exista anumite momente in viata cand este necesar sa iti pui o dorinta. le cunoasteti cu totii. cand sufli in candela de ziua ta, sau cand mananci prima data nush ce fructe intr-un an, sau cand calci pe guvidul de aur. trebuie sa iti pui o dorinta. si daca sunteti ca mine, e foarte greu sa gasiti o chestie care sa merite cu adevarat sa ti-o doresti. fireste, primele dorinte sunt cele cu sanatate familiei, prosperitate si alte chestii, dar nu le poti dori la infinit pentru ca devii redundant si enervezi zeii hazardului.
si apoi vine momentul ala cand musti din piersica si te scremi sa-ti vina in cap o dorinta buna, una care sa nu depinda de tine, una care sa iti ofere cu adevarat un trai mai bun. si nu poti. nu-ti vine. si chestia asta se intampla luna de luna, an de an, pana cand gasirea acestui secret fermecat devine pentru tine un fel de chestie. o mare chestie. si te consuma, pentru ca e ca un fel de fata morgana pe care nu o poti prinde niciodata.
apoi, intr-o dimineata de marti in pipera, in timp ce esti in toaleta firmei si te speli pe maini, te invaluie un moment de claritate. si stii dorinta. iti apare in fata, o poti atinge, are curbe senzuale, e rece si uda in acelasi timp, ca o gagica din reclamele cu coca cola, e a ta, ai intrezarit-o si acum o cunosti.
iar data viitoare cand vei sufla in tort te vei gandi: "as vrea sa fiu exact atat de prost cat sa-mi placa ceea ce fac".
oare nu trebuia sa v-o spun?
marți, 11 august 2009
luni, 10 august 2009
duminică, 9 august 2009
betisoare de urechi
sunt un om cu multe probleme. una din ele e chestia asta cu betisoarele de urechi. acu' eu nu stiu in ce masura voi, cei care intrati pe blogul asta, cititi etichetele de pe diverse produse. dar daca o faceti, atunci stiti cu siguranta ca pe eticheta acestor betisoare scrie clar sa nu le bagati in urechi.
ba chiar mai mult, daca veti intreba orice orelist el va va confirma ca e o idee extrem de proasta sa introduceti ceva, orice, in ureche. se pare ca acest organ, urechea, se pricepe de minune in a avea grija singura de tot ce ii trebuie.
iar acum stau si ma intreb. cei din industria betisoarelor stiu foarte bine ca toata lumea se sterge cu ele in ureche. dar nu spun asta, afirma chiar contrariul. teoretic, exista sute de milioane de oameni care cumpara betisoare cu vata lunar pentru a le folosi la ...ce? asta nu inteleg.
in "cashback" existau sticlute de sampon in forma de dildo. producatorul stia, la fel si cumparatoarele. dar pretextul era samponul. la betisoarele astea, care e pretextul? asta vreau sa stiu.
sâmbătă, 8 august 2009
carti in vacanta
pana acuma 2. "Zilele regelui" de Filip Florian, multam multam mult Brightie si Realdo, super carte, cea mai buna pe care am citit-o in ultimele luni, de fapt am devorat-o in 2 zile pe plaja, ma sculam diminata intrebandu-ma ce mai face Siegfried, o carte despre un dentist, un rege si-un motan care-si scrie amorurile pe tapiteria scaunelor, pagini absolut superbe.
A doua, " Vineri sau viata salbatica" de Michel Tournier, achizitionata din dugheana( ca nu mai e cort) Humanitas din Vama, sau cum ar fi fost "Robinson Crusoe" daca Vineri nu devenea servitorul sau.
In alta ordine de idei, ne-am luat matza acasa, desi cand am plecat la mare stiam ca o sa ramana la ai mei si mai si pusesem ochii pe niste matzi frumosi si pufosi din Vama, chiar vorbisem sa luam unul, pana la urma ne-am decis ca nu putem fara Zuma noastra ( care s-a mai cumintit si a devenit mai lenesa cat am lipsit noi), dar tot am luat pana la urma un pisic din aia pufosi, nu, n-avem doua matze acum, l-am dat fetitei gazdei la care am stat, gazda pe care nu o mentionam, dar nici n-o recomandam.
A doua, " Vineri sau viata salbatica" de Michel Tournier, achizitionata din dugheana( ca nu mai e cort) Humanitas din Vama, sau cum ar fi fost "Robinson Crusoe" daca Vineri nu devenea servitorul sau.
