vineri, 16 aprilie 2010
incep sa-mi pun probleme serioase
e un proces ce tocmai incepe sa se petreaca, dar ma uit din ce in ce mai ingrijorat la "fotografi". tin minte ca a dat unu de mine pe mess odata, si nu stiam de unde ne stim. cand a auzit ca-mi place sa fac poze, prima intrebare a fost "ai site?" wtf? de cand e asta un criteriu? adica, daca n-am site, nu contez ca pozar? nu c-as conta, dar orisicat. intru in prostie pe site-uri si bloguri foto, deopotriva celebre sau anonime, si toti cei care emit pretentii nu-s in stare decat sa apese pe-un buton de cincizeci de milioane sau mai mult si sa-i agate eticheta de "capodopera". e de-a dreptul revoltator, si spun asta gandindu-ma la un vechi prieten cu un real talent pentru imagine si la nivelul caruia nu cuget ca voi ajunge vreodata si care a renuntat definitiv la fotografie, scarbit fiind de toate astea plus inca pe-atatea dar pe care nu le stiti. si-atunci ce sa fac? sa-mi pun aparatu-n cui si sa nu ma mai joc? nu vere, las' ca le tin pentru mine si compania selecta si restransa alaturi de care vietuiesc. si pentru tine, fidelu' meu cititor, of cors.
despre fenomenul pitesti, iar
cochetam zilele trecute cu ideea unei serii de fotografii in alb-negru cu o romanie postcomunista.
azi am citit "fenomenul pitesti". brutala carte, trebuie citita neaparat. iar pentru mine, e un mare musai sa ma documentez cat mai bine despre toate cate s-au petrecut sub comunisti. ororile se simt si azi, la fel de bine poate. doar ca azi au o spoiala colorata, cat sa rada prostul si sa nu gandeasca. in acest sens am ajuns la concluzia ca o serie de fotografii alb-negru despre romania postcomunista e fix o laba.
dar eu ce pot sa fac? mare rahat nu, nu deocamdata. dar o iau treptat, cu lucruri marunte. ii zic impertinentei care-si arunca mizeria in suportul de ziare de la metrou ca ala nu-i cos de gunoi si-mi bag iar castile-n urechi, sa-njure cat imi canta pantera.
trag aer adanc in piept si-i strig cretinului de la unu prin betoane sa dea mai incet maneaua, iar el se supune. n-o sa-i dau nici cel mai mic avantaj, n-o sa-l iert in nici o ocazie, oamenii astia nu stiu ce-i bunul simt. si nu-i urasc, in pana mea, nu-i urasc pentru ceea ce sunt, ca asta e, nu poti schimba ce esti. da-i urasc pentru ce ma determina sa fiu, finca nu pot sa stau si sa ma las calcat in picioare. nu pot, la dracu, nu-mi iese.
weekend fericit!
azi am citit "fenomenul pitesti". brutala carte, trebuie citita neaparat. iar pentru mine, e un mare musai sa ma documentez cat mai bine despre toate cate s-au petrecut sub comunisti. ororile se simt si azi, la fel de bine poate. doar ca azi au o spoiala colorata, cat sa rada prostul si sa nu gandeasca. in acest sens am ajuns la concluzia ca o serie de fotografii alb-negru despre romania postcomunista e fix o laba.
dar eu ce pot sa fac? mare rahat nu, nu deocamdata. dar o iau treptat, cu lucruri marunte. ii zic impertinentei care-si arunca mizeria in suportul de ziare de la metrou ca ala nu-i cos de gunoi si-mi bag iar castile-n urechi, sa-njure cat imi canta pantera.
trag aer adanc in piept si-i strig cretinului de la unu prin betoane sa dea mai incet maneaua, iar el se supune. n-o sa-i dau nici cel mai mic avantaj, n-o sa-l iert in nici o ocazie, oamenii astia nu stiu ce-i bunul simt. si nu-i urasc, in pana mea, nu-i urasc pentru ceea ce sunt, ca asta e, nu poti schimba ce esti. da-i urasc pentru ce ma determina sa fiu, finca nu pot sa stau si sa ma las calcat in picioare. nu pot, la dracu, nu-mi iese.
