well, se pare ca mi-am gasit sponsor :D
vreau un nikon d300, multumesc frumos!
miercuri, 30 decembrie 2009
hai la poze neamule
ma uitam pe diverse site-uri foto si continui sa dau pe-acolo de tot felul de oameni care ori sunt fotografi celebri, ori cel putin fotografi profesionisti. si cand intru sa le vad operele, mai frate, ma lovesc de niste imbecilitati fara cap si fara coada, gen "uite pipitza printre ruine, ce original sunt manca-ti-as". ok, inteleg, se produc anumite accidente. dar cand dau constant de oameni din astia incep sa ma gandesc ca poate nu-s asa de slab in ale fotografiei pe cat cred. iar asta e un gand periculos si aducator de nefericiri profunde. motiv pentru care o sa incerc sa pun doua poll-uri pe blog, la care astept raspunsurile voastre sincere, directe si oarecum urgente.
pi es:
daca aveti nevoie de un fotograf de evenimente in bucuresti, ma declar disponibil!
pi es:
daca aveti nevoie de un fotograf de evenimente in bucuresti, ma declar disponibil!
dupa 20 de ani
Strada Revolutiei nr. 89--note de lectura
Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici aduna in aceasta carte 20 texte care raspund toate, in felul lor la cateva intrebari simple: Unde erau ( autorii lor) in zilele Revolutiei si ce faceau in acel moment? Cum au reactionat la vestea fugii lui Ceausescu? Bucuria a fost completa sau semne de intrebare apareau deja? si, eventual Cum e acum, dupa 20 de ani?
pentru mine lectura cartii mi-a dat prilej de reflectie ( poate si pt ca mare parte din ea am citit-o in tren, si ce naiba sa faci in tren daca nu sa citesti sau sa casti ochii pe geam pierdut in ale tale). mica mea obsesie legata de comunism( Cum naiba de a fost posibil?) incepe sa capete niste raspunsuri pe care de altfel camus mi le-a dat inca de acum ha-ha-ha, dar na, cat sa intelegi la 17 ani. Este exact ca in ' Ciuma', inatai apare un sobolan, apoi un altul, apoi un altul; cineva ii observa, dar nu se gandeste prea mult, ce, e doar un sobolan. cand in sfarsit iti dai seama cat sunt de multi sobolanii sunt deja organizati, au cuiburi bine ascunse, e greu sa te mai lupti cu ei si nu-ti ramane altceva de facut decat sa te obisnuiesti cu ei. Apoi sobolanul incepe sa detina controlul. Deja efectele se vad, apare ciuma, incerci sa te feresti, sa te lupti cu ei,dar ciumatii sunt din ce in ce mai multi si intr-o lume a ciumatilor tu esti ciumatul si tu trebuie sa fi eliminat. Si totul ar putea fi evitat daca la aparitia primului sobolan ne-am spune: Stai asa, nu e bine, asta e gresit. Sobolanii n-au ce cauta aici.
Dar nu. Pentru ca raul nu e rau dintr-o data, nu e 'mare si rau' , ci mic, uneori te gandesti ( si cat de banal suna) ca e chiar bine. Concluzia la care am ajuns este ca, in ciuda pretentiei noastre de homo sapiens sapiens, foarte putini avem capacitatea de a deosebi binele de rau.
Ce faceam eu in zilele Revolutiei nu are importanta, eram copil, amintirile sunt trunchiate. Dupa 20 de ani insa senzatia mea este ca romanul e in continuare debusolat politic. Nu are o educatie civica reala, opinia publica, bunul simt lipsesc totalmente, iar libertatea de expresie este inteleasa gresit, ca libertate la pamflet. Impresia mea este ca intram intr-o noua era de 'indobitocire', dar de data asta mult mai subtila si mult mai nociva.
Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici aduna in aceasta carte 20 texte care raspund toate, in felul lor la cateva intrebari simple: Unde erau ( autorii lor) in zilele Revolutiei si ce faceau in acel moment? Cum au reactionat la vestea fugii lui Ceausescu? Bucuria a fost completa sau semne de intrebare apareau deja? si, eventual Cum e acum, dupa 20 de ani?
pentru mine lectura cartii mi-a dat prilej de reflectie ( poate si pt ca mare parte din ea am citit-o in tren, si ce naiba sa faci in tren daca nu sa citesti sau sa casti ochii pe geam pierdut in ale tale). mica mea obsesie legata de comunism( Cum naiba de a fost posibil?) incepe sa capete niste raspunsuri pe care de altfel camus mi le-a dat inca de acum ha-ha-ha, dar na, cat sa intelegi la 17 ani. Este exact ca in ' Ciuma', inatai apare un sobolan, apoi un altul, apoi un altul; cineva ii observa, dar nu se gandeste prea mult, ce, e doar un sobolan. cand in sfarsit iti dai seama cat sunt de multi sobolanii sunt deja organizati, au cuiburi bine ascunse, e greu sa te mai lupti cu ei si nu-ti ramane altceva de facut decat sa te obisnuiesti cu ei. Apoi sobolanul incepe sa detina controlul. Deja efectele se vad, apare ciuma, incerci sa te feresti, sa te lupti cu ei,dar ciumatii sunt din ce in ce mai multi si intr-o lume a ciumatilor tu esti ciumatul si tu trebuie sa fi eliminat. Si totul ar putea fi evitat daca la aparitia primului sobolan ne-am spune: Stai asa, nu e bine, asta e gresit. Sobolanii n-au ce cauta aici.
Dar nu. Pentru ca raul nu e rau dintr-o data, nu e 'mare si rau' , ci mic, uneori te gandesti ( si cat de banal suna) ca e chiar bine. Concluzia la care am ajuns este ca, in ciuda pretentiei noastre de homo sapiens sapiens, foarte putini avem capacitatea de a deosebi binele de rau.
Ce faceam eu in zilele Revolutiei nu are importanta, eram copil, amintirile sunt trunchiate. Dupa 20 de ani insa senzatia mea este ca romanul e in continuare debusolat politic. Nu are o educatie civica reala, opinia publica, bunul simt lipsesc totalmente, iar libertatea de expresie este inteleasa gresit, ca libertate la pamflet. Impresia mea este ca intram intr-o noua era de 'indobitocire', dar de data asta mult mai subtila si mult mai nociva.
marți, 29 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
despre niste cantari
prima, aseara, stateam si noi linistiti cand, batai furioase in usa, apasat insistent in sonerie; se duce alex sa intrebe " cine e?" si n-apuca sa termine de intrebat cand de dincolo de usa incepe " deschideee usaaaa crestineeee, deschideee, uuusaaa crestiineeee, etc etc. WTF?! parca intai se intreaba daca primesti cu colindu' au ba. alex le zice totusi ca nu primim, stinge lumina si vine inapoi in casa; dincolo de usa cantarea continua si prinzandu-se probabil colindatorii ca crestinu' n-are de gand sa le deschida, incep iara bataile in usa si sunat la sonerie, motiv pt. care alex se enerveaza, se duce la usa, o deshcide si le zice" ba, n-ati auzit ca nu primim?". cantarea mai continua circa jumatate de minut, iar eu m-am asteptat apoi sa ne trezim cu geamurile sparte de colindatorii furiosi ca nu si-au primit nucile si merele.
a doua cantare fuse duminica aseara, la concert la smokie, eu fiind mare fana. ca sa intelegeti ce s-a intamplat trebuie sa va imaginati melodiile smokie cantate cu vocea domnului solist de la Motorhead; pentru o mai buna imagine, suprapuneti cele doua videoclipuri de mai jos:
a doua cantare fuse duminica aseara, la concert la smokie, eu fiind mare fana. ca sa intelegeti ce s-a intamplat trebuie sa va imaginati melodiile smokie cantate cu vocea domnului solist de la Motorhead; pentru o mai buna imagine, suprapuneti cele doua videoclipuri de mai jos:
vineri, 18 decembrie 2009
cate ceva despre ...ipocrizie?
neavand televizor nu ma simt asaltat de informatii inutile decat in partea din timp pe care o petrec la serviciu. si am de gand in continuare sa vorbesc despre o manie de sezon: hai sa strangem chestii pentru oameni nevoiasi si nu numai (orfani, homeless, colegi care tocmai ce s-au casatorit anul asta etc.)
doua chestii diferite apar aici.
unu. faptul ca gestul de a strange bani sau haine pentru orfani este unul extraordinar si laudabil, dar atata vreme cat aceasta initiativa apare doar de craciun mie unul mi se pare egala cu zero plus una bucata ipocrizie din partea firmelor care isi fac reclama pe spinarea unor oameni cu probleme.
