Zuma says

Biscuiti super de cioco

reteta Laurei, aici

doua, una dupa ailalta

si anume doua metalifere, care mai de care mai de care. nemtesti, ambele. udo, respectiv rolf. azrael, respectiv pile of skulls. enjoy!

Not quite what I'd planned

banc primit pe mail

Indienii dintr-o rezervaţie izolată îl întreabă pe noul şef de trib dacă iarnă va fi friguroasă sau blândă. Tânărul şef de trib nu e deloc familiarizat cu tradiţiile străbunilor, aşa că le spune să culeagă vreascuri şi se duce apoi să telefoneze la Serviciul Naţional de Meteorologie. - Iarna va fi friguroasă?, întreabă el. - Aşa se pare, i se răspunde. Şeful de trib le spune oamenilor lui să strângă mai multe vreascuri. După o săptămâna, sună iar: - Sunteţi siguri că va fi foarte frig? - Absolut siguri. Şeful de trib le spune oamenilor să strângă toate lemnele de foc pe care le găsesc. Peste o săptămâna sună din nou: - E aşa cum mi-aţi spus? - Va fi cea mai friguroasă iarnă din istorie. - De unde ştiţi? - Pentru că indienii strâng lemne de foc că la balamuc!

i did it

image project

şu a la crem

am sacra datorie in aceste momente de a va povesti deszpre chestiile astea. sunt un fel de prajiturele facute dintr-un fel de crema/aluat bagata la cuptor pana se intareste, dupa care se taie in doo si se umple cu o alta crema. de unde si denumirea.

problema cu cuptorul nostru e ca nu poti baga in el mai mult de 3 tavi deodata. iar 3 tavi nu sunt nici pe departe de ajuns.




ma tot gandesc cum sa descriu gustul. yuki nu mananca asa ceva, iar eu practic le respir, 3 tavi mi-au ajuns 2 zile sau ceva de genul, in care am si dormit, am fost si la lucru (at the thing, adica). asadar ma tot gandesc cum sa va descriu gustul, si dupa zile intregi de gandire am ajuns la urmatoarea chestie.

they taste like baby angels :D

orice veste minunata

cand eram mic asa ziceam eu, orice veste minunata, in loc de o ce veste minunata.

va anunt astfel ca voi demara, cat de curand, o actiune ce se numeste "o fotografie pe zi" in care voi pune aici cate o fotografie in fiecare zi. partea misto e ca va fi o fotografie facuta chiar in acea zi. sper astfel sa ma automotivez sa petrec mai mult timp alaturi de aparatul foto.

gata.

miercuri

e oare ceva mai dubios pe lume decat ziua de miercuri?

ma uitam pe niste site-uri ale unor fotografi din romania. ma gandesc la ce-am fotografiat eu pana acum. am ajuns la concluzia ca fotografia pe fuga nu e niciodata o optiune si ca am nevoie de o anumita pace interioara si de o stare de ne-graba pentru a produce ceva de calitate. nu-i diferenta decat de cateva minute de gandire in plus intre momentul cand se formeaza ideea si momentul cand apas declansatorul.
dar unde sa gasesc o stare de ne-graba?

ar trebui sa iau aparatul foto cu mine peste tot.

e cald aici sau am eu febra?
cica nu-i cald deloc aici. naspa.

am ajuns de asemenea la concluzia ca nu-mi trebuie un curs de fotografie ci mult mai multe ore petrecute cu aparatul la ochi. rezulta nevoia de timp liber si ne-grabit. rezulta migrena.

salut

nush ce sa spun so... salut.