaba, va fi slaba orice i-ai face. Dar aici intram, din nou, in sfera subiectivului.
In concluzie, cand afara nu-i de mers, pune mana pe aparat si blitz si fotografiaza ce ai chef, cum ai chef. Nu exista reguli.
diseara ii fac corectura si-l trimit, impreuna cu niste poze de pe image project pe care inca nu le-am selectat. enjoy:
Ce sa faci in casa cand ploua?
De multe ori ma confront cu aceasta dilema. Am niste timp liber, am un chef nebun de fotografiat, dar afara ploua sau e lumina nasoala si sunt blocat in casa. Iar in casa, in mod obisnuit, e lumina si mai proasta sau prea putina pentru a o utiliza eficient.
Sunt multe lucruri faine de facut in casa. Cu putina imaginatie, poti transforma o camera sau un colt de camera intr-un studio foto, ceea ce inseamna potential niste fotografii foarte reusite.
Pentru inceput recomand un blitz extern si un controller remote. Ceea ce inseamna ca in acest moment ai asigurata lumina pentru o multitudine de situatii. Poti fotografia cu lumina laterala, din spate sau de sus, poti obtine umbre tari sau moi – pentru cele din urma fiind de ajuns o coala A4 intre blitz si subiect.
Acum ca am asigurat partea de lumina, putem observa lesne ca mai avem o mica problema: fundalul. Sa spunem ca ne-am gasit un subiect de fotografiat, de exemplu o cana. O asezam pe ceva, stabilim amplasarea si puterea blitzului (aveti trepied, nu?) si declansam. Obtinem o cana foarte frumoasa in prim plan si diverse alte scaune, mese, rufe, canapele, televizoare, calculatoare in fundal, care mai de care mai colorate, abatand atentia de la subiect. Ce facem acum?
Pentru obiecte relativ mici, apelam din nou la coala de hartie. Tinem cont si de faptul ca albul foii va reflecta o mare parte din lumina pe subiect. Pentru obiecte ceva mai mari, exista diverse solutii: hartie de impachetat, o fata de perna, o haina, un cearsaf, sau daca aveti in buget, va duceti frumos la croitorie si va luati exact ce material vreti, exact pe dimensiunile necesare. Eu personal nu am apelat niciodata la aceasta varianta.
Ok, avem lumina si fundal, dar parca n-as fotografia doar cani. Nu exista niste subiecte mai dinamice, mai atractive? Aici depinde strict de gusturile fiecaruia. Deschide frigiderul, ia cateva legume, pune-le intr-un bol si incearca o natura moarta. Partea frumoasa e ca poti modifica fizic compozitia pana iese ce-ti doresti. De asemenea, poti face o gramada de chestii cu omuletii aceia de lemn. Reprezentand o persoana, aduc multa expresivitate imaginii.
Probabil ai vazut fotografii cu stropi de apa. Pentru asa ceva, primul lucru este constientizarea faptului ca trebuie sa iesi din chiuveta. De ce? Pentru ca nu vei avea loc acolo cu aparat, blitz, trepied, fundal si alte lucruri. Asadar, te duci la farmacie, cumperi o perfuzie de ceva, orice, iar daca nu au cumperi doar branula si ce-ti mai trebuie, fara vasul efectiv. Ce te intereseaza de fapt este dispozitivul de reglare al frecventei picaturilor. Pe mine m-a costat treaba asta fix doi lei – deci nu e vorba de cine stie ce investitie. Intors acasa, intri pe youtube si cauti diverse scheme de iluminare pentru waterdrops. De notat aici ca picaturile ce primesc lumina directa nu vor iesi la fel de bine ca picaturile in care se reflecta o suprafata luminata corespunzator. Cu alte cuvinte, merita studiata propagarea luminii tinand cont ca scopul este sa ajunga imaginea imprimata pe senzor.
Reflectivitatea dedusa mai sus se aplica si in cazul fotografierii sticlei – un alt domeniu extrem de interesant si despre care gasiti chestii utile pe youtube. Eu mi-am stors o buna perioada creierii incercand sa-mi dau seama cum au obtinut unii oameni acele pahare fotografiate perfect. Ei bine, acum stiu, am testat si functioneaza. Problema e ca nu am pahare corespunzatoare.
Alte cateva chestii faine de incercat in interior ar fi: fotografia macro a obiectelor comune sau parti ale lor (pentru care trebuie, evident, obiectiv de macro) sau combinatii ale diverselor tehnici si elemente de mai sus. Vei descoperi ca fotografia in interior ofera un control foarte bun al tuturor elementelor ce compun o imagine, ceea ce inseamna libertate absoluta in creativitate.
Eu, de exemplu, am incercat sa prind un strop de apa lovindu-se de o sfera din sticla. Sincer, nu am reusit ce-mi propusesem, dar am cateva idei despre ce as putea face diferit pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Nu conteaza ca esti in pana de inspiratie. Odata ce incepi sa fotografiezi, dupa cateva cadre vei observa ca se contureaza idei si devin din ce in ce mai clare. Totul e sa fotografiezi. Cat mai mult. Si sa incerci sa intelegi de ce unele imagini nu ies asa cum vrei.
Fireste, exista si cealalta parte a fotografiei de care te poti ocupa intr-o zi ploioasa. E vorba despre post-procesare. Fie ca e doar un crop pentru o incadrare mai buna sau o serie de efecte rezultand intr-o imagine ce nu are legatura cu realitatea, nu uita niciodata ca regulile ti le impui singur. In momentul in care tu nu mai esti multumit de rezultat, ai mers prea departe.
Nu stiu daca mi s-a intamplat mai mult de o singura data sa paraseasca o fotografie calculatorul meu spre a fi utilizata de altcineva fara a o trece intai prin post-procesare. Iar celor ce sunt impotriva acestor procedee nu le pot spune decat ca senzorul CMOS sau CCD interpreteaza realitatea pe baza matricilor stabilite de producator, asa ca imaginea digitala nu a fost si nu va fi vreodata “oglinda” realitatii. Daca o imagine e buna, daca are acel ceva, adaugand un anumit efect poate sublinia idea sau feeling-ul pe care artistul doreste sa-l transmita. Daca o imagine e slaba, va fi slaba orice i-ai face. Dar aici intram, din nou, in sfera subiectivului.
In concluzie, cand afara nu-i de mers, pune mana pe aparat si blitz si fotografiaza ce ai chef, cum ai chef. Nu exista reguli.
luni, 17 mai 2010
duminică, 16 mai 2010
sâmbătă, 15 mai 2010
mucul merge mai departe
Il mai tineti minte pe personajul care a inspirat postul lui alex despre mucus? daca nu, pe scurt e vb despre un nene pe care l-a vazut alex joi dim in metrou care s-a scobit in nas bine de tot apoi s-a sters pe ziarul consaortei( i.e persoana de sex feminin care-l insotea), fix pe articolul pe care aceasta il citea.