In alta ordine de idei, ne-am luat matza acasa, desi cand am plecat la mare stiam ca o sa ramana la ai mei si mai si pusesem ochii pe niste matzi frumosi si pufosi din Vama, chiar vorbisem sa luam unul, pana la urma ne-am decis ca nu putem fara Zuma noastra ( care s-a mai cumintit si a devenit mai lenesa cat am lipsit noi), dar tot am luat pana la urma un pisic din aia pufosi, nu, n-avem doua matze acum, l-am dat fetitei gazdei la care am stat, gazda pe care nu o mentionam, dar nici n-o recomandam.
joi, 6 august 2009
tot despre vama, si eu
am stat serile astea si m-am intrebat, oare vama se schimba sau noi? de la an la an nu mai gasesc aceeasi libertate, acelasi aer, nici apa nu mai e la fel. anul asta umbrelutele, sezlongurile si cocalarii mi s-au parut mai multi ca oricand; inca nu am auzi prima manea la o terasa, dar nu cred ca suntem departe. Nici nu trebuie sa fie un restaurant in toata regula, la o toneta de peste manele si gata.
pe de alta parte, si noi ne schimbam; asa cum a spus alex, am fost ca doi pensionari: plaja, masa somn, eventual un rummy. Greierasii care au stat la aceasi vila( 'vila' impropriu spus,casa cu etaj) cu noi ne priveau stingher, noi ne intorceam la 10-10,30 seara, ei abia la 11 plecau. Unde? Dracu stie, acu' 2-3 ani poate as fi stiut raspunsul :)
pe de alta parte, si noi ne schimbam; asa cum a spus alex, am fost ca doi pensionari: plaja, masa somn, eventual un rummy. Greierasii care au stat la aceasi vila( 'vila' impropriu spus,casa cu etaj) cu noi ne priveau stingher, noi ne intorceam la 10-10,30 seara, ei abia la 11 plecau. Unde? Dracu stie, acu' 2-3 ani poate as fi stiut raspunsul :)
...la vama vecheeee
ce sa va zic de vama? poooooi.
1. suntem niste batranei simpatici, cel putin asa imi place sa cred. dar suntem, incontestabil, niste batranei. imi pare rau, dar vreau comfort, vreau mese linistite la terase, vreau somnul de dupa-amiaza, nu am nevoie de zbantuieli nocturne si betii in nisip. si asta e.
b) suntem niste batranei antipatici. sunt convins ca asa ne considera pustimea cu care am convietuit la gazda. niste bosorogi care dorm in loc sa bea, sa se distreze, care joaca rummy - cah!
in al treilea rand, cateva poze:
1. suntem niste batranei simpatici, cel putin asa imi place sa cred. dar suntem, incontestabil, niste batranei. imi pare rau, dar vreau comfort, vreau mese linistite la terase, vreau somnul de dupa-amiaza, nu am nevoie de zbantuieli nocturne si betii in nisip. si asta e.
b) suntem niste batranei antipatici. sunt convins ca asa ne considera pustimea cu care am convietuit la gazda. niste bosorogi care dorm in loc sa bea, sa se distreze, care joaca rummy - cah!
in al treilea rand, cateva poze:
duminică, 2 august 2009
4 a.m.
multi poate va intrebati de ce sunt treaz la 4 a.m. - rsaspunsul e simplu: eu si baby plecam in vama. ne vedem joi - ca cantecul.
ma uit la monitor cu o fata surprinsa dupa doua ore de somn si cu urme de perna pe domnia ei (fata adica). este bine ca suntem treji la ora asta. sincer. pentru ca cineva, niste oameni de bine, tocmai au dat cu piciorul intr-o masina si de cateva minute bune ii urla alarma fix langa geamul nostru. daca as fi dormit acuma, chiar m-as fi enervat. dar asa - nu am nici o treaba.
fie painea cat de rea, tot mai rea e-n tara mea! na! si va las si cu dedicatie:
ma uit la monitor cu o fata surprinsa dupa doua ore de somn si cu urme de perna pe domnia ei (fata adica). este bine ca suntem treji la ora asta. sincer. pentru ca cineva, niste oameni de bine, tocmai au dat cu piciorul intr-o masina si de cateva minute bune ii urla alarma fix langa geamul nostru. daca as fi dormit acuma, chiar m-as fi enervat. dar asa - nu am nici o treaba.