doi. de unde pana unde sa strangem bani pentru aia care s-au casatorit de curand? adica in anul ce tocmai se incheie? am sarbatorit o data la birou, au adus prajituri, le-am dat cadouri, de-acu' s-a cam terminat. cel putin in opinia mea. cat mama dracu' sa-i mai sarbatoresti?
plus alta chestie: hai sa strangem niste bani pentru sefu' sa-i luam cadou din partea echipei. bai stiti ce? dau pentru el exact cat mi-o dat si el marire de salariu. fix zero. cand dintr-un salariu de sef poti sa-ti cumperi o masina noua, cred ca problema ar trebui sa se puna un pic invers: hai ei, sefii, sa stranga bani si sa ne dea prime de craciun. ce-ar fi?
mesajul meu pentru ei este cel primit pe mail-ul intern si care a circulat printre toti angajatii:
p.s. ca intra tot aici, m-am prins in sfarsit de cheia businesului. detin secretul succesului si il voi imparti acum si cu voi, o, suflete gentile si nebanuitoare.
sa zicem ca esti un sef mic si ai o echipa de cativa oameni. cum faci sa cresti in rang? sa ajungi in "varful piramidei"? pai e simplu. desparti echipa in doua, pui doi sefi din fiecare jumatate de echipa si automat ai castigat un nivel in plus la ierarhie. care se numara de jos. pentru ca si piramida se numara tot de jos. de ce sa te chinui ca prostul sa ajungi in varf cand e atat de simplu sa o construiesti direct sub tine?
doua chestii diferite apar aici.
unu. faptul ca gestul de a strange bani sau haine pentru orfani este unul extraordinar si laudabil, dar atata vreme cat aceasta initiativa apare doar de craciun mie unul mi se pare egala cu zero plus una bucata ipocrizie din partea firmelor care isi fac reclama pe spinarea unor oameni cu probleme.
doi. de unde pana unde sa strangem bani pentru aia care s-au casatorit de curand? adica in anul ce tocmai se incheie? am sarbatorit o data la birou, au adus prajituri, le-am dat cadouri, de-acu' s-a cam terminat. cel putin in opinia mea. cat mama dracu' sa-i mai sarbatoresti?
plus alta chestie: hai sa strangem niste bani pentru sefu' sa-i luam cadou din partea echipei. bai stiti ce? dau pentru el exact cat mi-o dat si el marire de salariu. fix zero. cand dintr-un salariu de sef poti sa-ti cumperi o masina noua, cred ca problema ar trebui sa se puna un pic invers: hai ei, sefii, sa stranga bani si sa ne dea prime de craciun. ce-ar fi?
mesajul meu pentru ei este cel primit pe mail-ul intern si care a circulat printre toti angajatii:
p.s. ca intra tot aici, m-am prins in sfarsit de cheia businesului. detin secretul succesului si il voi imparti acum si cu voi, o, suflete gentile si nebanuitoare.
sa zicem ca esti un sef mic si ai o echipa de cativa oameni. cum faci sa cresti in rang? sa ajungi in "varful piramidei"? pai e simplu. desparti echipa in doua, pui doi sefi din fiecare jumatate de echipa si automat ai castigat un nivel in plus la ierarhie. care se numara de jos. pentru ca si piramida se numara tot de jos. de ce sa te chinui ca prostul sa ajungi in varf cand e atat de simplu sa o construiesti direct sub tine?
joi, 17 decembrie 2009
despre cadouri
o sa va spun de la inceput ca nu ma pricep la facut cadouri. acum ca am terminat cu asta, o sa va spun si ce imi place. sa le cumpar :)
e tare faina senzatia, mai ales acum, iarna, cand merg seara prin zapada spre vreun magazin unde cred ca o sa gasesc ceva fain, sa incerc sa-mi conturez cat mai bine in minte cam ce ar aduce mos craciun pentru a o face pe yuki sa zambeasca, sa gasesc respectiva chestie si apoi sa ma intorc pe acelasi drum, printre fulgi si luminite, anticipand reactia ei.