Ei bine, povestea nu se opreste aici. Ieri dimineata plecand impreuna cu alex, dam in metrou peste acelasi, hai sa-i spunem cuplu, care se aseaza drept in fata noastra si aveau iarasi cu ei un ziar. Alex imi da un cot si-mi zice cine sunt, eu imi scot nasul din carte si incep sa-i urmaresc. Nu, nu s-a mai scobit in nas ( desi cred ca am ramas traumatizata de acest lucru pentru ca vad din ce in ce mai multe persoane de sex masculin scobindu-se in nas la modul ' pan' la cot', la metrou sau pe strada), ci doar citea ziarul si la un moment dat exclama cu voce tare catre consoarta:' Azi e inaltarea?'( N.B era vineri, inalatarea fusese joi).' Nu stiu', zice ea. 'Pai uite ce zice aici', si-i arta nush ce in ziar. Am elucidat misterul doua staii mai incolo, cand, coborand sa schimb la Victoriei am pus mana pe un Ring in care am gasit si articolul cu pricina: unul despre ionut dolanescu cum ca i s-a mai nascut un copil si in bold mesajul " azi in sfanta zi de inaltare s-a nascut fata noastra lalala..", iar mai jos, cu litere mai mici ce-i drept scria frumos' a trimis ieri ionut dolanescu mesaj tutror prietenilor'.
Inca doua chestii. prima: ea ii cere ziarul si i-l lasa fix o statie, pt. ca i-l smulge practic din mana cand coboara, si a doua, azi mi-a zis alex ca individul lucreaza in acelasi loc ca si el, so, stay tuned :D
Ei bine, povestea nu se opreste aici. Ieri dimineata plecand impreuna cu alex, dam in metrou peste acelasi, hai sa-i spunem cuplu, care se aseaza drept in fata noastra si aveau iarasi cu ei un ziar. Alex imi da un cot si-mi zice cine sunt, eu imi scot nasul din carte si incep sa-i urmaresc. Nu, nu s-a mai scobit in nas ( desi cred ca am ramas traumatizata de acest lucru pentru ca vad din ce in ce mai multe persoane de sex masculin scobindu-se in nas la modul ' pan' la cot', la metrou sau pe strada), ci doar citea ziarul si la un moment dat exclama cu voce tare catre consoarta:' Azi e inaltarea?'( N.B era vineri, inalatarea fusese joi).' Nu stiu', zice ea. 'Pai uite ce zice aici', si-i arta nush ce in ziar. Am elucidat misterul doua staii mai incolo, cand, coborand sa schimb la Victoriei am pus mana pe un Ring in care am gasit si articolul cu pricina: unul despre ionut dolanescu cum ca i s-a mai nascut un copil si in bold mesajul " azi in sfanta zi de inaltare s-a nascut fata noastra lalala..", iar mai jos, cu litere mai mici ce-i drept scria frumos' a trimis ieri ionut dolanescu mesaj tutror prietenilor'.
Inca doua chestii. prima: ea ii cere ziarul si i-l lasa fix o statie, pt. ca i-l smulge practic din mana cand coboara, si a doua, azi mi-a zis alex ca individul lucreaza in acelasi loc ca si el, so, stay tuned :D
joi, 13 mai 2010
despre mucus, cu scuzele de rigoare
scuzele de rigoare sunt pentru sotia mea, yuki, deoarece urmeaza sa astern pe blog niste chestii pur si simplu dizgratioase si ma simt vinovat din moment ce ea tocmai a scris o foarte faina recenzie de carte pe care o gasiti in articolul de sub asta si pe care v-o recomand.
asadar:
trebuie sa ne intelegem de la inceput ca toata lumea are muci. secretiile nazale au o functie foarte bine definita in corp, ne este necesara, iar aceste secretii, combinate cu praful din aerul pe care il respiram, formeaza muci. si toti ii avem.
marea dilema este "ce facem cu ei?"
pai chestiunea e destul de simpla. ii lasam acolo, si cand cresc mari ne ducem frumos la toaleta si-i scoatem. cu degetul. adica ne scobim in nas.
de-a lungul veacurilor scobitul in nas a devenit un obicei oarecum acceptat social, desi dizgratios atunci cand e facut cu prea multa insistenta. asadar, azi putem observa lesne oameni scobindu-se in nas peste tot in jurul nostru. incercati sa-i sesizati data viitoare cand iesiti pe strada - veti fi surprinsi de amplitudinea fenomenului.
pentru a aprofunda chestiunea, vom vorbi un pic despre etapele scobitului in nas. de obicei inceputul vine sub forma unui impuls electric de la nas catre creier, anuntandu-l pe acesta ca mucul este pregatit pentru extractie. creierul actioneaza in consecinta, ridicand degetul spre cavitatea nazala stanga sau dreapta, dupa caz, apoi localizand sursa impulsului initial si incepand extractia efectiva.
o evaluare la fata locului ii va comunica creierului daca extractia poate fi efectuata in siguranta sau daca magnitudinea problemei necesita sisteme aditionale de siguranta - cum ar fi o batista, de exemplu.
exista cateva situatii in care creierul poate fi pacalit, cel mai des intalnindu-se cea in care o portiune intarita din mucus este insotita de o portiune semi-lichida, acest fapt dand nastere unor situatii de obicei stanjenitoare din punct de vedere social sau amuzante daca se petrec intr-un spatiu privat (unde eventual poti privi cu atentie obiectul respectiv, scotand un "HM!" admirativ inainte de a-l arunca).
de cele mai multe ori insa, lucrurile decurg in parametri. degetul gaseste mucul, il extrage, face din el o mica biluta si o arunca pe undeva. cazul gretos. sau il extrage, il pune intr-un servetel de hartie cu care se si sterge la nas, apoi arunca servetelul. cazul social acceptat.
obiceiurile acestea nu sunt unele care sa transcenda paturile sociale. va spun adevarul, prieteni. mucii nostri sunt diferiti de mucii lor? nu! dar felul in care ii tratam este.
am vazut cu cateva zie in urma doi oameni stand de vorba in autobuz. ambii la costum si cravata. unul povestea ceva foarte absorbit, in timp ce interlocutorul sau se scobea in nas. terminand scobitul dupa cum am mentionat mai sus, la sectiunea "etape", duce degetul cu pricina direct si fara oprire la cravata amicului, de care se sterge cu impertinenta dupa care zice "faina cravata, e matase?" (plimband-o printre degete). iata, deci, o metoda de a te dispensa de muci intr-un mediu de afaceri.