weekend fericit!
joi, 15 aprilie 2010
the dog and I
there are several pictures with me and different dogs in Brasov, but by far this is the funniest one:
miercuri, 14 aprilie 2010
emit teorii
ma gandeam la cateva chestii in drum spre casa:
1. daca toti soferii din trafic ar merge pe partea stanga atunci cand se formeaza coada la bariera, ar exista doar smecheri si nici un fraier, ceea ce rezulta ca smecherii ar deveni fraieri. merita incercat.
2. ma gandeam ca omul, cat e tanar, acumuleaza tot felul de chestii importante nu neaparat pe moment, ci pe parcurs. iar de la o varsta incolo incepe sa traiasca din chestiile acumulate, bagajul de cunostiinte si gusturi individuale, consumandu-le treptat treptat pana cand ramane fara nimic. de unde si sintagma "omul cat traieste, invata".
3. ma gandeam ca obisnuiam sa cred despre mine ca sunt deosebit, unic etc. intre timp am ajuns la constatarea ca nu-s altfel decat restul oamenilor si ca oricat m-as zbate in paharul meu cu apa n-o sa-mi iasa vreo furtuna. acum, daca as reusi sa si accept chestia asta, cred ca as fi mai fericit.
1. daca toti soferii din trafic ar merge pe partea stanga atunci cand se formeaza coada la bariera, ar exista doar smecheri si nici un fraier, ceea ce rezulta ca smecherii ar deveni fraieri. merita incercat.
2. ma gandeam ca omul, cat e tanar, acumuleaza tot felul de chestii importante nu neaparat pe moment, ci pe parcurs. iar de la o varsta incolo incepe sa traiasca din chestiile acumulate, bagajul de cunostiinte si gusturi individuale, consumandu-le treptat treptat pana cand ramane fara nimic. de unde si sintagma "omul cat traieste, invata".
3. ma gandeam ca obisnuiam sa cred despre mine ca sunt deosebit, unic etc. intre timp am ajuns la constatarea ca nu-s altfel decat restul oamenilor si ca oricat m-as zbate in paharul meu cu apa n-o sa-mi iasa vreo furtuna. acum, daca as reusi sa si accept chestia asta, cred ca as fi mai fericit.
adevarata dilema veche
daca el nu-si da seama, ea nu poate sa-i spuna. dar daca-si da seama, nu mai are rost.
marți, 13 aprilie 2010
despre brasov
am ajuns joi pe la pranz. soare, frumos. in nici un caz ploile cu care ne tot amenintasera la meteo. taxi, hotel. receptie. m-a luat pe nepregatite nenea de-acolo, cu intrebari amabile si conversatie politicoasa. am ajuns sa ma astept la asa ceva in alte tari, dar nu in romania. n-am stiut sa reactionez. ne-am luat in primire camera, tare faina, din care se vedea casa sfatului. in apropiere, caci eram cazati practic chiar in piata.
nu-mi mai aduceam foarte bine aminte zonele, doar in mare cate ceva. am vizitat biserica neagra, unde nu se fac poze. apoi ne-am plimbat un pic, am mancat cate ceva (despre asta a scris yuki) si am luat-o iar la pas in sus pe muresenilor, iar apoi la dreapta si pe langa ziduri. iar in sus, spre turnul negru. nu stiu cum s-a nimerit de data asta, dar n-am urcat decat fix dupa ce mancasem - ceea ce e extrem de deranjant. ne-am fi gandit ca eram obisnuiti din croatia, unde un drum pana la plaja implica urcarea si coborarea a vreo trei sute de trepte. n-a fost asa. oricum, deja se innorase cand eram la turnul negru, asa ca poze faine nu prea mi-au iesit. si mai bine a fost asa, ca poate ramaneam axat doar pe panorame si pierdeam esenta.