dintre toate astea, anticiparea reactiei e cea mai grea pentru ca, asa cum spuneam, nu ma pricep la facut cadouri. poate de asta si am tendinta sa cumpar o gramada de chestii, sau sa vreau sa cumpar, in speranta ca poate una din ele o fi ceva nimerit. anyway, voiam doar sa spun ca e foarte fain sa mergi iarna prin zapada, printre fulgi si luminitele orasului, cautand cadouri pentru sotia ta. si apoi sa vii acasa si sa smotocesti o zuma care toarce in continuu.
e tare faina senzatia, mai ales acum, iarna, cand merg seara prin zapada spre vreun magazin unde cred ca o sa gasesc ceva fain, sa incerc sa-mi conturez cat mai bine in minte cam ce ar aduce mos craciun pentru a o face pe yuki sa zambeasca, sa gasesc respectiva chestie si apoi sa ma intorc pe acelasi drum, printre fulgi si luminite, anticipand reactia ei.
dintre toate astea, anticiparea reactiei e cea mai grea pentru ca, asa cum spuneam, nu ma pricep la facut cadouri. poate de asta si am tendinta sa cumpar o gramada de chestii, sau sa vreau sa cumpar, in speranta ca poate una din ele o fi ceva nimerit. anyway, voiam doar sa spun ca e foarte fain sa mergi iarna prin zapada, printre fulgi si luminitele orasului, cautand cadouri pentru sotia ta. si apoi sa vii acasa si sa smotocesti o zuma care toarce in continuu.
miercuri, 16 decembrie 2009
mai multe la un loc
ieri a fost interesant in bucuresti. inca de dimineata, venind spre serviciu in autobuz, eram depasiti de femei pe tocuri mergand pe jos. asta ca sa aveti un ordin de marime.
la plecare am ales sa fiu curajos. mi-am tras basca mai pe frunte, mi-am pus gluga peste si-am pornit prin viscol spre cea mai apropiata gura de metrou. in acea jumatate de ora am avut timp sa ma gandesc la romania, la sarbatorile de iarna, la mai multe lucruri.
nu stiu cum sunteti voi, dar la mine parca nu e craciun daca nu vad reclama la coca cola cu camioanele si daca nu aud guvernantii, an dupa an, cum au fost luati prin surprindere de ninsoarea din luna decembrie. ei bine, am votat schimbarea si aceasta se cunoaste. anul asta guvernantii nu au mai fost luati prin surprindere pentru simplul motiv ca nu mai exista. there aren't any.
ajuns in cartier, asteptam troleul cand in casti mi-a cantat brusc "altar - protest". mi s-a parut reprezentativa atat pentru mine cat si pentru orice alt individ care s-a ciocnit vreodata de sistemul privat de lucru. it blows, alright. it sucks and blows at the same time.
azi de dimineata, pe acelasi viscol, ma urc in autobuz in acelasi cartier. si vine controlul. si le dau abonamentul, finca nu-mi sta in fire sa merg fara. era expirat. m-am prins dup-aia. am uitat sa-l incarc ieri. le-am platit amenda si mi-au dat in schimb chestia asta:
la plecare am ales sa fiu curajos. mi-am tras basca mai pe frunte, mi-am pus gluga peste si-am pornit prin viscol spre cea mai apropiata gura de metrou. in acea jumatate de ora am avut timp sa ma gandesc la romania, la sarbatorile de iarna, la mai multe lucruri.
nu stiu cum sunteti voi, dar la mine parca nu e craciun daca nu vad reclama la coca cola cu camioanele si daca nu aud guvernantii, an dupa an, cum au fost luati prin surprindere de ninsoarea din luna decembrie. ei bine, am votat schimbarea si aceasta se cunoaste. anul asta guvernantii nu au mai fost luati prin surprindere pentru simplul motiv ca nu mai exista. there aren't any.
ajuns in cartier, asteptam troleul cand in casti mi-a cantat brusc "altar - protest". mi s-a parut reprezentativa atat pentru mine cat si pentru orice alt individ care s-a ciocnit vreodata de sistemul privat de lucru. it blows, alright. it sucks and blows at the same time.