probabil ca as fi uitat acest incident (desi ma indoiesc) daca azi dimineata nu as fi vazut ceva mai naspa in metrou. un el si o ea, trecuti de 35 - 40 de ani. eleganti, el la costum etc. pe scaun unul langa celalalt, schimband vorbe, ea citind un ziar. el se scobeste vehement in nas, dupa care se sterge de pagina de la ziar. si cand spun asta, vreau sa nu ma intelegeti gresit. s-a sters de jumatate de pagina de ziar, fix unde citea tipa, plimband degetul inainte si-napoi de cateva ori bune. WTF?
deci vedeti, arta de a se dispensa de muci se pierde. sau infloreste? oare traim o era noua, o era a tolerantei maxime? oare e de bine sau de rau? intrebarile ma bantuie.
si varianta "berlusconi", pentru cei ce nu o stiu deja
ziceti mersi ca n-am scris despre flatulenta!
asadar:
trebuie sa ne intelegem de la inceput ca toata lumea are muci. secretiile nazale au o functie foarte bine definita in corp, ne este necesara, iar aceste secretii, combinate cu praful din aerul pe care il respiram, formeaza muci. si toti ii avem.
marea dilema este "ce facem cu ei?"
pai chestiunea e destul de simpla. ii lasam acolo, si cand cresc mari ne ducem frumos la toaleta si-i scoatem. cu degetul. adica ne scobim in nas.
de-a lungul veacurilor scobitul in nas a devenit un obicei oarecum acceptat social, desi dizgratios atunci cand e facut cu prea multa insistenta. asadar, azi putem observa lesne oameni scobindu-se in nas peste tot in jurul nostru. incercati sa-i sesizati data viitoare cand iesiti pe strada - veti fi surprinsi de amplitudinea fenomenului.
pentru a aprofunda chestiunea, vom vorbi un pic despre etapele scobitului in nas. de obicei inceputul vine sub forma unui impuls electric de la nas catre creier, anuntandu-l pe acesta ca mucul este pregatit pentru extractie. creierul actioneaza in consecinta, ridicand degetul spre cavitatea nazala stanga sau dreapta, dupa caz, apoi localizand sursa impulsului initial si incepand extractia efectiva.
o evaluare la fata locului ii va comunica creierului daca extractia poate fi efectuata in siguranta sau daca magnitudinea problemei necesita sisteme aditionale de siguranta - cum ar fi o batista, de exemplu.
exista cateva situatii in care creierul poate fi pacalit, cel mai des intalnindu-se cea in care o portiune intarita din mucus este insotita de o portiune semi-lichida, acest fapt dand nastere unor situatii de obicei stanjenitoare din punct de vedere social sau amuzante daca se petrec intr-un spatiu privat (unde eventual poti privi cu atentie obiectul respectiv, scotand un "HM!" admirativ inainte de a-l arunca).
de cele mai multe ori insa, lucrurile decurg in parametri. degetul gaseste mucul, il extrage, face din el o mica biluta si o arunca pe undeva. cazul gretos. sau il extrage, il pune intr-un servetel de hartie cu care se si sterge la nas, apoi arunca servetelul. cazul social acceptat.
obiceiurile acestea nu sunt unele care sa transcenda paturile sociale. va spun adevarul, prieteni. mucii nostri sunt diferiti de mucii lor? nu! dar felul in care ii tratam este.
am vazut cu cateva zie in urma doi oameni stand de vorba in autobuz. ambii la costum si cravata. unul povestea ceva foarte absorbit, in timp ce interlocutorul sau se scobea in nas. terminand scobitul dupa cum am mentionat mai sus, la sectiunea "etape", duce degetul cu pricina direct si fara oprire la cravata amicului, de care se sterge cu impertinenta dupa care zice "faina cravata, e matase?" (plimband-o printre degete). iata, deci, o metoda de a te dispensa de muci intr-un mediu de afaceri.
probabil ca as fi uitat acest incident (desi ma indoiesc) daca azi dimineata nu as fi vazut ceva mai naspa in metrou. un el si o ea, trecuti de 35 - 40 de ani. eleganti, el la costum etc. pe scaun unul langa celalalt, schimband vorbe, ea citind un ziar. el se scobeste vehement in nas, dupa care se sterge de pagina de la ziar. si cand spun asta, vreau sa nu ma intelegeti gresit. s-a sters de jumatate de pagina de ziar, fix unde citea tipa, plimband degetul inainte si-napoi de cateva ori bune. WTF?
deci vedeti, arta de a se dispensa de muci se pierde. sau infloreste? oare traim o era noua, o era a tolerantei maxime? oare e de bine sau de rau? intrebarile ma bantuie.
si varianta "berlusconi", pentru cei ce nu o stiu deja
ziceti mersi ca n-am scris despre flatulenta!
Everyman
de Philip Roth preia titlul si tema unei moralitati ( piesa religioasa) din secolul 15( ' The Summoning of Everyman').Acolo personajul ' Everyman' moare si urmeaza sa fie dus la judecata de apoi. Cu el se afla " Prietenia", " Bunurile Materiale", "Cunoasterea", " Cele cinci simturi", "Discretia", " Frumuseatea", " Rudele", " Confesiunea", " Taria" si " Faptele Bune". Aceste gen de piesa se juca pe scene mobile cu ocazia sarbatorilor de Paste. Piesa reperezina o alegorie care ne invata cum un bun crestin trebuie sa isi traiasca viata si o meditatie asupra existentei. De-a lungul ei personajul Everyman, intruchipare a tuturor oamenilor, pledeaza pentru iertare si incearca sa convinga celelalte 'personaje' sa il insoteasca. Singurele care nu il parasesc sunt Faptele Bune.
Philip Roth propune o interpretare moderna a alegoriei: la fel ca in piesa, cartea incepe cu o inmormantare. In jurul gropii se afla rudele decedatului: cei doi fii din prima casatorie, una din cele 3 sotii ( a doua) impreuna cu fiica lui, fratele sau si cumnata sa, o asistenta medicala care l-a ingrjit in ultimii ani si care a fost si ultima sa aventura sexuala. Tot ca in piesa vocea care ne insoteste este a decedatului, dar in loc de o argumentare pentru salvarea sufletului avem o poveste: personajul ne povesteste viata, caci noi cititorul suntem singurul martor obiectiv pe care il poate avea. Nu este o viata prea grozava, 3 casatorii esuate, multe aventuri sexuale, tradarea viselor pentru bani, o viata fara gandul la ziua de maine, un corp care cedeaza usor usor si este supus unor mai multor operatii, invidie fata de sanatatea fratelui, moartea mamei sale intr-un spital si pe care nu o mai prinde in viata fiind plecat cu una dintre amantele sale, incercarea disperata in ultimii ani de a reveni la adevaratrle valori: arta, familia, intelegerea cu sine insusi.
