zuma says

pui aproape chinezesc si the giant poale-n brau

inainte de a fi bagat la cuptor:



si dupa:






reteta de pui e cea de aici, retata de poale-n brau la cerere, ca mi-e lene acu' sa scriu :)

despre traduceri si note de subsol

Nu sunt o experta in traduceri, am foarte putina experienta in acest domeniu,dar stiu ca meseria de traducator presupune foarte foarte multa munca. Ea presupune cunoastera la prefectie a doua limbi: cea din care traduci si cea in care traduci.
Mai stiu ca ' a traduce' inseamna sa transpui un text/ o fraza dintr-o limba in alta, ori de cele mai multe ori nu exista echivalente perfecte intre cuvine, ori un cuvant nu poarta aceeasi incarcatura semantica( si/ sau culturala) in cele doua limbi cu care operezi. Si asta-i inca partea usoara: cand ajungi la expresii sau jocuri de cuvinte 'a traduce' devine deja un lucru extrem de dificil.

Aici intervin notele de subsol: cand nu poti transpune perfect, explici intr-o nota de subsol ceea ce a vrut sa spuna autorul si de ce limba in care traduci nu detine mijlocul de redare perfecta.
Dar notele de subsol mai au si alte menire, aceea de a educa cititorul si de a face intelesurile clare. Nu intotdeauna un nume sau o situatie la care face referire autorul sunt clare pentru cititor, si atunci un bun traducator( sau redactor) si o buna editie a unei carti va explica printr-o nota de subsol ce anume inseamna mentiunea respectiva. Stiu ca notele de subsol ingreuneaza lectura, dar sunt carti ( v. " Ulysses" de J. Joyce)la care notele explicative insumeaza cat inca un volum, dar fara de care lectura este imposibila.
Din aceasta cauza mi se pare ca este absolut pacat ca o initiativa atat de frumoasa ca aceea pe care a avut-o editura Leda de a reedita " In cautarea timpului pierdut" in 6 volume frumos aranjate si ingrijite, sa sufere din cauza neglijentei traducerii.

finally, some good quizzez

30

Created by OnePlusYou - Free Dating Site

lectura obligatorie

"Despre clovni-Dictatorul si Artistul" de Norman Manea


Cu Norman Manea 'am facut cunostinta' odata cu romanul 'Intoarcerea huliganului' roman care mi-a deschis multe porti de lectura.
'Despre Clovni' este o culegere de articole scrise de N. Manea la Bard College si publicate prima oara in Roamania in 1997, insa fara doua dintre articolele cheie.

M-a impresionat foarte mult articolul " Felix culpa" care aduce in discutie pozitia lui Mircea Eliade vis-a-vis de simpatiile sale legatde de Garda de Fier si Nae Ionescu. Termenul de ' vina fericita' este folosit chiar de M Eliade care spunea in 1985 ca <<"fara acea 'felix culpa' (discipol al lui Nae Ionescu ), as fi ramas in tara. In cel mai bun caz, as fi murit de tuberculoza intr-o inchisoare">>.
Eseul lui Norman Manea ( blamat de presa romanaesca ca distrugator de valori nationale) nu arata cu degetul vina unui mare carturar, ci din contra, incearca sa explice contextul politic al perioadei intrebelice si 'deruta' multor intelectuali romani. Din aceasta cauza multe ziare internationale au considerat ca este mult prea ' bland' si chiar incearca sa scuze pozitia lui M. Eliade din acea perioada, pozitie pe care de altfel Eliade nu a explicat-o clar niciodata. Norman Manea nu vrea sa puna pe tapet vina de a fi fost simpatizant legionar, ci vina de a fi ramas dator cu o explicatie, niciodata data.

