miercuri, 30 septembrie 2009

prin birou doi: procedura

in domeniul in care din pacate lucrez exista, printre altele, o cantitate enorma de date generate ce trebuiesc salvate. aceste date ocupa un spatiu foarte mare undeva pe un server pe care il foloseste toata lumea si care se umple destul de repede.

s-a propus ca, in vederea remedierii situatiei, sa se cumpere un dvd writer cu care sa facem copii cu toate rahaturile. o idee buna dealtfel.

va prezint in continuare procesul de achizitionare si stocare a datelor pentru trei cazuri distincte.

un om normal: hmmm, se pare ca nu mai am spatiu pe hard. mi-ar trebui un writer. ma duc in oras, cumpar writer, ma intorc, fac niste dvd-uri. timp necesar: 3 ore.

fosta firma la care am lucrat (15 angajati in sediu): avem nevoie de un writer. dam comanda la chrome, ca avem contract cu ei, sa ne aduca unul. suna la chrome, cearta-te cum aia pana trimit writerul, apoi asteapta o zi pana il aduce, apoi scrie dvd-urile. timp necesar: 24 de ore.

fabuloasa multinationala *** (aprox. 2100 angajati in sediul din pipera): se face o sedinta in care cineva ridica problema spatiului la nivel de sef de echipa. acesta noteaza problema.
peste o saptamana se ridica aceeasi problema in cadrul sedintei intre sefii de echipe. se ia decizia achizitionarii unui dvd writer.
a treia saptamana se comunica in sedinta de echipa decizia de a achizitiona un writer.
apoi am plecat in concediu 3 saptamani.
dupa revenire au mai trecut inca 3 saptamani pana sa vina seful din concediu si, in cadrul unei sedinte, sa ne comunice ca se va achizitiona writerul, mai e un pic.
dupa alte doua saptamani writerul este, in sfarsit, achizitionat. se face o noua sedinta in care se ia decizia compunerii unei proceduri de utilizare a writerului - pentru ca nimic nu se face in renault decat conform procedurii.
dupa inca o saptamana se pune problema desemnarii unei persoane care sa compuna acea procedura. voluntari? nu. toata lumea are treaba, pentru ca seful face urat cand se intarzie. asadar seful urmeaza sa desemneze un voluntar (cuvintele lui, ma jur!).
rezultat: dupa 9 saptamani de la aparitia problemei, aceasta inca persista. timp estimat: nimeni nu stie.

va las acum cu o poezie ce tocmai am primit-o pe mail de la un coleg de suferinta:

Iubesc biroul meu fara lumina!
Ma simt în el ca vulpea-n vizuina!

Iubesc mobila gri, plina de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii vraf.

Concediul nu-l iubesc defel!
Nici nu mai vreau s-aud de el!

Nu trebuie sa dorm! Nu vreau sa am odihna!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihna !

De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viata n-am iubit!

Iubesc computerul fereastra
Cu scafârlia lui albastra.

Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.

Iubesc, va spun acu' din nou,
Sa stau o viata la birou!

Îmi place munca! As munci
Mai mult în fiecare zi.

Nu vreau salariu! Nu vreau stima!
Mi-ajunge critica drept prima!

7 comentarii:

YukiAme spunea...

:)))
Imi aduce aminte de un pasaj din " Life, the Universe and Everything" si de numerele non-perfecte :)))

Andre spunea...

Daca te ajuta cu ceva cam asa se intampla si intr-o anume primarie dintr-un anume county intr-o anume tara pe o insula unde ploua intr-una.
Doar ca in cazul asta este vorba de niste panouri despartitoare intre birouri ca sa nu ne mai tocam creierii unele la altele cu decibelii ce-i producem prin munca cu zel si spor.
Si daca te mai ajuta cu ceva au trecut vreo 3 luni de cand s-a dat aprobarea sa fie cumparate! :D

brightie spunea...

de-a rasul plansul, frate!
incredibil.
desi nu i-ai luat pe ai mei.
am facut cerere (motivata) sa primesc si io doua bucati spicare acum un an si jumatate. inca mai folosesc unele furate si bagate in priza direct cu firele - fara stecher - pe care am varsat o cana intreaga cu apa (singura pe care am pus-o in cei patru ani de activitate la vreo floare de la serviciu) si care cu incapatanare continua sa functioneze, nu cana, divaisul ala, numa' sa nu am si io boze noi. :)))))))

Andre spunea...

Brighty, stai linistita ca pana sa vad eu panourile o sa mai treacaaa. Ca ele trebuie comandate efectiv si apoi vine invoisul si apoi trebuie plata prelucrata pe marketplace dupa ce o aproba (iar) managera si apoi trebuie livrate si apoi facut cerere la facilities management sa fie montate. Deci aproape ca pot pune pariu ca o sa mai treaca luni bune cat sa faca anul ala.
Sa-ti zic cum a fost cu dictafonul? ;))))

puisorul cufurit spunea...

Ca sa ucizi un proiect, pune cat mai multi oameni sa lucreze la el. Eu am achizitionat in 2 ore doua cabluri de alimentare, o tastatura, un mouse si-un internet. Din locuri diferite.

alex spunea...

andrei: vezi, de-asta n-o sa ajungi tu corporatist (sper)

Anonim spunea...

de ce nu:)