esenta de fapt e extrem de simpla. pe seara ne-am vazut cu brasoveanul, om tare fain, pe cuvantul meu! si-am mers de-am baut o bere, dar inainte de asta ne-a luat si ne-a dus pe strazi sa ne arate toate cele pe langa care trecusem si de care habar n-aveam. si tare bine a facut, caci ne-a oferit o perspectiva aparte asupra locurilor. iar asta e, de fapt, esenta.
berea buna, fischer, frantuzeasca, fermentata natural. pe muzica de metallica. o fost fain, chit ca eu nu ma pricep sa leg doo vorbe cand n-am ceva de spus, si mai ales in compania unei persoane pe care nu o cunosc foarte bine - de fapt ma stiti, n-are rost sa va explic. ma gandeam la un moment dat ca l-am facut pe saracul om sa se simta prost sau sa-si faca cine stie ce parere despre noi, ca suntem muti. dar nu cred c-a fost asa, din moment ce ne-am mai vazut de cateva ori.
a doua zi, dis de dimineata, hop pe tampa - cu prima telecabina. si ce bine am facut c-am fost asa devreme, ca dup-aia era o coada si-un buluc de copii din aia de scoala primara, cum imi plac mie. alte panorame, tot innorat. bine ca n-am facut poze mai multe, ca ieseau ca vederile alea de pe toate drumurile pe care scrie brasov. si-o dadeam in banal sau in kitsch.
pe drum spre telecabina inapoi - caprioara. fix in mijlocul drumului, se uita la noi. apoi a fugit prin padure. tare fain, sa vezi animale salbatice in libertate. e o senzatie :)
iar jos, iar pe strazi, la plimbare. de data asta am parcat la deane's, burger si pizza, apoi ploaie deci la hotel. din cate tin minte. sper sa nu fi incurcat zilele.
pe dupa-amiaza am avut ocazia sa ne intalnim din nou cu brasoveanul si cu inca o prietena, la o alta bere. bonus, un arhitect absolut incantator care ne-a povestit despre toata zona si toate cladirile si pe care l-as fi ascultat zile in sir. asa tare imi plac oamenii care pun pasiune in ceea ce fac, oamenii la care se vede de la o posta ca munca e o incantare si reusesc sa isi transmita fascinatia si spre alte persoane. bon.
iar afara, iar ploaie. mai ploua un pic, mai iesea soarele, a fost chiar fain. hotel.
ziua trei - sambata. am pornit incet incet, in ritm de plimbare, in sus pe schei. cred ca de-acuma trecusem deja la poze direct in alb-negru, motiv pentru care am observat o puternica atractie in mine spre acest gen de fotografie. e ceva nou, dar va voi spune despre asta intr-un articol viitor. asadar, in sus pe schei pana la prima scoala romaneasca, unde am dat de niste canadieni, un ghid si-un preot. dupa ce-au plecat canadienii, preotul ne-a mai povestit cate una-alta despre junii brasovului, despre obiceiuri interne stabilite de ei cum ar fi "cateaua" sau aruncatul in tol, plus ingroparea vatafului. fascinant, iar am intalnit acea pasiune in vorbele omului. la sfarsit ne-a recomandat o carte despre juni, am cumparat-o si asta a fost.
ulterior am aflat ca respectivul era vasile oltean, profesor universitar, istoric si - de curand - preot. acelasi vasile oltean care scrisese cartea pe care o cumparasem si care chiar merita citita - eu am terminat-o in drum spre bucuresti.
apoi iar prin centru, era chiar soare de data asta, parca am fost si pe la targul mestesugarilor, am stat la soare, am mai facut si poze, fiind dominati de acum de acea atmosfera de familiaritate placuta pe care o regasesti doar in anumite orase de provincie si care e in mare parte meritul oamenilor din acele locuri. multa multa plimbare, apoi iar hotel.
