mai am o dorinta

exista anumite momente in viata cand este necesar sa iti pui o dorinta. le cunoasteti cu totii. cand sufli in candela de ziua ta, sau cand mananci prima data nush ce fructe intr-un an, sau cand calci pe guvidul de aur. trebuie sa iti pui o dorinta. si daca sunteti ca mine, e foarte greu sa gasiti o chestie care sa merite cu adevarat sa ti-o doresti. fireste, primele dorinte sunt cele cu sanatate familiei, prosperitate si alte chestii, dar nu le poti dori la infinit pentru ca devii redundant si enervezi zeii hazardului.

si apoi vine momentul ala cand musti din piersica si te scremi sa-ti vina in cap o dorinta buna, una care sa nu depinda de tine, una care sa iti ofere cu adevarat un trai mai bun. si nu poti. nu-ti vine. si chestia asta se intampla luna de luna, an de an, pana cand gasirea acestui secret fermecat devine pentru tine un fel de chestie. o mare chestie. si te consuma, pentru ca e ca un fel de fata morgana pe care nu o poti prinde niciodata.

apoi, intr-o dimineata de marti in pipera, in timp ce esti in toaleta firmei si te speli pe maini, te invaluie un moment de claritate. si stii dorinta. iti apare in fata, o poti atinge, are curbe senzuale, e rece si uda in acelasi timp, ca o gagica din reclamele cu coca cola, e a ta, ai intrezarit-o si acum o cunosti.

iar data viitoare cand vei sufla in tort te vei gandi: "as vrea sa fiu exact atat de prost cat sa-mi placa ceea ce fac".

oare nu trebuia sa v-o spun?