iarma

iar m-am fugarit cu cainele ala blestemat de dimineata. a ajuns sa fie un fel de rutina, cele 5 minute de jogging inainte de serviciu. face bine la corason, in fond.

cerberul meu e unu' mic si negru, un cocker. e cam nebun el asa, de felul lui. si e urmat la distanta de un fel de batranica simpatica pe care o salut de obicei si care imi raspunde politicos tipand spre caine "lucky, stai cuminte! stai cuminte mai!"

dar lucky nu sta cuminte. ma vede si incepe sa maraie, sa latre, zici ca-i cine stie ce animal feroce iar eu sunt un fel de vandal venit sa-i incendiez teritoriul. si asa incepe al nostru balet matinal.

intai fuge el spre mine, cu ochii arzand de ura si latrand de mama focului, sa trezeasca tot cartierul. il intampin cu un bun venit sub forma de "mars, potaia dracu' " la care el se opreste si priveste mirat. apoi ne tachinam. eu fac un pas, el mai latra o data. eu ma intorc sa plec, el fuge dupa mine. eu imi pierd uzul ratiunii si fac cativa pasi spre el. fuge. ma-ntorc. el dupa mine. ma-nervez. si in punctul asta alerg potaia in jurul blocului pana-i trece.

batranica simpatica, lacrimi in ochi, vai, saracul lucky, dar nu musca...
tanti, e simplu. lucky al tau are 6 kile, eu am 90. si da, imi pun mintea cu el (imi si place, ce-i drept, sa-l fugaresc un pic). ori il tii in lesa, ori o sa fie cam unlucky la un moment dat.

sau il cheama lache? trebuie sa aprofundez problema.