azi de dimineata, pe acelasi viscol, ma urc in autobuz in acelasi cartier. si vine controlul. si le dau abonamentul, finca nu-mi sta in fire sa merg fara. era expirat. m-am prins dup-aia. am uitat sa-l incarc ieri. le-am platit amenda si mi-au dat in schimb chestia asta:
poza color cand ajung acasa :D
cred ca am nevoie de un concediu (de cateva luni bune)
si era tot iarna, si ningea ca fulgi mari, nu stiu daca era prima ninsoare din iarna aia, dar in orice caz arata ca si cum ar fi fost prima, iar eu aveam intalnire c-un banatean, dar ti-am dat telefon tie, mergeam pe strada si am stiut ca radeam pentru ca imi intrau fulgi in gura si chiar daca mai sunt 4 zile pana la o alta aniversare,eu am stiut de atunci.
la multi ani, baby!
la multi ani, baby!
luni, 14 decembrie 2009
duminică, 13 decembrie 2009
vineri, 11 decembrie 2009
slow reading
dupa ce am devorat cartea de la postul anterior ma reintorc la proust si continui cautarea timpului pierdut cu volumul 2; imi pare doar rau ca nu-i deja vacanta ca sa nu trebuiasca sa citesc in metrou o carte care cere un fotoliu adanc langa o soba( sau un calorifer), un ceai de portocale si o matza in brate.
si pentru ca n-am apucat sa ma laud cu ce mi-a pus mosul in ghetute, o fac acum :D
duminică, 6 decembrie 2009
iar votare
pentru ca am votat impotriva a ceea ce cred, dar am facut asta alegand intre doua rele raul pe care l-am considerat cel mai mic, cumva, constiinta mea a incercat sa se revolte; de 3 ori!
prima data m-am semnat gresit, fara sa vreau; a doua oara am avut un blocaj in cabina si n-am stiut unde sa pun stampila, de parca era prima oara cand votam ; a treia oara a fost cea mai tare: era sa plec cu votul acasa; in loc sa-l bag in urna, eu ma duceam frumos cu el spre iesire.
prima data m-am semnat gresit, fara sa vreau; a doua oara am avut un blocaj in cabina si n-am stiut unde sa pun stampila, de parca era prima oara cand votam ; a treia oara a fost cea mai tare: era sa plec cu votul acasa; in loc sa-l bag in urna, eu ma duceam frumos cu el spre iesire.
joi, 3 decembrie 2009
hand job
primul meu job, acum cativa ani, era sa iau taloanele completate de oameni in penny market si sa scriu informatiile de pe ele intr-o baza de date facuta in microsoft access. eram platit cu o mie de lei vechi pentru fiecare talon transcris corect, iar daca greseam mi se scadea din salariu. era in ferentari. am rezistat 7 zile pana sa-mi dau demisia.
dar nu era mai de cacat decat jobul actual.
dar nu era mai de cacat decat jobul actual.
miercuri, 2 decembrie 2009
marți, 1 decembrie 2009
dureri electorale
bai, cand ma uit la neamu asta in care suntem frati cu totii, imi vine-a plange. cand ma uit la parlamentari, saracii, parca ma uit la copilasii mei. imi pare rau ca nu am scris mai devreme randurile astea, bai marinare, dar ele sunt pentru tine, mama.
eu sunt ca si mama ta, asa ma simt. ai fost in lumea larga, te-ai dus cu flota si te-ai intors presedinte. te-ai realizat in viata si-acum ai si tu copii destepti la randul tau, chiar europarlamentari. dar, mai baiete, sa nu-mi scrii tot timpul asta nici macar un rand, doar cand ajungi in campanie? pai e frumos asa maica? asa te-am invatat eu? si vii la mine cu aberatii din astea?
"dupa cum stiti, pe 22 noiembrie 2009 va avea loc primul tur al alegerilor prezidentiale. eu insumi voi candida [...]"
pai bine mai baselu mai, dar cum dracu' te-astepti tu sa castigi fara sa participi? ori pesemne tu ai crezut ca ne faci noua, mamei tale, poporul, o favoare prin faptul ca ai participat? mai bine te-abtineai...
continui sa spui in aceeasi scrisoare ca un parlament cum il propui tu la referendum va fi "un parlament al bunului simt". mai traiane mai, tu chiar crezi ca esti cea mai in masura persoana sa vorbesti despre bun simt? te-ntreb asa, ca de la roman la roman. nici nu tre sa-mi raspunzi, uita-te doar in oglinda. si concediaza-ti consilierii, ca-i platesti degeaba. n-o sa aduc acum in discutie mizeriile pe care le-ai facut de-a lungul timpului sau al mandatului, ca toata lumea le stie deja.