fie painea cat de rea, tot mai rea e-n tara mea! na! si va las si cu dedicatie:
sâmbătă, 1 august 2009
un loc fermecat numit romania
am fost in viata mea de doua ori peste granite. o data in viena, acu vreo 2 ani, si o data acum, in dubrovnik, cu sotia.
in viena am vazut turisti doar prin centru, printre care si romani. zgomotosi, nesimtiti, facandu-ma sa-mi fie rusine sa vorbesc aceeasi limba.
in dubrovnik turisti sunt peste tot, si de toate natiile. despre asta a vorbit si yuki. dar romanii sunt mai ai dracului ca restul. au atitudinea aia, "uita-te la mine, sunt nesimtit, uita-te la mine, mi se rupe de parerea ta, uita-te la mine, nu ma intereseaza ca te deranjez!"
de cate ori ne intreba cineva de unde suntem, sincer, imi era rusine sa raspund. pentru ca m-am nascut cu rusinea de a fi roman - si nimic nu poate sterge asta.
romanii, intr-un grup de oameni, sunt aia care vorbesc tare, care se imping, care isi admira adidasii de firma si tzoalele kitschoase, romanii sunt in general grupul ala de oameni de care iti vine sa te feresti instinctiv.
o tara plina de romani e mai mult decat poate suporta un om.
in viena am vazut turisti doar prin centru, printre care si romani. zgomotosi, nesimtiti, facandu-ma sa-mi fie rusine sa vorbesc aceeasi limba.
in dubrovnik turisti sunt peste tot, si de toate natiile. despre asta a vorbit si yuki. dar romanii sunt mai ai dracului ca restul. au atitudinea aia, "uita-te la mine, sunt nesimtit, uita-te la mine, mi se rupe de parerea ta, uita-te la mine, nu ma intereseaza ca te deranjez!"
de cate ori ne intreba cineva de unde suntem, sincer, imi era rusine sa raspund. pentru ca m-am nascut cu rusinea de a fi roman - si nimic nu poate sterge asta.
romanii, intr-un grup de oameni, sunt aia care vorbesc tare, care se imping, care isi admira adidasii de firma si tzoalele kitschoase, romanii sunt in general grupul ala de oameni de care iti vine sa te feresti instinctiv.
o tara plina de romani e mai mult decat poate suporta un om.
vineri, 31 iulie 2009
Impresii din vacanta -1-
Turism la un alt nivel
Nu stiu cine i-a invatat, cine i-a scolit, dar serviciile din Dubrovnik, Croatia, sunt impecabile. Totul este alb, de la asternuturi si prosoape pana la fetele de masa la restaurante si gresia din baie, iar felul in care esti tratat te face sa-ti fie rusine daca nu lasi bacsis sau nu revii a doua oara. M-au impresionat extraordinar de mult chelnerii care stiu sa-si vanda marfa, te agatau din strada, discutau cu tine fara sa fie agasanti, foarte amabili, mereu zambind, gata sa-ti dea si luna in farfurie, fara sa se injoseasca sau sa braveze. Toti, fara exceptie, vorbesc cel putin engleza (majoritatea si italiana, franceza, unii chiar si putina germana sau spaniola), pana si tanti de la magazin sau de la chioscul de ziare stie cateva cuvinte, cat sa inteleaga ce-i ceri. De fiecare data cand comandai ceva spuneau ' thank you sir/ thank you madam', veneau si te intrebau daca iti place mancarea, schimbau scrumierea de fiecare data cand se aduna in ea si un muc de tigara si nu a existat data sa intreb ce contine un fel de mancare sau cum e facut si sa nu stie sa-mi explice.
La chioscul de inghetata intai iti iei inghetata, abia apoi intri in magazin si o platesti, merg pe incredere totala.
