there's no escape

i'm reading a work-related book. i need fiction in my life to keep me alive!!:D

lansare, lansare

bine ai venit pe blog!

vreau sa-ti spun acum despre lansarea site-ului AIDA, organizatia non-guvernamentala din care face parte si revista ARTE (vezi banner-ul din stanga). asadar, site-ul este

www.initiativedurabile.ro

enjoy!

si daca ai pile la vreo editura sau tipografie, da-mi un semn - ca sa putem printa revista!

Zuma says

not an easy reading

despre cartea asta nu sunt prea multe de spus. este o carte dura, care da cosmaruri, o carte ca m-a facut sa ma simt fizic rau, si totusi o lectura obligatorie si un indemn la neuitare.

de ce nu plec?

ma uit la ceas si constat ca mai am 3 ore de stat la serviciu. e evident ca nu imi face nici o placere sa fiu aici. de ce nu plec?

ma caut altfel

cum? pai, pe google, evident.

daca dai un search pe google dupa alex boldea o sa observi ca suntem multi. e unul cam de-aceeasi varsta cu mine si care e constantean, din cate imi dau seama. are conturi pe facebook, myspace, netlog si multe alte site-uri.

o sa gasesti de asemenea niste site-uri cu fragmente din anumite articole de pe vechiul blog. si cu trimitere in neant, din moment ce el nu mai exista. o sa afli ca frecventez blogul lui andrei si pe cel al lui brightie, dar asta stiai deja. in rest, mare branza n-o sa afli.

nu m-am mai simtit asa fain de pe vremea cand scriam. sa fie asta o revenire a scrisului? sa fie o revenire a umblatului brambura? doamne, cat imi lipseste umblatul ala!

maine ma duc sa pozez calea victoriei. tot pentru revista. cat de fain e sa te plimbi si sa pozezi ca job :D

08:53. reconsider my statements. tre sa ma mai uit o data la "pi".

m-am nascut sa port adidasi

ieri am avut o intalnire nesperata. m-a luat complet pe nepregatite, m-am intalnit cu o persoana pe care nu mai stiu de cand nu o vazusem, o persoana foarte draga mie si pe care - culmea - o uitasem complet.
ieri, pentru cateva minute scurte, m-am intalnit cu mine. cu acel mine de care-mi place de nu mai pot, cu mine-le ala care sunt chiar eu, cu adevarat. e o stare fantastica, e o exaltare sa te intalnesti cu tine si sa fii tu insuti din nou, chiar si pentru acele cateva minute scurte.

azi m-am intalnit iar cu mine. vreun minut a durat toata treaba. citeam pe net despre niste chestii foarte naspa ce s-au intamplat unei persoane pe care o cunosc, si revolta instantanee l-a readus pe mine in mine pentru cateva momente.

acum, evident, momentele au trecut. dar intrebarile raman. chiar daca nu mai sunt cu mine, ma intreb totusi unde dracu am plecat si cat mai am de gand sa stau pe-acolo. nu de alta, dar aceste doua mici degustari m-au facut sa realizez cat de tare ma vreau inapoi.

nu pot sa va explic cum sunt, nici macar n-am de gand sa incerc. nu stiu exact ce e cu intalnirile astea, dar ma bucur nespus ca am avut parte de ele. e clar acum ca sunt facut sa port adidasi, umblatorii, nu pantofii de birou. atat e clar. restul, sunt in bezna.

ma astept sa vin din nou, data viitoare cu vreo lanterna sau ceva. dar e bine, clar, sunt pe drumul cel bun.

cine vine?

in caz ca va intrebati ce e cu post-ul precedent, ei bine, sta sa fie gata site-ul AIDA, adica ong-ul din care fac si eu parte, scriind lunar la revista ARTe. iar dupa ce-o sa vina, o sa pun si-un link spre el (sau ea).

cand ajung acasa o sa va tratez si cu un mic teaser al articolului din aprilie, si mai incolo poate si cu cel din mai.

coming soon

through the looking glass