intrebarea, mai traiane, e urmatoarea: cum scapam noi de tine fara sa-i votam pe psd-isti?
eu sunt ca si mama ta, asa ma simt. ai fost in lumea larga, te-ai dus cu flota si te-ai intors presedinte. te-ai realizat in viata si-acum ai si tu copii destepti la randul tau, chiar europarlamentari. dar, mai baiete, sa nu-mi scrii tot timpul asta nici macar un rand, doar cand ajungi in campanie? pai e frumos asa maica? asa te-am invatat eu? si vii la mine cu aberatii din astea?
"dupa cum stiti, pe 22 noiembrie 2009 va avea loc primul tur al alegerilor prezidentiale. eu insumi voi candida [...]"
pai bine mai baselu mai, dar cum dracu' te-astepti tu sa castigi fara sa participi? ori pesemne tu ai crezut ca ne faci noua, mamei tale, poporul, o favoare prin faptul ca ai participat? mai bine te-abtineai...
continui sa spui in aceeasi scrisoare ca un parlament cum il propui tu la referendum va fi "un parlament al bunului simt". mai traiane mai, tu chiar crezi ca esti cea mai in masura persoana sa vorbesti despre bun simt? te-ntreb asa, ca de la roman la roman. nici nu tre sa-mi raspunzi, uita-te doar in oglinda. si concediaza-ti consilierii, ca-i platesti degeaba. n-o sa aduc acum in discutie mizeriile pe care le-ai facut de-a lungul timpului sau al mandatului, ca toata lumea le stie deja.
intrebarea, mai traiane, e urmatoarea: cum scapam noi de tine fara sa-i votam pe psd-isti?
cineva ma iubeste
ia priviti ce mail-uri primesc :D
Sunt foarte fericit să vă cunosc,
Complimente de zi!
Numele meu este dor de Jacobs Evan, i sînt privire pentru o persoană de încredere şi de încredere, ştiu că acest e-mail se vor întâlni intr-o stare bună de sănătate şi, de asemenea, surprisely dar Dumnezeu are un mod propriu de a aduce together.I oameni a fost mutat să scrie pentru tine şi, de asemenea, cereţi sfatul dumneavoastră, care ştiu că mă ajută să depăşească situaţia mea actuală, sunt în prezent unică şi în căutarea unui de încredere şi de Dumnezeu, temându-persoană. Draga mea, În timpul liber, poate că vă rugăm să vă pentru a scrie eu spate, astfel încât să i a putea explica mai multe despre mine, la detalii, fotografiile mele şi scopul meu de scriere pentru tine. Vă rugăm să nu neglijeze o inimă umilă şi singuratic care caută pentru dragostea ta. O prietenie buna este fundamentul se bazeze pe alte lucruri în raport cu vin. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze cum am aşteptaţi cu nerăbdare să citesc de la tine.
Al tău Evan
Sunt foarte fericit să vă cunosc,
Complimente de zi!
Numele meu este dor de Jacobs Evan, i sînt privire pentru o persoană de încredere şi de încredere, ştiu că acest e-mail se vor întâlni intr-o stare bună de sănătate şi, de asemenea, surprisely dar Dumnezeu are un mod propriu de a aduce together.I oameni a fost mutat să scrie pentru tine şi, de asemenea, cereţi sfatul dumneavoastră, care ştiu că mă ajută să depăşească situaţia mea actuală, sunt în prezent unică şi în căutarea unui de încredere şi de Dumnezeu, temându-persoană. Draga mea, În timpul liber, poate că vă rugăm să vă pentru a scrie eu spate, astfel încât să i a putea explica mai multe despre mine, la detalii, fotografiile mele şi scopul meu de scriere pentru tine. Vă rugăm să nu neglijeze o inimă umilă şi singuratic care caută pentru dragostea ta. O prietenie buna este fundamentul se bazeze pe alte lucruri în raport cu vin. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze cum am aşteptaţi cu nerăbdare să citesc de la tine.