Cartea trebuie citita nu doar pentru acest articol, ci pentru ca eseurile adunate in ea fac tabloul unei epoci ( i.e epoca comunista) inca inconjurata de adevaruri nespuse, inca mistificata in gloria ei de aur si ale carei doctrine si idei au fost si sunt inca perpetuate. Am fost socata sa descopar urmatoarea fraza-adevar in epoca de aur <<" Romania a fost singura tara care a refuzat sa deporteze everii in lagarele de exterminare naziste">> fraza pe care eu am invatat-o din manulul de istorie, 7 ani dupa Revolutie !!!.

o sa ma-njurati

si n-o sa-mi pese

top 5 metal videos

pe locul 5, pentru simplul fapt ca mi-a ramas imaginea individului plin de cuie in memorie ani de zile, vine motorhead, cu hellraiser:



pe locul 4 in topul nostru se opreste slayer cu piesa bloodline, pentru simplul motiv ca trebuie neaparat sa-i vedeti pe slayer in costum



pe locul trei ne intalnim cu fratii preferati ai metalului extrem, si nu este vorba despre familia cavanagh ci despre "cavalera conspiracy". pentru dragostea de frate, iata-i reuniti sub numele acestui proiect, cele doua jumatati ale monstrului care a fost "sepultura". si ce poate fi mai nimerit pentru o trupa de metal decat un frontman pe care-l cheama MAX si-un tobar pe care-l cheama IGOR? enjoy:



iata-ne ajunsi la locul doi si deja competitia incepe sa fie stransa. sunt o gramada de videoclipuri, dar unul singur va iesi castigator. vom incetini putin ritmul acum si vom asculta sentenced, o formatie din pacate inactiva si fara sanse de a se mai reuni. oamenii au pus punct in 2005 fara sa se certe intre ei, pur si simplu au renuntat la muzica. iar anul acesta, daca nu ma insel, chitaristul a murit, si odata cu el si orice speranta de a mai auzi vreodata sentenced. in memoriam:



nu-mi vine sa cred ca am ajuns la sfarsit si sunt pe cale sa incoronez cel mai bun videoclip metal al tuturor timpurilor. este vorba de o trupa controversata, o trupa intrucatva misterioasa, o trupa din extrema extremelor, dar careia nu-i este frica de o bataie cu bulgari in fata camerelor. este vorba de entombed. iar cel mai bun videoclip ever este urmatorul:

zuma says

21 adunate

1.Ce speli prima data la dus?
Yuki: mainile
Alex: nu stiu

2.Care este culoarea ta de helanca preferata?
Yuki: negru

3.Iti place cafeaua?
Yuki: da, fiarta cu un bat de scortisoara in ea.
Alex: da, dar nu beau.

4.Cum te simti acum?
Alex: ma simt foarte bine.

7.Ai putea mânca o luna întreaga felul tau de mâncare preferat fara sa te saturi de el?
Yuki: nu

8.De ce ai o pofta acum?
Alex: de-o capsuna cu zahar
Yuki: de-o ciorba.

9.La ce te gândesti când auzi cuvântul “varza”?
Alex: la varza
Yuki: la costite prajite.

10.Ai numarat vreodata pâna la 1000?
Yuki: nu
Alex: nu, dar am numarat de mai multe ori pana la 500 , se pune?

15.Iti place branza?
Yuki: da, ami ales feta si aia de capra.

16. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat?
Yuki: ' Scufita rosie eu sunt, pe glume pusa si pe cant, ta-na-na-na-na, na-na-na, la bunicuta, pam-pam, sa ajuuung!'--it drives me crazy!!!!
Alex: ' Sentenced - Consider us dead'.

21. E ceva stralucitor în camera ta?
Yuki: da, soarele, ca m-a pus alex sa trag jaluzelele

24. Oua albe sau maro?
Yuki: de preferat verzi, de rata.
Alex: doo

28. Ce ai mâncat la prânz?
Yuki: ieri?!
Alex: vaca.

34. Ai intrat vreodata într’un zid?
Yuki: nu, dar intr-o fereastra da.
Alex: nu, a intrat el in mine, eu stateam linistit.