duminica. de dimineata ne-am strans bagajele si le-am lasat la receptie, dupa care am mancat si-am fugit spre juni, in piata unirii. cam cand au inceput sa apara s-a pornit si ploaia. si de data asta ploua destul de serios. am zis ca fie ce-o fi, am venit aici sa fac poze, deci poze o sa fac. chit ca risc sa raman fara aparat. si se udase destul de bine la un moment dat, obiectivul chiar a dat vreo doua-trei rateuri la focalizare. dar dupa ce l-am sters si-a revenit si a functionat iar in parametri. asta-i tare bine, avand in vedere ca n-are weather sealing si a suportat destule chinuri pana acum. motiv pentru care ne-am tinut cateva ore dupa juni, pana in piata sfatului. acolo am renuntat datorita orei si puzderiei de oameni veniti de peste tot.
fuga la gara, schimba biletele, fuga inapoi, pe drum ne suna brasoveanul sa oprim taxiul ca sa ne mai arate niste chestii. fenomenal omul asta. ne-am mai plimbat un pic, am mai facut cateva poze, dupa care am servit pranzul in tihna, am mai vorbit - de data asta discutia a mers mai lin, iar apoi am plecat spre gara definitiv. si asta a fost. un mini-concediu venit la fix, care m-a lasat cu diferite stari placut, printre care un sentiment nou pentru mine, si anume mandria ca-s dac.
nu-mi mai aduceam foarte bine aminte zonele, doar in mare cate ceva. am vizitat biserica neagra, unde nu se fac poze. apoi ne-am plimbat un pic, am mancat cate ceva (despre asta a scris yuki) si am luat-o iar la pas in sus pe muresenilor, iar apoi la dreapta si pe langa ziduri. iar in sus, spre turnul negru. nu stiu cum s-a nimerit de data asta, dar n-am urcat decat fix dupa ce mancasem - ceea ce e extrem de deranjant. ne-am fi gandit ca eram obisnuiti din croatia, unde un drum pana la plaja implica urcarea si coborarea a vreo trei sute de trepte. n-a fost asa. oricum, deja se innorase cand eram la turnul negru, asa ca poze faine nu prea mi-au iesit. si mai bine a fost asa, ca poate ramaneam axat doar pe panorame si pierdeam esenta.
esenta de fapt e extrem de simpla. pe seara ne-am vazut cu brasoveanul, om tare fain, pe cuvantul meu! si-am mers de-am baut o bere, dar inainte de asta ne-a luat si ne-a dus pe strazi sa ne arate toate cele pe langa care trecusem si de care habar n-aveam. si tare bine a facut, caci ne-a oferit o perspectiva aparte asupra locurilor. iar asta e, de fapt, esenta.
berea buna, fischer, frantuzeasca, fermentata natural. pe muzica de metallica. o fost fain, chit ca eu nu ma pricep sa leg doo vorbe cand n-am ceva de spus, si mai ales in compania unei persoane pe care nu o cunosc foarte bine - de fapt ma stiti, n-are rost sa va explic. ma gandeam la un moment dat ca l-am facut pe saracul om sa se simta prost sau sa-si faca cine stie ce parere despre noi, ca suntem muti. dar nu cred c-a fost asa, din moment ce ne-am mai vazut de cateva ori.
a doua zi, dis de dimineata, hop pe tampa - cu prima telecabina. si ce bine am facut c-am fost asa devreme, ca dup-aia era o coada si-un buluc de copii din aia de scoala primara, cum imi plac mie. alte panorame, tot innorat. bine ca n-am facut poze mai multe, ca ieseau ca vederile alea de pe toate drumurile pe care scrie brasov. si-o dadeam in banal sau in kitsch.
pe drum spre telecabina inapoi - caprioara. fix in mijlocul drumului, se uita la noi. apoi a fugit prin padure. tare fain, sa vezi animale salbatice in libertate. e o senzatie :)
iar jos, iar pe strazi, la plimbare. de data asta am parcat la deane's, burger si pizza, apoi ploaie deci la hotel. din cate tin minte. sper sa nu fi incurcat zilele.