Al tău Evan
duminică, 29 noiembrie 2009
pui aproape chinezesc si the giant poale-n brau
inainte de a fi bagat la cuptor:
si dupa:
reteta de pui e cea de aici, retata de poale-n brau la cerere, ca mi-e lene acu' sa scriu :)
si dupa:
reteta de pui e cea de aici, retata de poale-n brau la cerere, ca mi-e lene acu' sa scriu :)
despre traduceri si note de subsol
Nu sunt o experta in traduceri, am foarte putina experienta in acest domeniu,dar stiu ca meseria de traducator presupune foarte foarte multa munca. Ea presupune cunoastera la prefectie a doua limbi: cea din care traduci si cea in care traduci.
Mai stiu ca ' a traduce' inseamna sa transpui un text/ o fraza dintr-o limba in alta, ori de cele mai multe ori nu exista echivalente perfecte intre cuvine, ori un cuvant nu poarta aceeasi incarcatura semantica( si/ sau culturala) in cele doua limbi cu care operezi. Si asta-i inca partea usoara: cand ajungi la expresii sau jocuri de cuvinte 'a traduce' devine deja un lucru extrem de dificil.
Aici intervin notele de subsol: cand nu poti transpune perfect, explici intr-o nota de subsol ceea ce a vrut sa spuna autorul si de ce limba in care traduci nu detine mijlocul de redare perfecta.
Dar notele de subsol mai au si alte menire, aceea de a educa cititorul si de a face intelesurile clare. Nu intotdeauna un nume sau o situatie la care face referire autorul sunt clare pentru cititor, si atunci un bun traducator( sau redactor) si o buna editie a unei carti va explica printr-o nota de subsol ce anume inseamna mentiunea respectiva. Stiu ca notele de subsol ingreuneaza lectura, dar sunt carti ( v. " Ulysses" de J. Joyce)la care notele explicative insumeaza cat inca un volum, dar fara de care lectura este imposibila.
Din aceasta cauza mi se pare ca este absolut pacat ca o initiativa atat de frumoasa ca aceea pe care a avut-o editura Leda de a reedita " In cautarea timpului pierdut" in 6 volume frumos aranjate si ingrijite, sa sufere din cauza neglijentei traducerii.
Mai stiu ca ' a traduce' inseamna sa transpui un text/ o fraza dintr-o limba in alta, ori de cele mai multe ori nu exista echivalente perfecte intre cuvine, ori un cuvant nu poarta aceeasi incarcatura semantica( si/ sau culturala) in cele doua limbi cu care operezi. Si asta-i inca partea usoara: cand ajungi la expresii sau jocuri de cuvinte 'a traduce' devine deja un lucru extrem de dificil.
Aici intervin notele de subsol: cand nu poti transpune perfect, explici intr-o nota de subsol ceea ce a vrut sa spuna autorul si de ce limba in care traduci nu detine mijlocul de redare perfecta.
Dar notele de subsol mai au si alte menire, aceea de a educa cititorul si de a face intelesurile clare. Nu intotdeauna un nume sau o situatie la care face referire autorul sunt clare pentru cititor, si atunci un bun traducator( sau redactor) si o buna editie a unei carti va explica printr-o nota de subsol ce anume inseamna mentiunea respectiva. Stiu ca notele de subsol ingreuneaza lectura, dar sunt carti ( v. " Ulysses" de J. Joyce)la care notele explicative insumeaza cat inca un volum, dar fara de care lectura este imposibila.
Din aceasta cauza mi se pare ca este absolut pacat ca o initiativa atat de frumoasa ca aceea pe care a avut-o editura Leda de a reedita " In cautarea timpului pierdut" in 6 volume frumos aranjate si ingrijite, sa sufere din cauza neglijentei traducerii.
miercuri, 25 noiembrie 2009
lectura obligatorie
"Despre clovni-Dictatorul si Artistul" de Norman Manea
Cu Norman Manea 'am facut cunostinta' odata cu romanul 'Intoarcerea huliganului' roman care mi-a deschis multe porti de lectura.
'Despre Clovni' este o culegere de articole scrise de N. Manea la Bard College si publicate prima oara in Roamania in 1997, insa fara doua dintre articolele cheie.
M-a impresionat foarte mult articolul " Felix culpa" care aduce in discutie pozitia lui Mircea Eliade vis-a-vis de simpatiile sale legatde de Garda de Fier si Nae Ionescu. Termenul de ' vina fericita' este folosit chiar de M Eliade care spunea in 1985 ca <<"fara acea 'felix culpa' (discipol al lui Nae Ionescu ), as fi ramas in tara. In cel mai bun caz, as fi murit de tuberculoza intr-o inchisoare">>.
