anunt si eu, in caz ca nu era evidenta deja, mutarea mea pe image project. deocamdata cuvintele pe care le am a spune nu se vor vazute de altcineva, deci raman la imagini. sper sa ne revedem cu bine, indiferent de site sau situatie :)
va astept la usa albastra, desi inchisa, mereu deschisa :D
pentru ca google tot periculosi ne crede si pentru ca alex oricum are propriul loc de joaca si da rar pe aici m-am relocat in primul meu blog :D.
Muzeul ASTRA ne invita la un targ de produse traditionale slow food, sambata 18 septembrie, la Muzeul Satului din Dumbrava. Vorba unui amic, 'iti dai seama, slow food in Ardeal?' :))
mai multe detalii, chiar aici.
Legat de Muzeul Satului din Sibiu pot sa spun ca 'bate la fund' Muzeul Satului din Bucuresti prin intindere si localizare, nu stiu inca daca si prin diversitatea exponatelor. L-am vizitat acum doua weekenduri, dar destul de rapid, n-am vazut nici jumatate din el. Oricum, a devenit deja unul din locurile mele preferate in Sibiu.
amestecate
Cumva, ceva ne-a facut blogul indezirabil pentru google drept urmare apare mesaj ca transmitem virusi si lumea nu mai trece pe aici. Alex a facut ieri curatenie in el ( aka mi-a sters blogrollul culinar ca cica acolo ar fi fost problema) si in doua 2-3 zile ar trebui sa dispara mesajul ca suntem periculosi.
In alta ordine de idei: am fost la un curs care a durat 4 zile si care mi-a mancat weekendul, dar s-a finalizat cu un examen si o diplma magna cum laude( pe care inca n-am primit-o). m-am nimerit langa o tipa din targul mures, si daca eu radeam de alex ca dupa numai o zi la munca a preluat accentul, dupa 15 min. de stat de vorba cu ioana eram bucuroasa ca s-o gatat ora s-avem paauuzaa.
Invatam lucruri noi despre soarec: de vreo saptamana observasem un comportament ciudat la el, mai ales seara: tzop/sarea prin cusca ca nebunul, de zici ca avea mancarici pe el; wiki ne-a lamurit. Se numeste popcorning si e semn de mare fericire. De asemenea am aflat ca isi mananca propriile fecale( nu pe toate ca altfel n-ar mai trebui sa fac curatenie in cusca) si ca e foarte bine pentru el sa faca asta.
Partea cu legatura cu Bucurestiul n-o mai scriu, astept sa-mi treaca.
deep breath and...here we go:
mi-e dor de carturesti, de cititul la metrou, de green hours, de plimbatul pe strazi familiare, de piata de langa bloc, de sala dalles , de iesirea aia de la metrou de la romana de langa mc si de gogosile de la coloane, de plimbarile in doi prin centru, duminica, cu popasul inevitabil intr-o librarie, de linistea din casa si semntimentul ca acolo mi-e rostul, the home, de cititul in autobuz, de toate gentile mele pe care le-am lasat acasa, de magazinele cu haine pe unde obisnuiam sa casc ochii or buy a little something, de parcul ioanid cu linistea pe care ti-o da chiar in mijlocul bucurestiului, stiind ca doar la doua strazi distanta lumea alearga.
oops..
oh, sorry, let me try again: Lemmiwinks!
mie mi-a placut mai mult in vama anul asta decat anul trecut. poate pentru ca anul trecut era prea vie in minte adriatica cea limpede cand m-am afundat in alge, sau asternuturile curate de hotel cand am dormit pe panze de calitate indoielnica in urlete de cretini, nush ce sa zic. cert e ca anul trecut mi-am zis - never again! fuck vama veche, this shit isn't worth it!
anul asta, dupa cum spuneam, m-am simtit mai bine. atmosfera a fost relativ ok, nu m-am certat decat cu 3 oameni (as far as i can remember), in schimb oamenii cu care am fost au fost simpatici, pisicii de asemenea simpatici, apa un pic mai calda decat imi place, dar ok, all in all a pretty ok holiday.
dar nu merita. sorry, dar pentru ce ofera, vama veche e mult prea scumpa. nu-si merita banii. nici cazarea, cand poti sa dormi in aproape aceleasi conditii sub cerul plin de stele, nici terasele, care au preturi de bucuresti central (wtf??? e un cacat de sat, are 500 de metri de la un capat la altul) si in nici un caz concertele, pe care le-am auzit moka incercand sa dorm macar cateva ore pe noapte. ca s-a asfaltat sau nu, asta nu-i problema mea. oamenii ce vin in vama sunt aceiasi dintotdeauna, iar idiotii sunt si ei pe acolo inevitabil - pentru ca sunt peste tot.
tot legat de fotografie, evident. citesc pe blogul lu' domnu dinu lazar despre ultima sa revelatie in materie de fotografie romaneasca. iar apoi trag cu ochiul la fotografiile respectivei. dupa care ma trezesc confuz: sunt eu afon in ceea ce priveste arta fotografica? se prea poate. pozele in sine nu sunt rele, departe de mine sa spun asa ceva. pozele le puteti vedea aici, btw.
as merge chiar atat de departe incat sa spun ca sunt mai bune decat ale mele, dar asta numai pentru ca imi recunosc limitele in materie de fotografie. pozele mele le gasiti aici, btw.
ok. dar totusi, fotografiile alea nu mi se par stralucite. ok, sunt alb negru. ok, sunt blurry, sunt facute pana si cu pinhole, dar asta nu le face arta. poate ca le face interesante, dar in capul meu o poza tre sa transmita un mesaj. iar astea nu prea imi transmit.
uitati aici un exemplu tot romanesc de executie fotografica excelenta. si fara pretentii. iar pentru fotografii cu poveste, tot romanesti, uite-aici.
scriu chestia asta pentru ca iar mi se pare ca nu rezonez cu nimeni, si ca ce consider eu fotografie de calitate altii considera rahaturi si invers. aceeasi drama am suferit-o si cu literatura, iar acum incep sa-mi pun semne serioase de intrebare.