pe dupa-amiaza am avut ocazia sa ne intalnim din nou cu brasoveanul si cu inca o prietena, la o alta bere. bonus, un arhitect absolut incantator care ne-a povestit despre toata zona si toate cladirile si pe care l-as fi ascultat zile in sir. asa tare imi plac oamenii care pun pasiune in ceea ce fac, oamenii la care se vede de la o posta ca munca e o incantare si reusesc sa isi transmita fascinatia si spre alte persoane. bon.
iar afara, iar ploaie. mai ploua un pic, mai iesea soarele, a fost chiar fain. hotel.
ziua trei - sambata. am pornit incet incet, in ritm de plimbare, in sus pe schei. cred ca de-acuma trecusem deja la poze direct in alb-negru, motiv pentru care am observat o puternica atractie in mine spre acest gen de fotografie. e ceva nou, dar va voi spune despre asta intr-un articol viitor. asadar, in sus pe schei pana la prima scoala romaneasca, unde am dat de niste canadieni, un ghid si-un preot. dupa ce-au plecat canadienii, preotul ne-a mai povestit cate una-alta despre junii brasovului, despre obiceiuri interne stabilite de ei cum ar fi "cateaua" sau aruncatul in tol, plus ingroparea vatafului. fascinant, iar am intalnit acea pasiune in vorbele omului. la sfarsit ne-a recomandat o carte despre juni, am cumparat-o si asta a fost.
ulterior am aflat ca respectivul era vasile oltean, profesor universitar, istoric si - de curand - preot. acelasi vasile oltean care scrisese cartea pe care o cumparasem si care chiar merita citita - eu am terminat-o in drum spre bucuresti.
apoi iar prin centru, era chiar soare de data asta, parca am fost si pe la targul mestesugarilor, am stat la soare, am mai facut si poze, fiind dominati de acum de acea atmosfera de familiaritate placuta pe care o regasesti doar in anumite orase de provincie si care e in mare parte meritul oamenilor din acele locuri. multa multa plimbare, apoi iar hotel.
duminica. de dimineata ne-am strans bagajele si le-am lasat la receptie, dupa care am mancat si-am fugit spre juni, in piata unirii. cam cand au inceput sa apara s-a pornit si ploaia. si de data asta ploua destul de serios. am zis ca fie ce-o fi, am venit aici sa fac poze, deci poze o sa fac. chit ca risc sa raman fara aparat. si se udase destul de bine la un moment dat, obiectivul chiar a dat vreo doua-trei rateuri la focalizare. dar dupa ce l-am sters si-a revenit si a functionat iar in parametri. asta-i tare bine, avand in vedere ca n-are weather sealing si a suportat destule chinuri pana acum. motiv pentru care ne-am tinut cateva ore dupa juni, pana in piata sfatului. acolo am renuntat datorita orei si puzderiei de oameni veniti de peste tot.
fuga la gara, schimba biletele, fuga inapoi, pe drum ne suna brasoveanul sa oprim taxiul ca sa ne mai arate niste chestii. fenomenal omul asta. ne-am mai plimbat un pic, am mai facut cateva poze, dupa care am servit pranzul in tihna, am mai vorbit - de data asta discutia a mers mai lin, iar apoi am plecat spre gara definitiv. si asta a fost. un mini-concediu venit la fix, care m-a lasat cu diferite stari placut, printre care un sentiment nou pentru mine, si anume mandria ca-s dac.
luni, 12 aprilie 2010
foarte scurta incursiune culinara in doua dintre restaurantele Brasovului + inca 2-3 notificari
despre Juni, plimbari si alte impresii o sa scrie alex. eu ma limitez la a va povesti, ca neamu' prost, ce-m mancat si pe unde.