35. Anotimpul preferat?
Yuki: octombrie
Alex: nu stiu

36. Adormi cu televizorul deschis?
Alex: intotdeauna
Yuki: noi n-avem televizor

42. Ai o vedere buna?
Yuki: vad mai bine cu ochiul drept decat aud cu urechea stranga, dar aud mai bine cu urechea dreapta decat vad cu ochiul drept.
Alex: eu nu inteleg nimic...

44. Unde sunt parintii tai?
Yuki: acasa, desi tata cred ca e la tenis la ora asta.
Alex: la sectia de votare.

48. Ce ai cumparat ultima data?
Yuki: carti, logic :)))
Alex: bors

51. Ai pus piedica cuiva vreodata?
Yuki: numai conversationala
Alex: da

54. Detii o arma?
Yuki: da, pe zuma si-un pepper spray.
Alex: eu sunt o arma.

leapsa vine de la brightie si merge la andrei.

mama poate sa fie ' mandra' de mine

meniul de astazi arata asa: ciorba de legume, rasol de vacuzta, friptura de vacuza cu sos de vin si cartofi natur, si la desert melci cu mere, nuca si migdale.
Voiniceste m-am apucat la ora noua treizeci de treaba. 4 ore mai tarziu eram in stadiul asta:
-friptura de vacautza a iesit, dar prea avea gust de vaca; (alex a faost un dragut si a mancat totusi)
-cartofii i-am uitat la fiert asa ca i-am facut piure.
-la rasol am renuntat deoarece desi am fiert 4 ore! la carnea aia de vaca la ora 1,30 aveam mai multe sanse sa fac din ea un pantof decat ceva cat de cat comestibil.
-prima tura de melci a iesit relativ ok, bunutzi, a doua insa arata ca o omida uriasa, arsa pe deasupra si cam necoapta inauntru.

partea buna: ne-a ramas o jumatate de castron de migdale si nuci prajite.

piatra neamt

campanie perfida la mcdonald's

campania zice ca Fundatia pentru copii Robald McDonaldoneaza 1 leu din valaoare fiecarui happy meal cuparat in periada x-y. Banii sunt folositi de catre cele doua case Robald McDonald din Bucuresti si Timisoara, case care ii gazduiesc pe parintii copiilor din alte orase internati pentru tratament.
Frumos, o camapnie draguta, cu doua mentiuni:
1. casele apartin deja fundatiei care practic, prin campania, asta le subventioneaza cu banii nostrii
si
2: din valoarea fiecarui HAPPY MEAL!!, meniul destinat copiilor. Cu alte cuvinte McDodonald's face o campanie de incetatenire a obiceiurilor alimentare proaste la tanara generatie, that is, happy-mealistii de azi big-macistii de maine.

alti biscuiti cu ciocolata

retata am luat-o de la Diana cu mentiunea ca in loc de margarina am folosit unt, in loc de ghimbir am pus esente de vanilie si portocala si n-am pus bicarbonat.
Biscuitii au iesit foarte buni, mai crocanti decat ceilalti.

Tocanita

Ingrediente:

-o bucata carne porc
-cartofi- cati incap in oala si cati va plac
-o ceapa
-un morcov
-3 catei de usturoi
-2 ardei iuti
-condimente( sare, piepr, cimbru, patrunjel uscat)
-2 linguri pasta tomate
-ingredient special: pasta de ardei; eu am una facuta de bunica, dar din ce-am citit e similara cu harissa

Preparare:
Se taie carnea bucati si se caleste 10 minute in ulei.
Se scoate intr-un vas si se pune deoparte.
Separat se caleste ceapa taiata marunt impreuna cu morcovul dat pe razatoare si usturoiul taiat felii.



Cand ceapa incepe sa devina galbena se adauga pasta de tomate, se amesteca in oala se pune carnea de porc si o cana de apa.