Daca pentru spectaorul mediaval mesajul piesei este unul foarte clar: traiaste-ti viata simplu, in pocainta, fa bine si nu iubi banul, caieste-te pentru faptele rele cat inca esti inca in viata, cititorului modern nu i se transmite niciun mesaj. Personajul nu pledeaza pentru iertarea noastra, isi recunoaste greselile fata de cei dragi si doreste sa nu ii fi facut sa sufere, dar nu are pretentia ca povestea sa sa serveasca drept exemplu.
Per total cartea nu mi s-a parut a fi o capodopera. Este foarte bine scrisa si curge lin, insa privata de comparatia cu modelul original isi pierde foarte mult din semnificatii. Paginile cele mai reusite mi s-au parut cele din final cand, plimbandu-se prin cimitir, personajul discuta cu groparul, acelasi care a sapat gropile parintilor sai si care probabil o va sapa si pe a sa.
Philip Roth propune o interpretare moderna a alegoriei: la fel ca in piesa, cartea incepe cu o inmormantare. In jurul gropii se afla rudele decedatului: cei doi fii din prima casatorie, una din cele 3 sotii ( a doua) impreuna cu fiica lui, fratele sau si cumnata sa, o asistenta medicala care l-a ingrjit in ultimii ani si care a fost si ultima sa aventura sexuala. Tot ca in piesa vocea care ne insoteste este a decedatului, dar in loc de o argumentare pentru salvarea sufletului avem o poveste: personajul ne povesteste viata, caci noi cititorul suntem singurul martor obiectiv pe care il poate avea. Nu este o viata prea grozava, 3 casatorii esuate, multe aventuri sexuale, tradarea viselor pentru bani, o viata fara gandul la ziua de maine, un corp care cedeaza usor usor si este supus unor mai multor operatii, invidie fata de sanatatea fratelui, moartea mamei sale intr-un spital si pe care nu o mai prinde in viata fiind plecat cu una dintre amantele sale, incercarea disperata in ultimii ani de a reveni la adevaratrle valori: arta, familia, intelegerea cu sine insusi.
Daca pentru spectaorul mediaval mesajul piesei este unul foarte clar: traiaste-ti viata simplu, in pocainta, fa bine si nu iubi banul, caieste-te pentru faptele rele cat inca esti inca in viata, cititorului modern nu i se transmite niciun mesaj. Personajul nu pledeaza pentru iertarea noastra, isi recunoaste greselile fata de cei dragi si doreste sa nu ii fi facut sa sufere, dar nu are pretentia ca povestea sa sa serveasca drept exemplu.
Per total cartea nu mi s-a parut a fi o capodopera. Este foarte bine scrisa si curge lin, insa privata de comparatia cu modelul original isi pierde foarte mult din semnificatii. Paginile cele mai reusite mi s-au parut cele din final cand, plimbandu-se prin cimitir, personajul discuta cu groparul, acelasi care a sapat gropile parintilor sai si care probabil o va sapa si pe a sa.
miercuri, 12 mai 2010
raspuns
pentru amica foto+grafie, la melodia de la morometzii (chiar imi suna refrenul in cap de cateva luni incoace)
deci:
deci:
filmul de miercuri: they live (1988)
replica filmului: i have come here to chew bubblegum and kick ass. and i'm all out of bubblegum.
restul partilor le gasiti pe-acolo. trebuie vazut!
restul partilor le gasiti pe-acolo. trebuie vazut!
marți, 11 mai 2010
omul cu solutia
mi se intampla uneori sa fiu atat de obosit incat mai atipesc in metrou venind acasa. acesta nu e un articol despre munca.
in acele scurte momente in care mintea mi-e limpede intrevad dureros de clar solutii la probleme ce inca nu au aparut.
romania, intr-un viitor oarecare. criza economica a adus populatia la limitele disperarii. din ce in ce mai multi oameni isi iau viata. la metrou, avem cate o sinucidere pe luna. apoi una pe saptamana, iar apoi cate una pe zi.
stirile proteve cu andreea esca. socant: un roman isi pune capat zilelor pe sinele metroului.
a doua zi, iar socant. a treia zi la fel. apoi intra in rutina.
metrorex se confrunta cu probleme grave, metrourile incep sa cedeze sub impactul sinucigasilor.
si mi se-arata solutia:
puneti-le plug.
in acele scurte momente in care mintea mi-e limpede intrevad dureros de clar solutii la probleme ce inca nu au aparut.
romania, intr-un viitor oarecare. criza economica a adus populatia la limitele disperarii. din ce in ce mai multi oameni isi iau viata. la metrou, avem cate o sinucidere pe luna. apoi una pe saptamana, iar apoi cate una pe zi.
stirile proteve cu andreea esca. socant: un roman isi pune capat zilelor pe sinele metroului.
a doua zi, iar socant. a treia zi la fel. apoi intra in rutina.
metrorex se confrunta cu probleme grave, metrourile incep sa cedeze sub impactul sinucigasilor.
si mi se-arata solutia:
puneti-le plug.
luni, 10 mai 2010
update de situatie
o sa-ncep cu inceputul, adica sfarsitul. update de situatie: nu mai vine sfarsitul lumii. de fapt, vine ceva, dar nu se stie exact ce, dar cu siguranta nu sfarsitul lumii. om vedea pete doi ani jumate mai multe despre asta.
doi. am avut ieri ocazia sa ma joc cu un d300s un pic. culmea, avea si obiectivul sigma 70-200 (o alta chestie pe lista ipotetica).
despre obiectiv: extrem de greu, presupun ca merita in momentul in care tragi doar tele, dar altfel o investitie fara sens pentru pozarul de rand care exploateaza situatiile oportune in orice circumstante sau lungimi focale (mai ales ca pe mine nu ma atrage in mod deosebit treaba asta cu teleobiectivele, am deja o lentila foarte ok pentru a acoperi acest gen de poze daca-i musai. lentila care ieri, in studio, s-a comportat excelent - si cu siguranta mult mai bine decat ma asteptam. am mentionat ca e de 3 ori mai ieftina si cu vreo 3 kile mai usoara?)
despre aparat: e ca un vis frumos. raspunde prompt la comenzi, se aseaza in mana asa cum trebuie, simti o reala placere utilizandu-l. comparandu-l cu al meu d60, acesta din urma pare o jucarie pentru fotografi intre 0 si 3 ani (experienta). mai asteptam.