o sa incep cu locul in care am mancat cel mai bine, nu o data ci de doua ori, si poate ar fi fost si de mai mult, daca n-am fi plecat: Dean's. un pub irlandez, cu proprietar irlandez, chiar in inima centrului vechi, pe Republicii. Reclama din geam e simpla:' Irish pub and grill'. Cine face greseala sa se opreasca aici si sa treaca mai departe pierde cel mai bestial hamburger pe care ar putea sa-l manance vreodata si o placinta de mere dumnezeriasca. Nu mint! Iar pretul, well, e mai ieftin ca la mc: hamburger 12 lei( adica: chifla prajita cu maioneza, o chiftea de carne tocata de vita cat palma, ceapa rosie, rosii si salata) + 5 lei cartofii prajiti, bonus sos ketchup. Puteti sa spuneti ca asta nu-i mancare, ca e nesanatos si hamburgeri ati mai mancat. N-aveti decat, nu stiti ce pierdeti.
Cat despre placinta de mere...offf, si acuma ma gandesc la ea. Absolut sublima, cum nu face nicio mama, mamaie sau matusa talentata in ale bucatariei, calda, proaspat scoasa din cuptor, servita cu frisca presarata cu scortisoara. mmmm, doamne!
numarul 2 pe lista e Butoiul Sasului, tot pe Republicii, dar mai jos nitel. E un restaurant cu specific ardelenesc si sasesc unde alex a mancat cei mai buni carnati gustati vreodata( si el chiar mananca carnati, nu gluma), iar eu o ciulama de ciuperci de padure cu mamaliguta cum n-am crezut ca o sa suporte stomacul meu care n-a mai pus gura pe ciuperci de hahaha pentru ca nu le suporta. Ei, pe astea nu numai ca le-a suportata, dar a mai si poftit la o alta portie. Impreuna, eu si alex, am impartit un platou rece, sasesc, compus din diferite branze(mmm branza aia cu chimen), piftii, pastrame si jumari, masline si oarece alte legume verzi. Si pentru prima oara in viata l-am vazut pe alex mancand jumari. reci.
numarul 3 pe lista e restaurantul hotelului la care am stat, Gott, dupa numele strazii pe care se afla. E un restaurant ok, cu meniu de pub, preturi so-and-so, nu tocmai ieftine, dar nici exagerat de scumpe. mancare ok, spre foarte buna.
iar numarul 4 e un Nu, cu exceptia situatiei in care cautati o supa de regim, un orez fad, fiert in apa, cu 1, 5 ciuperca ametita in ceapa deasupra, care se vrea ' orez cu legume', cu o pizza bunicica daca ti-e foame rau si niste aripioare de pui nepicante. Se numeste Normandie, o sa dati usor de el, e pe strada cu un restaurant jamaican, si ala mai mereu gol, rezistati tentatiei si nu intrati.
pe langa toate astea, daca vi se face de ceva dulce si placinta de mere de la Dean's nu va e suficienta, aflati ca si pudding-ul ( celalat desert din meniu) e tot veritabil, si nu o budinca romaneasca de macaroane si branza. si daca tot nu e suficient, deasupa e si cofetarie, prietenii ne-au spus ca-i buna rau, dar noi, prin bunavointa altei prietene, am papat prajituri de la o cofetarie de pe muresenilor, din piata sfatului cum o iei in sus spre schei, treci de biserica neagra si ramai pe trotuarul cu carturestii, o sa dai sigur de ea. Intra, comanda si papa: totul e natural, din produse proaspete.
nu pot sa inchei fara sa va recomand si ceva de baut: nu un vin, ci o bere si un pub: Music Caffe, unde muzica e pe gustul lui alex, atmosfera pe gustul meu, iar berea, Fisher, pe gustul brasoveanului ( multumim maestre pentru tot), devenit si gustul nostru dupa doar 2 guri.