Cand scade se adauga sosul de ardei( al meu fiind lichid am pus cam o cana) si am mai adaugat o cana de apa; daca folositi harissa punei cam 2-3 linguri( depinde cat o vrei de picanta) si 2 cani de apa; se lasa sa fiarba la foc mic, eventual acoperita pe jumatate cu capac.
Cand carnea e aproape gata se adauga carotofii si inca o cana de apa( da, stiu, e multa apa, dar cartofii or s-o absoarba). Se adauga ardeii iuti fara seminte( sau daca va place picat rau de tot, cu tot cu seminte), taiat mic.Se pun comdimentele, mai putin sarea care se pune la sfarsit de tot.


Se serveste cu muraturi.

Zuma says

tot in "Dilemataca " de noiembrie 4 articole despre Salman Rushdie care nici macar n-a venit inca in Romania! ( vine abia pe 23 nov); 3 articole si un interviu; deja e un pic cam multe pt. mine.

LE: am gresit, sunt 5 'articole' despre S. Rushdie, ultimul finnd fragmente dintr-un roman al autorului.

Turta dulce

Ingrediente:
300g faina
250g zahar fin
4 oua
o ceasca ulei

1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat
esente
cuisoare
1 lamaie

250 g miere (matza pe masa de lucru e optionala)


se bat albusurile spuma cu o treime din cantitatea de zahar.


separat, se amesteca bine bine restul de zahar cu galbenusurile, apoi se adauga jumatate din cantitatea de ulei si se amesteca; punem faina cernuta, bicarbonatul stins in jumatate de suc de lamaie, restul de ulei, mierea, esentele ( eu am pus portocale si rom), scortisoara si se amesteca bine pana obtinem o compozitie omogena.

incorporam apoi albusurile; cu cat compozitia e mai aerata cu atat turta dulce va fi mai pufoasa.

turnam compoztita intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si adaugam cuisoarele.



dam la cuptor aproximativ 20 de minute. Intre timp scoatem sucul din cealalta jumatate de lamaie si-l amestecam cu 3-4 lingurite de zahar pudra pentru a obtine glazura.
cand turta dulce e gata o scoatem si o ungem cat e calda cu glazura din zahra si lamaie.

Gata! e aboslut bestiala, cine nu ma crede sa incerce ;)

“Afara din adapost” de David Lodge

Pentru mine D. Lodge e ca un fel de Lewis Carroll. Personajele lui par mereu sa patrunda intr-o lume complet noua, paralela cu a lor, si care le fusese straina pana atunci. Aceasta se intampla in foarte multe dintre romanele sale, de exemplu in “ Ce mica-i lumea” sau “Meserie” ori ‘ Vesti din Paradis’. Pana si in “ Terapia” Tubby Passmore descopera o lume care traieste si respira dincolo de ipohondria si trairile lui interioare.

La fel ca L. Carroll, David Lodge ridiculizeaza rigiditatea si principiile britanice, mai ales pe cele catolice, punandu-si personajele in cele mai neobisnuite situatii , complet opuse experientelor lor obisnuite.

Aceasta este si povestea din “ Afara din adapost”. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Timothy, 16 ani, catolic constiioncios si obsnuit cu rationalizarile de tot felul din timpul razboilului si de dupa ( care se pare ca in Marea Britanie au durat mult mai mult in comparatie cu celelalte tari occidentale) pleaca in Germania, la Heildelberg, sa-si viziteze sora, pe Kate, care lucreaza ca secretara pentru armata americana. Acolo descopera o lume complet opusa fata de restrictiile de acasa. Permisul special pe care i-l da Kate ii ofera acces la mormane de mancare, cele mai bune conditii de cazare si distractii nelimitate, punand la incercare inclusive virtutea tanarului vizitator.