p.s. daca exista printre cititorii nostri oameni cu situatii materiale exceptional de bune si cu tendinte filantropice, nu mai stati pe ganduri! accept donatiile voastre cu bucurie maxima :D
doi. am avut ieri ocazia sa ma joc cu un d300s un pic. culmea, avea si obiectivul sigma 70-200 (o alta chestie pe lista ipotetica).
despre obiectiv: extrem de greu, presupun ca merita in momentul in care tragi doar tele, dar altfel o investitie fara sens pentru pozarul de rand care exploateaza situatiile oportune in orice circumstante sau lungimi focale (mai ales ca pe mine nu ma atrage in mod deosebit treaba asta cu teleobiectivele, am deja o lentila foarte ok pentru a acoperi acest gen de poze daca-i musai. lentila care ieri, in studio, s-a comportat excelent - si cu siguranta mult mai bine decat ma asteptam. am mentionat ca e de 3 ori mai ieftina si cu vreo 3 kile mai usoara?)
despre aparat: e ca un vis frumos. raspunde prompt la comenzi, se aseaza in mana asa cum trebuie, simti o reala placere utilizandu-l. comparandu-l cu al meu d60, acesta din urma pare o jucarie pentru fotografi intre 0 si 3 ani (experienta). mai asteptam.
p.s. daca exista printre cititorii nostri oameni cu situatii materiale exceptional de bune si cu tendinte filantropice, nu mai stati pe ganduri! accept donatiile voastre cu bucurie maxima :D
sâmbătă, 8 mai 2010
desert cu crema de vanilie si ananas
Ingrediente:
*piscoturi ( cata tava aveti)
*2 conserve de ananas
*rom ( cat va place de alcoolizat)
Pt. crema de vanilie: 4 oua, 500 ml lapte, 100 g zahar, esenta de vanilie, 40 g amidon.
Se face o crema de vanilie calsica, retata aici
Insiropam piscoturile in sucul de la ananas amestecat cu rom ( ochimoetric, pe gustate :P). Le asezam frumos in tava si apoi turnam un strat de crema de vanilie.
Punem deasupra ananas si apoi alt strat de crema de vanilie.
Eu am avut doua boluri, pentru unul mi-a ajuns creama si am mai pus deasupra un piscot maruntit bine cu un varf de lingurita de scortisoara, pentru celalalt nu, asa ca am lasat asa si am ornat cu niste cirese amarui.
Se da la frig cat va putei abtine :)
*piscoturi ( cata tava aveti)
*2 conserve de ananas
*rom ( cat va place de alcoolizat)
Pt. crema de vanilie: 4 oua, 500 ml lapte, 100 g zahar, esenta de vanilie, 40 g amidon.
Se face o crema de vanilie calsica, retata aici
Insiropam piscoturile in sucul de la ananas amestecat cu rom ( ochimoetric, pe gustate :P). Le asezam frumos in tava si apoi turnam un strat de crema de vanilie.
Punem deasupra ananas si apoi alt strat de crema de vanilie.
Eu am avut doua boluri, pentru unul mi-a ajuns creama si am mai pus deasupra un piscot maruntit bine cu un varf de lingurita de scortisoara, pentru celalalt nu, asa ca am lasat asa si am ornat cu niste cirese amarui.
Se da la frig cat va putei abtine :)
musaca vegetariana
Ingrediente:800 g cartofi
1-2 vinete mari ( eu am pus doua pt. ca-mi plac mult vinetele)
un dovlecel mediu
1 legatura usturiu verde
1/ 2 legatura marar
250 g rosii din conserva
o mana de rosii cherry
Preparare:
* se curata cartofii si se fierb
* se curata vinetele ( eu le tai in dungi, ca in poza), se taie rondele, se presara sare pe ele si se lasa sa se scurga apa pe servetele absorbante sau intre doua tavi
* se curata dovlecelul, tot in dungi, se taie felii si se prajesc; se scot pe servetele absorbante
* se prajesc vinetele si se scot si ele pe servetele absorbante; vinetele sunt mari ' consumatoare' de ulei, asa ca aveti grija.
* dupa ce s-au fiert cartofii se taie rondele si se aseaza in tava: un strat de cartofi, la mijloc un strat de vinte si apoi stratul de dovlecei, apoi iar cartofi, si eu am incheiat cu vinete :)
* usturoiul si mararul se taie marunt, apoi impreuna cu rosiile, sare, piper se dau prin blender
* se toarna peste si se dau la cuptor 20 de minute.
enjoy :)
Nota:
a iest un pic prea grasa, cred ca data viitoare fac vinetele pe gratar.
joi, 6 mai 2010
se maresc impozitele? no shit
privesc cu surprindere in jur - lumea este teribil de nelamurita, cum se pot mari impozitele?
ei bine, ma scol frumos din pat, ma sterg la gura si-mi trag pe mine pantalonii de analist financiar. noah - populatie, fii atenta aici: tu, bai populatie bai, traiesti intr-un stat - care este statul roman. traind aici, te supui deciziilor pe care statul le ia pentru tine - ca de-asta te-ai dus la vot sa-ti alegi reprezentanti. i-ai ales, ei te reprezinta. deci tu te supui deciziilor luate de ei, finca sunt luate in favoarea ta - ca tu i-ai ales. pana aici cred ca totu-i clar.
ei bine, acu' vreun an statul in care tu vietuiesti ca o vita a luat cu imprumut o gramada de bani de la FMI - care este instanta globala de la care un stat ia bani si pe care tre sa-i dea inapoi cu dobanda. e principiul cametei, dar imbracat in haine de duminica. de ce a luat aceasta gramada de bani statul roman? pai e simplu - criza econimica ne-a lasat fara posibilitatea de a plati salarii, rezulta ca lumea n-ar mai munci si nu s-ar mai produce nimic. fiti atenti, ca aici treaba se complica.
daca aveti juma' de creier veti sesiza ca oricum nu se produce nimic. asta e corect. veti spune de asemenea ca nu se mai produce nimic de ceva vreme. iar, corect. ceea ce inseamna ca gramada de bani de mai sus s-ar fi dus, fireste, spre productie pentru a se repune pe picioare. asta inseamna produse romanesti cumparate de romani, un flux crescand de bani in pusculita statului si o economie in refacere. asta inseamna investitii din partea statului, adica iau gramada aia de bani, eu, statul, si o bag in fabrici si uzine, ca sa-mi fie bine cand o fi sa-mi fie. pana aici e clar? daca nu, astept intrebari.
acum apare mica problema. statul, ca reprezentant al populatiei din el, n-a facut treaba asta. ceea ce inseamna mai multe chestii in acelasi timp, si aici treaba devine cu adevarat complicata.
