joi, 11 martie 2010

sarbatori

afara ninge linistit. e chiar fain, pe cuvant. gandul imi zboara fara sa vreau la piatra neamt, la copilarie, la bataile cu zapada. la costume de fas monocrom, rosii sau galbene. ma jucam pe-afara pana nu mai stiau bunicii de mine, eram cu sania pe-un delusor de 5 metri in spatele blocurilor de vis-a-vis.

mi-aduc aminte de brazii de craciun, de instalatia veche si peticita in fiecare an. ce fain era de craciun, stiam ca e o ocazie speciala pentru ca veneau parintii in vizita si ma bucuram si imi faceau toate poftele. intr-un an am primit niste timbre cu dinozauri, erau super faine. ce naiba s-a intamplat cu toate timbrele alea?

tin minte ca am fost odata cu bunicul la oraselul copiilor, care era departe de unde stateam noi. si eu eram pe sanie si el ma tragea, si nu mai stiu exact pe unde am luat-o pentru ca la un moment dat am plutit de pe un acoperis pe strada pietruita si ninsa de sub noi, si oricat am incercat sa caut ruta aia nu am mai gasit-o. cred ca doar bunicul o stia.

tin minte ca imi placea foarte mult sa fac omuleti din sarma. cum prindeam niste sarma, o transformam in armate de omuleti sau in super-eroi cu aripi de liliac si cine-stie-ce puteri, pana cand i-am terminat lui taica-miu toata sarma din casa. dar nu s-a suparat.

o alta chestie pe care o faceam prin clasa a 3-a sau a 4-a era sa construiesc diverse obiecte din hartie, in principal barci foarte smechere, si apoi sa le blindez cu capsatorul. tin minte modelul meu cel mai fain, ii pusesem si o cabina care era de fapt capatul unui instrument din ala de adunat spuma de pe supa. era foarte tare, si avea pe ea (ambarcatiunea) tone de capse si scoci. pana cand am terminat si capsele, iar ai mei le-au ascuns pe restul.

mi-aduc aminte cand intarziam acasa pentru ca am stat cu nush ce colegi sa facem un om de zapada. cand e ultima data cand ati facut un om de zapada?

afara ninge linistit si frumos. e o vreme numai buna sa te imbraci iar in fas si sa iesi la joaca. eu imi aduc aminte de tot, tot ce am facut vreodata. si nu as vrea sa pozez decat amintirile mele, sa le am acolo, intr-o cutiuta de argint, trase in alb-negru si cu margini ondulate, ca pe vremuri. atat vreau sa fac.

afara ninge linistit si vin sarbatorile, si stiu ca e asa.

2 comentarii:

cosmacpan spunea...

ei visatorule, pana aici ti-a fost...am sa caut prin toata arhiva mea sa vad cum pot sa-ti trimit pentru ca am 3 sau 4 ebooks cu origami...asta ca sa nu mai plangi dupa omuletii de sarma...cat despre sarbatori...acum da coltul ierbii si ne apucam sa cautam oua rosii prin iarba..
Mac

alex spunea...

nu mai vreau origami, am facut si din-ala :)
intr-o vreme umplusem casa de pasarele japoneze (asta acu vreun an)

acum e timpul pozelor :D