Dupa cum marturiseste autorul aceasta este cartea sa cea mai biografica, ea plecand de la un fapt real : pe cand avea 16 ani D Lodge a calatorit singur in Heildelberg, Germania, sa-ti viziteze o matusa. Armata americana si civilii afiliati ei erau singurii care aveau banii si libertatea de miscare pentru a profita din plin de hotelurile de lux, statiunile de recreere, restaurantele , casinourile si terenurile de golf ale unei Europe care inca isi revenea dupa razboi

Pepper spray

alex mi-a luat asta:

de ce? pai, luni dimineata am fost agresata ( moral, fizic si verbal) de doua pustoaice de 13-14 ani ( da, stiu, pare mici, dar cine ma cunoaste stie ca nu impresionez prin statura si constitutie) de etnie rroma, pe strada Sirenelor, strada pe care se afla, numai terenuri virane, case locuite de etnia mai sus mentionata si caini. Pe strada asta eu trec in fiecare zi de doua ori, de luni pana vineri.Cam trist, nu-i asa?

Tot in aceasi zi, in 385 luat de la Marriott, doua pirande au incercat sa-mi fure din geanta cu boracul. Cum? Profitanad de aglomeratie, tot mutau copchilul pe langa genti, ca vezi doamne, n-are loc. De doua ori a intins ala mana la geanta mea, de doua ori m-am uitat urat la el; s-au prins ca m-am prins si au coborat.

Marti era sa ma iau la cearta cu o tanti care s-a oprit sa bea apa si sa se scotoceasca in sacosa fix in dreptul singurei cai de acces spre statie, trotuarul fiind in lucru.

Aseara troleibuzul m-a lasat nu in statie, ci langa un maidan pe Vacaresti unde o haita de caini latra la rotile masinilor. Norocul meu ca a venit autobuzul repede.
Azi, in mod miraculos, nu mi s-a intamplat nimic. :)

I made cookies

reteta e asta, am luat-o de la laura adamache, cu mentiunea ca am copt biscuiteii la cuptor normal, pe care l-am lasat sa se incinga bine inainte si i-am lasat cam 25 de minute, dar m-am mai jucat la intensitate;











si pentru ca mi-a mai ramas ciocolata topita, m-am jucat pe o bucata de carton :D

fiica marinarului

a fost odata ca niciodata un rege marinar. i se spunea si neptun. dar nu era el. i se spunea si chioru, dar asta mai putin conteaza.

acest rege era foarte necajit ca in regatul lui oamenii erau tristi, lipsiti de speranta sau chiar de vlaga, n-aveau ce manca, in fine. era tragic, si pe acest motiv marinarul nu mai contenea cu plansul. isi plangea amarul pe la golden [...]

acest rege marinar a avut doo fiice. ca doo raze de soare. ca doo oo. ale lu columb. deja o dau in diverse.
fiica cea mare, nefiind in atentia mass mediei nationale, nu ne intereseaza.

dar vai, saraca fiica cea mica. ursitoarele i-au zambit la nastere, dar datorita conditiilor de trai si taierii cu cateva luni inainte a sporurilor de vechime pentru ursit, i-au zambit malefic.
una din ele i-a dat frumusete, finca barbac-su era chirurg plastician. deh, afaceri de familie. alelalte insa, care n-aveau firme, au decis sa o binecuvanteze cu ceva necuantificabil, si anume cu fericire. asa ca i-au ursit sa aiba juma' de creier. cateodata.

si iata ca fiica cea mica a crescut si s-a facut mare si frumoasa, si din ce in ce mai fericita. in timp ce regatul se indrepta constant spre colaps. iar marinarul era din ce in ce mai suparat si plangea din ce in ce mai mult pe la golden (ptui, fir-ar al dracu, ca ma leaga astia de nu tac!).

la palat incepusera sa isi faca aparitia petitorii din regiunea dorobantului, regiune roditoare si datatoare de diverse valori. erau din cei mai feluriti printi, conti, clonti si alti duci, muci sau ce-o mai fi. calare pe mii de cai putere gen bugati sau maserati (terminatia "ti" era specifica tinutului dorobantului) au aparut printisori gen "curulet" sau "sifilis". regele marinar privi la ei cam suspect prima data, dar vazand ca fiica lui e fericita (de fapt ultima operatie mersese prost si buzele-i erau fixate intr-un zambet fix, tamp) a zis fie, voi da fata mea celui care va scoate regatul din impas.