Turisti romani, turisti straini, turisti locali
E interesant sa te afli dintr-o data intr-o multime de oameni si sa auzi in jurul tau o multitudine de limbi pe care incerci sa le identifici si uneori sa le intelegi. Bineinteles ca ce scriu in acest fragment sunt doar impresii, probabil stereotipice. Pe romani ii identifici de la o posta: da, suntem galagiosi, iesim in evidenta, tarani ( si nu in sensul morometian), vorbim tare, toata strada e a noastra. Vorbitorii nativi de limba engleza ( australieni, britanici, irlandezi) sunt oarecum mai private, vorbesc mult intre ei si destul de incet, sunt dornici sa incerce lucruri noi la restuarant, mai ales seafood si stiu foarte bine ce vor mai ales in materie de bauturi; italienii sunt pasnici, se simt ca acasa in Croatia, spanioloaicele erau cele mai bine imbracate( cochete, cu gust, neextravagante). Francezii sunt cei mai nesuferiti turisti, si copiii si adultii; tinerii au impresia ca toata plaja e a lor, striga unul la altul dintr-un capat in celalalt, nu-si cer scuze daca te lovesc, nu te lasa sa treci daca te vad cu ditamai geamantanul dupa tine; parintii isi cearta copiii in plina strada ca la usa cortului. Nemtii si nordicii, oarecum prinsi in propria limba pe care nu o vorbesc multi sunt cei mai politicosi tusirsti pe care i-am intlanit. Am ramas profund impresionata de o intamplare de la coada de inghetata: venise randul meu si al lui Alex, dar inca nu ne hotarsem ce arome vrem; dupa noi un tatic cu un copil de vreo 5 ani care se smiorcaia si nu mai avea rabdare sa-si primeasca inghetata. Eu si Alex am vrut sa-i lasam in fata, insa tatal a refuzat; nici dupa ce am insistat de cateva ori, mai ales ca noi tot nu eram hotarati ce vrem nu a acceptat. Este a doua lectie de educatie pe care o primesc indirect de la un neamt.
Printre toate aceste neamuri turistii locali se simt oarcem stingheri, straini in propriul oras care vorbeste in atatea limbi si totsi la ei acasa; ii recunosti usor, sunt mai prost imbracati ( desi cei care ajung in Dubrovnik au bani), hainele fetelor tinere sunt tipatoare, iar ale pensionarilor modeste, cam ce gasesti in cartierele marginase ale Bucurestiului.
Food and Drink
Meniul restaurantelor este oarcem un amestec de bucatarie italiana (pizza, pasta) cu feluri specifice marii ( peste, fructe de mare) si mini bucatarie intrenationala. Doar cateva restaurante au feluri tratitionale ( pe care spre rusinea mea nu le-am incercat). Supele sunt putine, de rosii, vita (rar),supa crema de ciuperci, de peste, ultima fiind absolut ingrozitoare ( dupa gustul meu), foarte uleioasa, cu gust dulce-sarat, cu bucati de peste ca trecut prin strecuratoare si, daca-i bun restaurantul, 2-3 scoici( mussels). Curiozitatea mea cea mai mare au fost fructele de mare care sunt absolut delicioase, mult mai bine decat orice ce am mancat in Romania. Salata de caracatita este nemaipomenita, iar meniul de peste cu fructe de mare ( peste, mussels, black risotto, inele de calamar, creveti) face toti banii. Cele mai scumpe feluri de mancare sunt stridiile ( in jur de 2 euro una) si homarul ( meniu pentru 2 persoane alcatuit din peste, fructe de mare si homar in jur de 70-75 de euro).
Cum am interdictie la vin ( prietenii stiu de ce :P) am baut bere si sucuri. Berea locala, Ojuscko si Karlovacko, este foarte buna, dar in meniu mai gasesti bere olandeza, Bavaria si marci internationale, Stela Artois si Heineken ( cred). Sucurile sunt bune, obisnuite, nimic extraordinar. Ce ne-a placut foarte mult a fost apa plata cu arome ( Jana), numai buna pe plaja, dupa baia in mare.
Money, money, money
Aici exista doua pareri diferite pe care le-ajm auzit si in tara si acolo: Croatia este foarte scumpa sau foarte ieftina. Adevarul e ca habar n-am cum e in restul Croatiei, dar Dubrovnik-ul este un oras extrem de scump, de la apa plata de la market pana la hoteluri. O sticla de apa plata la 0,5 l costa intre 4, 5 pana la 10 kuna ( 1 euro = aprox. 7 kuna); berea la halba si side-salads intre 25 si 30 de kuna, supele 40 kuna . Cele mai iefine feluri de mancare ( risotto cu diverse, paste, pizza) 60-70 de kuna, salatele antreu la fel, urmate apoi de felurile cu carne ( porc, pui, vita + garnituri) 70-80-90 kuna. Urmau apoi felurile de peste si fructe de mare care ajungeau pana la 500 +.
