recenzie de joc?

Daca mi-ar fi spus cineva acu' trei zile ca o sa scriu vreodata o recenzie de joc, mai ales cand tocmai vorbeam cu alex ca eu nici macar nu citesc recenziile la jocuri pe care le scrie el, i-as fi spus ca e dus cu pluta.

ei bine....duminica dupa-amiaza cand plictiseala atingea cote maxime am descoperit asta:


si nu m-am mai putut opri. E un joculet foarte dragut, tip puzzle, in care te plimbi frumos prin Amsterdam ( uite cum stiu unii sa faca turism) incercand sa gasesti the big diamond, adunand cat poti de multe altele mai mici. Nu-ti trebuie cine stie ce indemnare la jocul asta, practic el se bazeaza pe capacitatea de a observa obiectele ascunse in diferite locuri ( camere de hotel, sub poduri, muzee, teatre) si de a rezolva diferite probe de perspicacitate.
L-am terminat cam in 3 ore in care, lucru ne mai intamplat mie, nu m-am putut dezlipi de pe scaun.

So, pentru toate zumaioatele si toti zumaiotii care trec pe aici: " there is life after Zuma!" :D

ultima zi de vara, intaia zi de toamna

nu am alta imagine s-o descriu decat piata din care tocmai am sosit cu tarabele incarcate de pepeni verzi si galbeni, piersici, struguri, prune, mere, porumb numai bun de fiert,rosii, castraveti, fasole verde si galbena, ardei, gogosari, dovlecei, morcovi, gulii, conopide si vinete, verze, cepe albe si rosii si mormane de cartofi.

alex' thought for today

i miss vienna. i really really want to take yuki there for a week and just walk around, visiting the sites.

un post amestecat despre parinti, copii si pensionari

Sambata dupa-amiaza la metrou: m-asez jos, alex langa mine, mai ramane un scaun gol. Vine o mamica cu o fetita de vreo 5-6 ani; mamica se aseaza jos, fetita se uita dezorientat in jur; ii fac semn lui alex si ne mutam un scaun mai incolo, sta si fetita jos acum; mama surprinsa zambeste. Toti 4 asteptam metroul. " puuuufff, ce pute!" zice mama, " de unde vine mirosul asta?". In raza noastra vizuala intro o tanti murdara care vinde servetele." nespalata mai e, miroase ingrozitor", mama continua; "shhh, taci ca te aude" zice fetita stanjenita. " Si?!, las' sa ma auda, poate se mai spala si ea."

In tramvaiul 25 saptamana trecuta: ma sui prin fata si dau sa ma asez pe unul dintre scaunele alea 3,unul langa altul, chiar din spatele conductorului, care sunt mai inalte decat restul si oarecum risky, ca n-ai de ce sa te tii. Renunt, nu pot sa stau pe ele + ca in fata e cald rau, geamurile alea din 25 nu se deschid niciodata bine. Ma duc mai in spate, ma apuc bine de o bara si incep sa citesc. " Nu poti sa stai-i pe ele, asa-i?" imi zice o mamaie care statea jos langa bara mea. " Nu, nu pot" recunsoc eu si dau sa ma intorc la carte. " Hai, stai aici, ca vad ca citesti, ma duc eu in fata".

Dimineata la autobuz, lume grabita , masina vine mai greu, imbulzeala mare la usa. Un nene in varsta imi face loc sa trec in fata lui, mie si altor doamne si ne protejeaza cumva sa nu cadem cand ne urcam.

game review: gears of war

de la inceput vreau sa va spun un lucru: gears of war are un defect enorm.
acum sa incepem review-ul.

iau jocul prima data de pe torrenti, stau vreo saptamana pana il downloadez pentru ca - guess what - se gaseste al naibii de greu. il instalez - nu merge. iau un crack, tot nu merge. incep sa iau alta versiune de pe torrenti, timp in care las si strong dc-ul sa il scoata, incet, incet, cu 1 kilo!!!!!

termin de luat a doua varianta de pe torrenti - tot nu merge. il mai caut pe dc, nu gasesc nimic.

long story short, dupa vreo luna am dat peste un iso de vreo 7 giga pe care am reusit sa-l scot relativ repede. il instalez vesel, nu merge. intru pe forumuri nimic. la un moment dat gasesc o referire la cineva ca a schimbat data ceasului din windows, sa arate anul 2008. incerc si eu. surpriza - merge!!!

si intru in joc, ma trezesc cu o arma in mana impuscand un fel de monstri sau extraterestri, nu am inteles foarte bine ce erau de fapt. le zic "locusts" de neam, dar inafara de paianjenii aceia imensi restul nu prea seamana cu insectele.