asa a ramas printesa fara petitori. valul de depresie ce a urmat nu poate fi comparat nici macar cu valul de scumpiri, asa ca marinarul cel brav s-a dat de trei ori peste cap si a bagat-o pe fi-sa in parlamentul european. de emotie, aceasta nu mai vorbea corect nici macar romaneste. de emotie. o da.

iar acum, din cate inteleg, se pregateste de nunta.

sfarsit? poate pe 22, poate-n turu' doi.

borderlands review si alte chestii

deci incep sa scriu acest review la borderlands, dar nu chiar acum. prima data va trebui sa mentionez alte chestii.

imi plac in general jocurile care te atrag in lumea lor, fie ea cat de aberanta. imi plac rpg-urile, mai ales cele cu teme clasice gen cavaleri, orci, elfi, regate. mi-a placut oblivion extrem de mult si chiar si fallout 3, desi are hibele lui. mi-a placut extrem de mult gothic 3, si probabil il voi instala din nou chiar azi - pentru ca acel univers te prinde si nu-ti mai da drumul.

de cand a aparut borderlands l-am jucat in mod exclusiv si aproape fara alte preocupari, fiind in concediu. l-am adus pe mordecai la nivelul 46 si curand voi termina jocul a doua oara. am luat o singura data pauza, pentru a-mi instala si a juca dragon age origins. adica un rpg epic, cavaleri, orci si alte alea. un joc care a luat 9.5 din 10 pe gamespot si a ajuns editor's choice.

l-am jucat fix 4 ore jumate, dupa care l-am sters. pentru mine nu poate fi credibil un joc atat de bine pus la punct, un personaj pe care il poti face atat de smecher, cu tot felul de atribute si vraji, dar care nu poate sa sara. sau care se blocheaza brusc ajungand pe marginea unui paraias pentru ca nu poate continua. nu suport astfel de ingradiri. de asta n-am putut juca the witcher.

retroactiv constat ca nu m-a placut nici bioshock, un shooter atmosferic foarte aclamat in toate partile, si nici mass effect, un rpg sf la fel de aclamat. constat ca toate aceste jocuri extrem de aclamate sunt produse de aceeasi firma, si anume bioware. ma intreb oare cine dracu finanteaza gamespot.

borderlands este un rpg shooter. ce inseamna asta? tu esti unul din 4 personaje (si daca ai noroc si inca 3 prieteni, vei avea o echipa completa si jocul va fi mult mai fain). cauti un "vault" extraterestru despre care exista doar zvonuri. esti pe o planeta straina ce se numeste pandora. e un loc foarte neprietenos. poti numara personajele amabile cu care interactionezi pe degetele de la o mana. depinde cate degete ai. de felul tau, esti un mercenar. iti iei misiunile pentru a avansa in quest-ul principal si de asemenea sunt zeci de misiuni facultative care sunt extrem de amuzante.

iar apoi incepe partea de shooter. pistoale, pusti, lansatoare de rachete, grenade. plus scuturi. plus "class mod"-uri. care iti dau niste atribute speciale pentru clasa ta. de exemplu eu joc ca hunter si am class mod "assassin" ceea ce imi da +44% damage, +acid attack la special skill si alte chestii.

armele sunt nenumarate. sunt o puzderie de arme intre care poti sa alegi, dar vei descoperi dupa o vreme ca ramai la preferatele tale. iar una din preferatele tale va fi un shotgun cu +10000% count, ceea ce inseamna ca trage in continuu pana cand ramai fara munitie (cu un singur click, fara sa tii apasat - ca nu stiam cum sa ma opresc prima data :D )

inamicii sunt de cateva feluri si ei. avem creaturile meprietenoase ale planetei - gen skagg (un fel de caini reptiloizi cu apetit enorm, de vreo 10 - 20 de tipuri diferite), rakk (un fel de lilieci destul de mari pe care i-am gasit relativ simplu de omorat), niste paianjani foarte faini, la fel, de mai multe clase, niste raci / scorpioni intr-o pestera pe care o veti vedea in poza imediat, si niste gandaci / larve destul de sacaitoare.