Preturile din magazine, market sau suvenir, iarasi foarte mari pentru produse nu de calitate extraordinara. Obisnuitele nimicuri( pixuri, brichete, magneti etc cu Dubrovnik intre 3 si 10 euro), hainele urate( nici nu m-am uita la preturi), cu exeptia articolelor marinar care erau intre 10 si 40 de euro ( un tricou cu dungi marinar m-a costat 15 euro).
Autobuzele( pile): shuttle bus-urile de la aeroport pana in Old Town 5 euro de persoana,autobuz local old town diverse hoteluri 20 de kuna calatoria sau 130 cartela de o zi; taxi old town aeroprot 30-35 de euro.
Plata se face de obicei in kuna, moneda Croatiei, euro accepta doar taximetrisitii si cateva restaurante, dar nu este o problema deoarece bancomate sunt peste tot, la fel si case de schimb, inclusiv la hotel.
Preturile la hoteluri sunt pe net, dar oriunde gasesti sobe de inchiriat ( camere) la 60-70 de euro camera pe noapte.
--
va urma : orasul vechi, impresii generale + poze ( Alex)
Nu stiu cine i-a invatat, cine i-a scolit, dar serviciile din Dubrovnik, Croatia, sunt impecabile. Totul este alb, de la asternuturi si prosoape pana la fetele de masa la restaurante si gresia din baie, iar felul in care esti tratat te face sa-ti fie rusine daca nu lasi bacsis sau nu revii a doua oara. M-au impresionat extraordinar de mult chelnerii care stiu sa-si vanda marfa, te agatau din strada, discutau cu tine fara sa fie agasanti, foarte amabili, mereu zambind, gata sa-ti dea si luna in farfurie, fara sa se injoseasca sau sa braveze. Toti, fara exceptie, vorbesc cel putin engleza (majoritatea si italiana, franceza, unii chiar si putina germana sau spaniola), pana si tanti de la magazin sau de la chioscul de ziare stie cateva cuvinte, cat sa inteleaga ce-i ceri. De fiecare data cand comandai ceva spuneau ' thank you sir/ thank you madam', veneau si te intrebau daca iti place mancarea, schimbau scrumierea de fiecare data cand se aduna in ea si un muc de tigara si nu a existat data sa intreb ce contine un fel de mancare sau cum e facut si sa nu stie sa-mi explice.
La chioscul de inghetata intai iti iei inghetata, abia apoi intri in magazin si o platesti, merg pe incredere totala.
Turisti romani, turisti straini, turisti locali
E interesant sa te afli dintr-o data intr-o multime de oameni si sa auzi in jurul tau o multitudine de limbi pe care incerci sa le identifici si uneori sa le intelegi. Bineinteles ca ce scriu in acest fragment sunt doar impresii, probabil stereotipice. Pe romani ii identifici de la o posta: da, suntem galagiosi, iesim in evidenta, tarani ( si nu in sensul morometian), vorbim tare, toata strada e a noastra. Vorbitorii nativi de limba engleza ( australieni, britanici, irlandezi) sunt oarecum mai private, vorbesc mult intre ei si destul de incet, sunt dornici sa incerce lucruri noi la restuarant, mai ales seafood si stiu foarte bine ce vor mai ales in materie de bauturi; italienii sunt pasnici, se simt ca acasa in Croatia, spanioloaicele erau cele mai bine imbracate( cochete, cu gust, neextravagante). Francezii sunt cei mai nesuferiti turisti, si copiii si adultii; tinerii au impresia ca toata plaja e a lor, striga unul la altul dintr-un capat in celalalt, nu-si cer scuze daca te lovesc, nu te lasa sa treci daca te vad cu ditamai geamantanul dupa tine; parintii isi cearta copiii in plina strada ca la usa cortului. Nemtii si nordicii, oarecum prinsi in propria limba pe care nu o vorbesc multi sunt cei mai politicosi tusirsti pe care i-am intlanit. Am ramas profund impresionata de o intamplare de la coada de inghetata: venise randul meu si al lui Alex, dar inca nu ne hotarsem ce arome vrem; dupa noi un tatic cu un copil de vreo 5 ani care se smiorcaia si nu mai avea rabdare sa-si primeasca inghetata. Eu si Alex am vrut sa-i lasam in fata, insa tatal a refuzat; nici dupa ce am insistat de cateva ori, mai ales ca noi tot nu eram hotarati ce vrem nu a acceptat. Este a doua lectie de educatie pe care o primesc indirect de la un neamt.