1. banii nu s-au investit in fabrici si uzine romanesti, ceea ce inseamna ca in continuare nu se produce nimic autohton - rezulta ca fluxul de bani ce se-aduna in pusculita a ramas doar ipotetic.
2. romania e in continuare in ruine, din moment ce ultimele doua mari chestii care mai functioneaza e una la francezi, aia cu masinile, si una la austrieci, impreuna cu tot subsolul romaniei (clauza contractuala, dar asta-i alta poveste legata de aderarea la uniune si alte cacaturi pe care nu le dezvoltam aici).
3. gramada de bani despre care e vorba s-a distribuit pentru a plati salariile - mare atentie aici - salariile functionarilor de la stat. finca romania e deja vanduta bucata cu bucata, iar majoritatea fortei de munca lucreaza la particulari, care isi platesc salariile din profit (indiferent ca-s romani sau straini). deci iata unde-au disparut banii.
pentru a face o pitoresca analogie, voi spune urmatoarele: tu esti un cultivator de floarea soarelui. la un moment dat se-ntampla ceva si esti pus in imposibilitatea de a mai cultiva aceasta floare. nu mai ai seminte. te duci frumos la piata si iei cu imprumut seminte ca sa le bagi in pamant si sa creasca iar campuri de floarea-soarelui, pentru a-ti merge bine - iar apoi sa le dai inapoi din propria productie. dar, ajuns inapoi pe ogorul tau pustiu, te gandesti ca ar fi mai bine pentru tine sa mananci toate semintele cumparate si sa te simti bine o saptamana decat sa muncesti iar pe ogor. ei bine, ai mancat, ai facut burta, iar acum tocmai au venit pietarii sa-ti ceara datoria. n-ai seminte, ca le-ai papat. n-ai nici ogor, nai nici cultura, n-ai nici recolta, n-ai nimic. deci ce faci? te duci la alea cateva flori ce mai cresteau raspandite pe cine stie unde si - pentru ca le iubesti si sunt tot ce ti-a ramas - le scuturi de le ia mama dracu', le iei semintele si le dai la pietari, si-apoi sa te tii ce-o sa ne mai amuzam.
te trezesti dimineata plin de transpiratie si-ti dai seama ca n-ai visat urat, ca lucrurile astea chiar se intampla. ca tu, populatia, de fapt n-ai fost la vot pentru ca fruntasii tarii nu-s chiar fruntasi si pentru ca n-avea cine sa te reprezinte dintre ei. te trezesti ca nu mai ai bani si te consideri fericit ca macar ai un rahat de-acoperis deassupra capului - si totusi e o mica voce acolo undeva care urla la tine si te-ntreaba "cat p*** mea ai de gand sa mai suporti?" e clar pentru toata lumea ce trebuie facut. trebue rasturnata din temelii toata clasa politica, TOATA, si adusi dracu' niste oameni politici din alta tara, nu pentru c-ar fi mai buni, dar pentru ca n-ar mai avea legaturi cu tot rahatul asta. si legaturile alea ne-omoara pe noi.
deci, in caz ca n-am fost inteles bine.
draga populatie, esti pe moarte si trebuie sa te salvezi singura.
pasu' 1: dai jos guvern, parlament, tot ce tine de clasa politica
pasu' 2: aduci in locu' lor pe altii, eventual din filipine sau burkina faso sau ceva de genu asta, care nici sa nu fi auzit de romania.
o sa zici ca tu nu esti o populatie, esti un singur om. ce sa faci tu, un singur om?
te conduc eu bai, numai hai dracu' sa facem ceva!
a, nu vrei sa te conduc? ok, condu-ma tu, ca eu vin.
p.s. stiu ca n-o sa se intample nimic, traim intr-o natiune sedata de televizor, scandaluri sexuale, manele, si in principiu n-o sa faci nimic pentru ca e mai comod sa stai si sa-nduri.
ei bine, ma scol frumos din pat, ma sterg la gura si-mi trag pe mine pantalonii de analist financiar. noah - populatie, fii atenta aici: tu, bai populatie bai, traiesti intr-un stat - care este statul roman. traind aici, te supui deciziilor pe care statul le ia pentru tine - ca de-asta te-ai dus la vot sa-ti alegi reprezentanti. i-ai ales, ei te reprezinta. deci tu te supui deciziilor luate de ei, finca sunt luate in favoarea ta - ca tu i-ai ales. pana aici cred ca totu-i clar.
ei bine, acu' vreun an statul in care tu vietuiesti ca o vita a luat cu imprumut o gramada de bani de la FMI - care este instanta globala de la care un stat ia bani si pe care tre sa-i dea inapoi cu dobanda. e principiul cametei, dar imbracat in haine de duminica. de ce a luat aceasta gramada de bani statul roman? pai e simplu - criza econimica ne-a lasat fara posibilitatea de a plati salarii, rezulta ca lumea n-ar mai munci si nu s-ar mai produce nimic. fiti atenti, ca aici treaba se complica.
daca aveti juma' de creier veti sesiza ca oricum nu se produce nimic. asta e corect. veti spune de asemenea ca nu se mai produce nimic de ceva vreme. iar, corect. ceea ce inseamna ca gramada de bani de mai sus s-ar fi dus, fireste, spre productie pentru a se repune pe picioare. asta inseamna produse romanesti cumparate de romani, un flux crescand de bani in pusculita statului si o economie in refacere. asta inseamna investitii din partea statului, adica iau gramada aia de bani, eu, statul, si o bag in fabrici si uzine, ca sa-mi fie bine cand o fi sa-mi fie. pana aici e clar? daca nu, astept intrebari.
acum apare mica problema. statul, ca reprezentant al populatiei din el, n-a facut treaba asta. ceea ce inseamna mai multe chestii in acelasi timp, si aici treaba devine cu adevarat complicata.
1. banii nu s-au investit in fabrici si uzine romanesti, ceea ce inseamna ca in continuare nu se produce nimic autohton - rezulta ca fluxul de bani ce se-aduna in pusculita a ramas doar ipotetic.
2. romania e in continuare in ruine, din moment ce ultimele doua mari chestii care mai functioneaza e una la francezi, aia cu masinile, si una la austrieci, impreuna cu tot subsolul romaniei (clauza contractuala, dar asta-i alta poveste legata de aderarea la uniune si alte cacaturi pe care nu le dezvoltam aici).