din randul alorlalti inamici avem raiders - umanoizi, de enspe mii de feluri, nivele si alte alea. mai avem niste extraterestri pe finalul jocului, destul de sensibili la shotgun. ar mai fi un fel de "garda de fier" sau ceva, al dracului de greu de omorat.

una peste alta, baietii astia care au facut borderlands au muncit foarte mult sa-l finiseze pana in detaliul cel mai mic, iar asta se vede. e o placere sa il joci. dar partile cu adevarat interesante inca nu le-ati auzit.

grafica: pe un engine (multumesc, doamne, pentru engine-ul asta grafic) de unreal tournament 3 baietii au desenat intreaga lume de mana, cu creionul. totul arata desenat, si sincer mi se parea o cretinatate pana sa joc si sa-mi dau seama cat de misto e. e o experienta unica in lumea jocurilor si macar pentru asta ar trebui sa-l incercati.

sunetul: e fain, mai ales cand auzi din stanga spate "another meat puppet" si te intorci spre a vedea un maniac cu un topor intr-o mana, fugind spre tine in timp ce corpul ii e in flacari. il privesti un pic si apoi tragi. iar el moare in diverse feluri, depinde unde il nimeresti si ce atribut are arma ta (l-ai curentat, l-ai ars cu acid pana la dezintegrare, l-ai redus la cenusa... ) sunetul armelor e bun, sunetul lumii e bun, cam tot sunetul e bun, daca stau bine sa ma gandesc.

altele: pai ai vehicule pe care le poti conduce, si sunt chiar amuzant de condus. plus ca simti o satisfactie extrema cand iti calci inamicii cu masina. ai o putere speciala pentru fiecare clasa, de exemplu o pasare de prada pentru vanator, care ataca inamicii pe o anumita raza si perioada de timp, pentru sirena ai capacitatea de a deveni invizibila si sa te misti foarte repede printre adversari, pentru soldat e o tureta cu scut si tot asa.

si o chestie pe care am remarcat-o si care trebuie mentionata e faptul ca oamenii chiar stiu sa deseneze o pestera. cred ca cele mai misto pesteri pe care le-am vazut pana acum au fost in borderlands. si pe locul doi in gothic.

partea nasoala - caci e si o parte nasoala - e chiar "final battle". foarte foarte dezamagitoare. din fericire drumul pana acolo e al naibii de fain, si asta salveaza jocul. scopul, ca in orice rpg, e doar 5% din bucuria de a juca. restul e drumul si evolutia personajului.

iar dupa ce termini, guess what - o poti lua de la capat, chiar de la inceput, cu toata experienta si armele pe care le-ai capatat prima data, iar creaturile pe care le intalnesti sunt ridicate automat la nivelul tau de experienta.

go play!

daca nu-i, nu este

' Dilemataca' de noiembrie ne recomanda: un volum de corespondenta intre doi scriitori, un CD, un magazin de mancare, un articol aparut in ' Observatorul cultural' in 2005 si un volum de poezie.