jocul se misca foarte bine gratie engine-ului grafic de ut3 care e pur si simplu sublim, nu cred ca am vazut vreodata un engine grafic mai misto.
despre universul inconjurator, grafica e foarte misto lucrata, iar tu ca si marcus fenix fugi impreuna cu echipa ta printre ruinele unui oras din state, sa fie washington d.c., sa nu fie, nu stiu exact. oricum, fugi, te ascunzi dupa diverse, tragi trei gloante, iti mai tragi sufletul, iti mai schimbi pozitia daca poti, daca nu, well, incerci sa gasesti o cale (tine putin si de strategie, desi e un shooter pana in globulele rosii).

la inceput, dupa prima jumatate de ora, jocul pare usor liniar. e aceeasi chestie, te ascunzi, tragi, ok. dar, in ciuda acestui fapt, nu e absolut deloc plictisitor.
cand vine vremea sa ma asez in fata calculatorului sa joc ceva, mana se duce instinctiv cu un dublu click pe gears of war. it's extremely addictive!

am si regretele mele, de exemplu faptul ca nu am cu cine sa joc in multiplayer - fie co-op fie deahtmatch. cred ca ar fi o experienta magnifica :)

dar, asa cum am mentionat la inceput, are un defact major. it's too fucking short!!! l-am terminat in cateva zile, aproape o saptamana. mai vreaaaaaauuuuuu!!!!!




p.s. si ai si drujba :D

Cine-i mic si jegosic face baie in...lighean :D

imi cer scuze

s-a aniversat acum cateva zile o chestie despre care chiar ar fi trebuit sa scriu. si nu am facut-o, evident. este vorba, dupa cum bine ati ghicit (da, zic la misto), despre cei 400 de ani care au trecut de la inventarea telescopului de catre galileo galilei.

ma bucura nespus faptul ca majoritatea - inclusiv google - s-a referit la acest eveniment ca fiind "discovery of the telescope". permiteti-mi sa va corectez, exista niste diferente subtile intre descoperire si inventie.

de exemplu, columb a descoperit america, doar ca nu stia ca e america, stia ca e india, deci practic columb nu a descoperit nimic. nu poti spune ca a inventat america; nici macar ca a inventat india. practic, columb a adus cartofi si porumb si cam atat. asta e meritul lui. si se pare ca a mai adus si un ou. in fine.

benjamin franklin, tipul cu lentilele bifocale, a descoperit electricitatea. e o descoperire. desi el a afirmat intotdeauna ca e inventatorul electricitatii ([...] inventor of electricity! / -don't you mean discoverer? / discoverer? do you think the greatest power in the universe is just sitting under some rock, waiting to be discovered? [...] - sursa: "day of the tentacle")

din exemplele ilustrate mai sus e lesne sa ajungem la concluzia ca diferenta esentiala intre o descoperire si o inventie este care este. si anume descoperirea deja este, in timp ce inventia nu este pana nu este, efectiv.

in tot cazul, se pare ca galilei a fost un tip de treaba. s-au facut si cantecele pe tema asta. uite:



Did you ever touch the starlight?
Dream for a thousand years?
Have you ever seen the beauty
Of a newborn century?

And time has come to doubt
About the holy verse
It is just a weak reflection
In our endless universe

And in your hour of darkness
The beauty guides your way




in incheiere voi adauga doar ca cititorii nostri sunt mai smecheri decat ai lor. parafrazand academia catavencu, evident.

ma plimbam prin blogosfera si am dat de un articol pe care as fi vrut sa-l comentez; deasupa mea inca un coment, ma uit la cine l-a scris si fuck! era al unei tipe pe care o stiu de pe alt forum si mi-a pierit tot elanul sa mai scriu si eu ceva acolo. nu ca tipa sau comentul ei er fi excelat prin ceva, au contraire :), pur si simplu n-am vrut sa-mi ia urma.

in alta ordine de idei, zuma excaladeaza peretele balconului pe toata lungimea lui incercand sa prinda gandacei si zgomotele pe care le face sunt asemanatoare cu cele de unghii pe tabla.

poze pe deviant art

profilul meu aici. se va gasi ca link si in lista din stanga.

Penelopiada

V-ati intrebat vreodata ce gandea Penelopa despre plecarea sotului ei? Sau despre frumoasa ei verisoara Elena, cauza acestei plecari? Sau cum era viata in Itaca ca tanara sotie ramasa singura cu un fiu de crescut si o insula de administrat? Sau ce sa intamplat de fapt intre cele 12 slujnice si petitori?
Raspunsul la toate acestea in " Penelopiada" de Margaret Atwood ( ed. Leda, 2008), o autoare pe care am descoperit-o cu aceasta carte minunata.


sursa foto aici