3. gramada de bani despre care e vorba s-a distribuit pentru a plati salariile - mare atentie aici - salariile functionarilor de la stat. finca romania e deja vanduta bucata cu bucata, iar majoritatea fortei de munca lucreaza la particulari, care isi platesc salariile din profit (indiferent ca-s romani sau straini). deci iata unde-au disparut banii.
pentru a face o pitoresca analogie, voi spune urmatoarele: tu esti un cultivator de floarea soarelui. la un moment dat se-ntampla ceva si esti pus in imposibilitatea de a mai cultiva aceasta floare. nu mai ai seminte. te duci frumos la piata si iei cu imprumut seminte ca sa le bagi in pamant si sa creasca iar campuri de floarea-soarelui, pentru a-ti merge bine - iar apoi sa le dai inapoi din propria productie. dar, ajuns inapoi pe ogorul tau pustiu, te gandesti ca ar fi mai bine pentru tine sa mananci toate semintele cumparate si sa te simti bine o saptamana decat sa muncesti iar pe ogor. ei bine, ai mancat, ai facut burta, iar acum tocmai au venit pietarii sa-ti ceara datoria. n-ai seminte, ca le-ai papat. n-ai nici ogor, nai nici cultura, n-ai nici recolta, n-ai nimic. deci ce faci? te duci la alea cateva flori ce mai cresteau raspandite pe cine stie unde si - pentru ca le iubesti si sunt tot ce ti-a ramas - le scuturi de le ia mama dracu', le iei semintele si le dai la pietari, si-apoi sa te tii ce-o sa ne mai amuzam.
te trezesti dimineata plin de transpiratie si-ti dai seama ca n-ai visat urat, ca lucrurile astea chiar se intampla. ca tu, populatia, de fapt n-ai fost la vot pentru ca fruntasii tarii nu-s chiar fruntasi si pentru ca n-avea cine sa te reprezinte dintre ei. te trezesti ca nu mai ai bani si te consideri fericit ca macar ai un rahat de-acoperis deassupra capului - si totusi e o mica voce acolo undeva care urla la tine si te-ntreaba "cat p*** mea ai de gand sa mai suporti?" e clar pentru toata lumea ce trebuie facut. trebue rasturnata din temelii toata clasa politica, TOATA, si adusi dracu' niste oameni politici din alta tara, nu pentru c-ar fi mai buni, dar pentru ca n-ar mai avea legaturi cu tot rahatul asta. si legaturile alea ne-omoara pe noi.
deci, in caz ca n-am fost inteles bine.
draga populatie, esti pe moarte si trebuie sa te salvezi singura.
pasu' 1: dai jos guvern, parlament, tot ce tine de clasa politica
pasu' 2: aduci in locu' lor pe altii, eventual din filipine sau burkina faso sau ceva de genu asta, care nici sa nu fi auzit de romania.
o sa zici ca tu nu esti o populatie, esti un singur om. ce sa faci tu, un singur om?
te conduc eu bai, numai hai dracu' sa facem ceva!
a, nu vrei sa te conduc? ok, condu-ma tu, ca eu vin.
p.s. stiu ca n-o sa se intample nimic, traim intr-o natiune sedata de televizor, scandaluri sexuale, manele, si in principiu n-o sa faci nimic pentru ca e mai comod sa stai si sa-nduri.
miercuri, 5 mai 2010
de-a dreptul bizar
uitandu-ma pe niste poze vechi, primele pe care le-am facut, am constatat nu fara surprindere ca n-am progresat aproape deloc. parca doar in ultimele zile incep sa-mi vina idei noi. nu stiu daca e bine sau rau, oricum constat de asemenea ca mi-a crescut pofta cu care fac poze. iar asta-i sigur bine. sper sa revin diseara cu vreo 2 imagini, intre timp puteti vizita image project.
marți, 4 mai 2010
alte doo, ca stiti voi
booon, dragii mosului; dupa cum stiti, cand se-aduna cate doo le pun pe blog, ca un pahar, daca-i singur, plange - cum zicea maestrul malaele.
asadar cele doo:
una la mana, am crescut in zelist de nici nu ne mai vedeti ce sus suntem - asta ca sa-ti fac in ciuda, bai andrei, in sfarsit suntem niste bloggeri mai tari ca tine =))
deci mai sus glumeam.
a doa:
as vrea sa stiu daca ar fi cineva, oricine, interesat de un workshop foto - adica ne-adunam la un moment dat si va arat ce sa faceti ca sa iasa pozele faine cum le vedeti pe image project, finca stiu ca urmariti cu sufletu' la gura ultimele aparitii.
dar lasand mistou' la o parte, chiar as vrea sa stiu daca exista doritori de un astfel de workshop, mergem undeva cateva ore si vorbim despre fotografie, facem poze, va explic chestii etc contra unei sume extrem de modice - ca deh, economia de piata si alte alea. asadar, astept sa vad daca rasar doritori.
restu' mai la vale. v-am salutat cu tot felu de respect!
asadar cele doo:
una la mana, am crescut in zelist de nici nu ne mai vedeti ce sus suntem - asta ca sa-ti fac in ciuda, bai andrei, in sfarsit suntem niste bloggeri mai tari ca tine =))
deci mai sus glumeam.
a doa:
as vrea sa stiu daca ar fi cineva, oricine, interesat de un workshop foto - adica ne-adunam la un moment dat si va arat ce sa faceti ca sa iasa pozele faine cum le vedeti pe image project, finca stiu ca urmariti cu sufletu' la gura ultimele aparitii.
dar lasand mistou' la o parte, chiar as vrea sa stiu daca exista doritori de un astfel de workshop, mergem undeva cateva ore si vorbim despre fotografie, facem poze, va explic chestii etc contra unei sume extrem de modice - ca deh, economia de piata si alte alea. asadar, astept sa vad daca rasar doritori.
restu' mai la vale. v-am salutat cu tot felu de respect!
duminică, 2 mai 2010
Frivolitate lecturistica
Probabil ca fiecare cititor are tipul sau de carti pe care le citeste pe nerasuflate. Daca pentru unii sunt sf-urile, sau romanele de dragoste sau mai stiu eu ce pentru mine sunt cartile ' istorice' care redau viata unui personaj real si intrigile epocii specifice, gen " Surorile Boleyn", iar mai nou " Fascinanta Martha Bibescu si lumea ei" de Christine Sutherland, aparuta la editura Vivaldi.
Indiferent pe cate jurnale personale, documente istorice, cercetari de arhive si scrisori sunt bazate aceste romane ele raman totusi la granita dintre istorie si fantezie, iar eu le devorez ca pe bomboanele fondante. Si la fel ca pe mai sus numitele zaharicale le consum rar si fara limita pana mi se termina punga sau cartea, nu de alta dar mi se face rau si mi se umple creierul de intrigi si pasiuni trecute la fel ca lui Don Quixote de cavaleri si fapte eroice.