zuma says

after halloween

Tiganii, aurul si diamantele

de Samson Iancu, ed. Tim, Resita 2009

Yuki:
O carte absolut fabuloasa despre viata emigrantilor romani in Europa, imediat dupa Revolutie.
Autorul, Sami, cum ii spun prietenii, a emigrat in Franta, la Paris, cu 11 dolari in buzunar si un rucsac in spate in care avea copilul cel mic. Pentru a se intretine si pentru a putea trimite bani familiei care ramasese in tara practica diverse meserii, de la sofer, aruncator de cutite la circ, agent de paza in magazine pana la detectiv particular. A locuit in case dezafectate, propuse pentru demolare, in masina, a dus copilul la gradinita si a avut grija sa nu lipseasca o zi de la scoala. Descopera pe strazile Parisului Brocante, sau pietele de vechituri, si o data cu ele, pasiunea pentru bijuterii; cu cativa franci cumpara bijuterii vechi, de aur, pe care le reconditioneaza sau vinde pur si simplu aurul la gram.
Momentan, Sami are propriul magazin de bijuterii la Paris si marca proprie de bijuterii, si lucreaza la volumul doi al cartii, care dupa cum mi-a promis, va fi mult mai frumos si mult mai deosebit.
***
Cartea are o oralitate foarte mare, uneori auzim 3 Sami in acelasi timp: cel care scrie la laptop, cel care este in Franta si plange de dorul copiilor si cel care traieste din plin actiunea. In ciuda unor lipsuri ( ar fi avut nevoie de un redactor mai bun), este foarte usor de citit. Curge; e ca si cum ai sta pe o banca intr-un parc, iar Sami e acolo langa tine si-ti povesteste despre Cornel, vagabondul analfabet cu vila la Nisa, despre Franklin, sotia parizianca si geloasa, despre viata in lagarale de emigranti si nu in ultmul rand despre pietre pretioase.
" Puritatea acestor diamante nu se poate observa niciodata la suprafata. Cu cat patrunzi mai mult in interior, cu atat poti sa-ti dai seama de identitatea si de valoarea lui. Pentru mine, nu exista diferente intre oameni, fiecare dintre noi este un diamant. " ( pg. 170).

Alex:
eu unul n-o sa scriu prea multe despre carte. am cateva chestii de zis doar. am inceput cartea ieri dupa-amiaza si n-am putut s-o las din mana pana n-a fost gata. asta rar mi se intampla. asa cum zicea si yuki, e ca si cum as sta cu sami la o cola si mi-ar povesti.
la sami am admirat simplitatea exprimarii si modestia de care a dat dovada intotdeauna in scrierile sale de pe cafenea, faptul ca nu s-a laudat vreodata cu ceva din ceea ce este, desi are tot dreptul.
din carte reiese de asemenea curajul cu care acest om ia viata in propriile maini, uneori cu forta, alteori cu tandrete. este curajul omului trecut prin multe situatii, curajul omului ce a trait din plin fiecare secunda.
nu stiu ce sa mai spun, felicitari sami pentru carte si pentru tot ce ai reusit sa faci, abia o astept pe urmatoarea, si daca ai nevoie de un fotograf sa ma anunti :)

culinare si halloweenice la gramada

am tot gatit zilele astea diverse chestii si am vrut sa pun niste posturi misto pe blog; din pacate am uitata sa fac( i.e sa-i zic lui alex sa faca ) poze pt tot parcursul procesului astfel incat nu am decat fie stadiile incipiente, finale sau intermediare cu exceptia fripturii de porc pe care o am integral; enjoy :D

am frecat carnea de porc cu diverse mirodenii ( cimbru, patrunjel uscat, marar, coriandru, sare , piper) si-un ardei rosu iute rau.


am pitit in pliurile ei niste catei de usturoi.



i-am pus peste ulei, o cana de vin rosu si una de apa. i-am pus folie si am dat-o la cuptor o ora; dupa o ora i-am scos folia, am adaugat rosiile ( eu am psu suc de rosii, cam o cana si ceva) si am mai lasat-o vreo 40 de min.

la final arata asa.



o bezea, parte dintr-o negresa pe care am uitat s-o pozez in toate stadiile.




niste mini-pizze, ininate de a fi bagate la cutpor, si dupa ( ma rog, ce-a mai ramas din ele :D)




alte sandwishuri; pe langa astea am mai facut unele cu pasta de branza si unele cu pasta de peste.

am facut niste jack o'lanerni




care aratau asa aprinsi (primul e al meu, al doilea al lui alex)








zuma si-un dovleac


gata.