o sa incep cu locul in care am mancat cel mai bine, nu o data ci de doua ori, si poate ar fi fost si de mai mult, daca n-am fi plecat: Dean's. un pub irlandez, cu proprietar irlandez, chiar in inima centrului vechi, pe Republicii. Reclama din geam e simpla:' Irish pub and grill'. Cine face greseala sa se opreasca aici si sa treaca mai departe pierde cel mai bestial hamburger pe care ar putea sa-l manance vreodata si o placinta de mere dumnezeriasca. Nu mint! Iar pretul, well, e mai ieftin ca la mc: hamburger 12 lei( adica: chifla prajita cu maioneza, o chiftea de carne tocata de vita cat palma, ceapa rosie, rosii si salata) + 5 lei cartofii prajiti, bonus sos ketchup. Puteti sa spuneti ca asta nu-i mancare, ca e nesanatos si hamburgeri ati mai mancat. N-aveti decat, nu stiti ce pierdeti.
Cat despre placinta de mere...offf, si acuma ma gandesc la ea. Absolut sublima, cum nu face nicio mama, mamaie sau matusa talentata in ale bucatariei, calda, proaspat scoasa din cuptor, servita cu frisca presarata cu scortisoara. mmmm, doamne!
numarul 2 pe lista e Butoiul Sasului, tot pe Republicii, dar mai jos nitel. E un restaurant cu specific ardelenesc si sasesc unde alex a mancat cei mai buni carnati gustati vreodata( si el chiar mananca carnati, nu gluma), iar eu o ciulama de ciuperci de padure cu mamaliguta cum n-am crezut ca o sa suporte stomacul meu care n-a mai pus gura pe ciuperci de hahaha pentru ca nu le suporta. Ei, pe astea nu numai ca le-a suportata, dar a mai si poftit la o alta portie. Impreuna, eu si alex, am impartit un platou rece, sasesc, compus din diferite branze(mmm branza aia cu chimen), piftii, pastrame si jumari, masline si oarece alte legume verzi. Si pentru prima oara in viata l-am vazut pe alex mancand jumari. reci.
numarul 3 pe lista e restaurantul hotelului la care am stat, Gott, dupa numele strazii pe care se afla. E un restaurant ok, cu meniu de pub, preturi so-and-so, nu tocmai ieftine, dar nici exagerat de scumpe. mancare ok, spre foarte buna.
iar numarul 4 e un Nu, cu exceptia situatiei in care cautati o supa de regim, un orez fad, fiert in apa, cu 1, 5 ciuperca ametita in ceapa deasupra, care se vrea ' orez cu legume', cu o pizza bunicica daca ti-e foame rau si niste aripioare de pui nepicante. Se numeste Normandie, o sa dati usor de el, e pe strada cu un restaurant jamaican, si ala mai mereu gol, rezistati tentatiei si nu intrati.
pe langa toate astea, daca vi se face de ceva dulce si placinta de mere de la Dean's nu va e suficienta, aflati ca si pudding-ul ( celalat desert din meniu) e tot veritabil, si nu o budinca romaneasca de macaroane si branza. si daca tot nu e suficient, deasupa e si cofetarie, prietenii ne-au spus ca-i buna rau, dar noi, prin bunavointa altei prietene, am papat prajituri de la o cofetarie de pe muresenilor, din piata sfatului cum o iei in sus spre schei, treci de biserica neagra si ramai pe trotuarul cu carturestii, o sa dai sigur de ea. Intra, comanda si papa: totul e natural, din produse proaspete.
nu pot sa inchei fara sa va recomand si ceva de baut: nu un vin, ci o bere si un pub: Music Caffe, unde muzica e pe gustul lui alex, atmosfera pe gustul meu, iar berea, Fisher, pe gustul brasoveanului ( multumim maestre pentru tot), devenit si gustul nostru dupa doar 2 guri.
iar luni, wtf?!?!?!
o prima poza cu brasovul o puteti vedea pe image project. despre impresii si alte expresii, mai incolo. acum muncim.
joi, 8 aprilie 2010
ufff, greu
am schimbat deja de 3 ori cartea pe care o iau cu mine si tot nu sunt multumita, desi ultima decizie pare destul de ok, acuma parca am chef sa citesc altceva.maybe i can squeeze two :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