Indiferent pe cate jurnale personale, documente istorice, cercetari de arhive si scrisori sunt bazate aceste romane ele raman totusi la granita dintre istorie si fantezie, iar eu le devorez ca pe bomboanele fondante. Si la fel ca pe mai sus numitele zaharicale le consum rar si fara limita pana mi se termina punga sau cartea, nu de alta dar mi se face rau si mi se umple creierul de intrigi si pasiuni trecute la fel ca lui Don Quixote de cavaleri si fapte eroice.
The handmaid's Tale
by Margaret Atwood
Candva in anii '80 o secta religioasa il asasineaza pe presedintele Americii si pune stapanire pe America. Se numesc Republica Galaad si prin politica lor predica o reintoarcere la valorile traditionale si la rolul traditional al femeii si barbatului in societate. In aceasta noua lume femeia nu poate avea decat 3 roluri: sotie, daca face parte dintre credinciosi si din elita societatii, bucatareasa ( 'Marthas' sunt denumite in roman) sau 'camerista'. Barbatii sunt majoritatea Comanders, cei care detin puterea sau membrii ai fortelor politienesti. Toti ceilalti au fost exterminati, intr-un fel sau altul. Cei care nu se supun sunt omorati sau trimisi in colonii unde, daca au noroc, cultiva fructe si legume, iar daca nu, curata deseurile toxice.
Cameristele nu au nume, ele se numesc Offred( ' a lui Fred'), Ofwarren( ' a lui Warren'), Ofglen ( ' a lui Glen') , iar rolul lor este de a naste copii. In aceasta societate foarte multi indivizi sunt sterili, mai ales cei din elita. Pentru a obtine copii sunt folosite aceste cameriste, femei cu ovare valabile, care stau in casa Comandantilor si o data pe luna fac sex cu acestia, fara sa se miste, fara sa vorbeasca si in prezenta sotiei Comandantului.
In aceasta societate femeile nu au dreptul sa detina proprietate, nu au dreptul sa citeasca sau sa scrie, nu pot iesi nicaieri si nu pot face altceva decat rolul care le-a fost atribuit: sotiile stau, bucataresele au grija de casa, iar cameristele nasc. ' Pantece umblator' se denumeste ironic Offerd. Daca esueaza si nu raman insarcinate sunt declarate ' nefemei' si sunt trimise in colonii.
Margaret Atwood este considerata scriitoare feminista desi niciunul dintre romanele sale citite de mine pana acum( ' Penelopiada', ' Ochi de Pisica', ' The Edible Woman' si acesta) nu se incadreaza complet si total in acesta linie. ' The Handmaid's Tale' poate fi analizat din perspectiva feminista pana la un punct: opresiunea femeilor intr-o societate patriarhala, privarea de libertate, controlul total exercitate de barbati asupra femeilor( de la lipsa unui nume pana la lipsa libertatii fizice efective). Pe de alta parte autoarea critica pozitia feminista radicala. Asemeni protestelor feministe impotriva pornografiei expilicte, a transformarii femeii intr-un obiect sexual prin asptect( corp, haine, machiaj) Republica Galaad arde revistele pornografice, machiajul este intrezis complet, la fel si orice tratament de infrumusetare, iar hainele femeilor sunt fara exceptie lungi si complet lipsite de forma, scopul lor fiind doar acela de a acoperi cat mai bine corpul femeii.
Adevarata critca a romanului se indreapta insa spre radicalismul religios si societatea totalitara, romanul fiind o distopie care se incadreaza perfect in serie alaturi de '1984' si ' Minunata lume noua'.
Candva in anii '80 o secta religioasa il asasineaza pe presedintele Americii si pune stapanire pe America. Se numesc Republica Galaad si prin politica lor predica o reintoarcere la valorile traditionale si la rolul traditional al femeii si barbatului in societate. In aceasta noua lume femeia nu poate avea decat 3 roluri: sotie, daca face parte dintre credinciosi si din elita societatii, bucatareasa ( 'Marthas' sunt denumite in roman) sau 'camerista'. Barbatii sunt majoritatea Comanders, cei care detin puterea sau membrii ai fortelor politienesti. Toti ceilalti au fost exterminati, intr-un fel sau altul. Cei care nu se supun sunt omorati sau trimisi in colonii unde, daca au noroc, cultiva fructe si legume, iar daca nu, curata deseurile toxice.
Cameristele nu au nume, ele se numesc Offred( ' a lui Fred'), Ofwarren( ' a lui Warren'), Ofglen ( ' a lui Glen') , iar rolul lor este de a naste copii. In aceasta societate foarte multi indivizi sunt sterili, mai ales cei din elita. Pentru a obtine copii sunt folosite aceste cameriste, femei cu ovare valabile, care stau in casa Comandantilor si o data pe luna fac sex cu acestia, fara sa se miste, fara sa vorbeasca si in prezenta sotiei Comandantului.
In aceasta societate femeile nu au dreptul sa detina proprietate, nu au dreptul sa citeasca sau sa scrie, nu pot iesi nicaieri si nu pot face altceva decat rolul care le-a fost atribuit: sotiile stau, bucataresele au grija de casa, iar cameristele nasc. ' Pantece umblator' se denumeste ironic Offerd. Daca esueaza si nu raman insarcinate sunt declarate ' nefemei' si sunt trimise in colonii.
Margaret Atwood este considerata scriitoare feminista desi niciunul dintre romanele sale citite de mine pana acum( ' Penelopiada', ' Ochi de Pisica', ' The Edible Woman' si acesta) nu se incadreaza complet si total in acesta linie. ' The Handmaid's Tale' poate fi analizat din perspectiva feminista pana la un punct: opresiunea femeilor intr-o societate patriarhala, privarea de libertate, controlul total exercitate de barbati asupra femeilor( de la lipsa unui nume pana la lipsa libertatii fizice efective). Pe de alta parte autoarea critica pozitia feminista radicala. Asemeni protestelor feministe impotriva pornografiei expilicte, a transformarii femeii intr-un obiect sexual prin asptect( corp, haine, machiaj) Republica Galaad arde revistele pornografice, machiajul este intrezis complet, la fel si orice tratament de infrumusetare, iar hainele femeilor sunt fara exceptie lungi si complet lipsite de forma, scopul lor fiind doar acela de a acoperi cat mai bine corpul femeii.
Adevarata critca a romanului se indreapta insa spre radicalismul religios si societatea totalitara, romanul fiind o distopie care se incadreaza perfect in serie alaturi de '1984' si ' Minunata lume noua'.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)