Printre toate aceste neamuri turistii locali se simt oarcem stingheri, straini in propriul oras care vorbeste in atatea limbi si totsi la ei acasa; ii recunosti usor, sunt mai prost imbracati ( desi cei care ajung in Dubrovnik au bani), hainele fetelor tinere sunt tipatoare, iar ale pensionarilor modeste, cam ce gasesti in cartierele marginase ale Bucurestiului.
Food and Drink
Meniul restaurantelor este oarcem un amestec de bucatarie italiana (pizza, pasta) cu feluri specifice marii ( peste, fructe de mare) si mini bucatarie intrenationala. Doar cateva restaurante au feluri tratitionale ( pe care spre rusinea mea nu le-am incercat). Supele sunt putine, de rosii, vita (rar),supa crema de ciuperci, de peste, ultima fiind absolut ingrozitoare ( dupa gustul meu), foarte uleioasa, cu gust dulce-sarat, cu bucati de peste ca trecut prin strecuratoare si, daca-i bun restaurantul, 2-3 scoici( mussels). Curiozitatea mea cea mai mare au fost fructele de mare care sunt absolut delicioase, mult mai bine decat orice ce am mancat in Romania. Salata de caracatita este nemaipomenita, iar meniul de peste cu fructe de mare ( peste, mussels, black risotto, inele de calamar, creveti) face toti banii. Cele mai scumpe feluri de mancare sunt stridiile ( in jur de 2 euro una) si homarul ( meniu pentru 2 persoane alcatuit din peste, fructe de mare si homar in jur de 70-75 de euro).
Cum am interdictie la vin ( prietenii stiu de ce :P) am baut bere si sucuri. Berea locala, Ojuscko si Karlovacko, este foarte buna, dar in meniu mai gasesti bere olandeza, Bavaria si marci internationale, Stela Artois si Heineken ( cred). Sucurile sunt bune, obisnuite, nimic extraordinar. Ce ne-a placut foarte mult a fost apa plata cu arome ( Jana), numai buna pe plaja, dupa baia in mare.
Money, money, money
Aici exista doua pareri diferite pe care le-ajm auzit si in tara si acolo: Croatia este foarte scumpa sau foarte ieftina. Adevarul e ca habar n-am cum e in restul Croatiei, dar Dubrovnik-ul este un oras extrem de scump, de la apa plata de la market pana la hoteluri. O sticla de apa plata la 0,5 l costa intre 4, 5 pana la 10 kuna ( 1 euro = aprox. 7 kuna); berea la halba si side-salads intre 25 si 30 de kuna, supele 40 kuna . Cele mai iefine feluri de mancare ( risotto cu diverse, paste, pizza) 60-70 de kuna, salatele antreu la fel, urmate apoi de felurile cu carne ( porc, pui, vita + garnituri) 70-80-90 kuna. Urmau apoi felurile de peste si fructe de mare care ajungeau pana la 500 +.
Preturile din magazine, market sau suvenir, iarasi foarte mari pentru produse nu de calitate extraordinara. Obisnuitele nimicuri( pixuri, brichete, magneti etc cu Dubrovnik intre 3 si 10 euro), hainele urate( nici nu m-am uita la preturi), cu exeptia articolelor marinar care erau intre 10 si 40 de euro ( un tricou cu dungi marinar m-a costat 15 euro).
Autobuzele( pile): shuttle bus-urile de la aeroport pana in Old Town 5 euro de persoana,autobuz local old town diverse hoteluri 20 de kuna calatoria sau 130 cartela de o zi; taxi old town aeroprot 30-35 de euro.
Plata se face de obicei in kuna, moneda Croatiei, euro accepta doar taximetrisitii si cateva restaurante, dar nu este o problema deoarece bancomate sunt peste tot, la fel si case de schimb, inclusiv la hotel.
Preturile la hoteluri sunt pe net, dar oriunde gasesti sobe de inchiriat ( camere) la 60-70 de euro camera pe noapte.
--
va urma : orasul vechi, impresii generale + poze ( Alex)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