Eseul lui Norman Manea ( blamat de presa romanaesca ca distrugator de valori nationale) nu arata cu degetul vina unui mare carturar, ci din contra, incearca sa explice contextul politic al perioadei intrebelice si 'deruta' multor intelectuali romani. Din aceasta cauza multe ziare internationale au considerat ca este mult prea ' bland' si chiar incearca sa scuze pozitia lui M. Eliade din acea perioada, pozitie pe care de altfel Eliade nu a explicat-o clar niciodata. Norman Manea nu vrea sa puna pe tapet vina de a fi fost simpatizant legionar, ci vina de a fi ramas dator cu o explicatie, niciodata data.
Cartea trebuie citita nu doar pentru acest articol, ci pentru ca eseurile adunate in ea fac tabloul unei epoci ( i.e epoca comunista) inca inconjurata de adevaruri nespuse, inca mistificata in gloria ei de aur si ale carei doctrine si idei au fost si sunt inca perpetuate. Am fost socata sa descopar urmatoarea fraza-adevar in epoca de aur <<" Romania a fost singura tara care a refuzat sa deporteze everii in lagarele de exterminare naziste">> fraza pe care eu am invatat-o din manulul de istorie, 7 ani dupa Revolutie !!!.
Cu Norman Manea 'am facut cunostinta' odata cu romanul 'Intoarcerea huliganului' roman care mi-a deschis multe porti de lectura.
'Despre Clovni' este o culegere de articole scrise de N. Manea la Bard College si publicate prima oara in Roamania in 1997, insa fara doua dintre articolele cheie.
M-a impresionat foarte mult articolul " Felix culpa" care aduce in discutie pozitia lui Mircea Eliade vis-a-vis de simpatiile sale legatde de Garda de Fier si Nae Ionescu. Termenul de ' vina fericita' este folosit chiar de M Eliade care spunea in 1985 ca <<"fara acea 'felix culpa' (discipol al lui Nae Ionescu ), as fi ramas in tara. In cel mai bun caz, as fi murit de tuberculoza intr-o inchisoare">>.
Eseul lui Norman Manea ( blamat de presa romanaesca ca distrugator de valori nationale) nu arata cu degetul vina unui mare carturar, ci din contra, incearca sa explice contextul politic al perioadei intrebelice si 'deruta' multor intelectuali romani. Din aceasta cauza multe ziare internationale au considerat ca este mult prea ' bland' si chiar incearca sa scuze pozitia lui M. Eliade din acea perioada, pozitie pe care de altfel Eliade nu a explicat-o clar niciodata. Norman Manea nu vrea sa puna pe tapet vina de a fi fost simpatizant legionar, ci vina de a fi ramas dator cu o explicatie, niciodata data.
Cartea trebuie citita nu doar pentru acest articol, ci pentru ca eseurile adunate in ea fac tabloul unei epoci ( i.e epoca comunista) inca inconjurata de adevaruri nespuse, inca mistificata in gloria ei de aur si ale carei doctrine si idei au fost si sunt inca perpetuate. Am fost socata sa descopar urmatoarea fraza-adevar in epoca de aur <<" Romania a fost singura tara care a refuzat sa deporteze everii in lagarele de exterminare naziste">> fraza pe care eu am invatat-o din manulul de istorie, 7 ani dupa Revolutie !!!.
marți, 24 noiembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
top 5 metal videos
pe locul 5, pentru simplul fapt ca mi-a ramas imaginea individului plin de cuie in memorie ani de zile, vine motorhead, cu hellraiser:
pe locul 4 in topul nostru se opreste slayer cu piesa bloodline, pentru simplul motiv ca trebuie neaparat sa-i vedeti pe slayer in costum
pe locul trei ne intalnim cu fratii preferati ai metalului extrem, si nu este vorba despre familia cavanagh ci despre "cavalera conspiracy". pentru dragostea de frate, iata-i reuniti sub numele acestui proiect, cele doua jumatati ale monstrului care a fost "sepultura". si ce poate fi mai nimerit pentru o trupa de metal decat un frontman pe care-l cheama MAX si-un tobar pe care-l cheama IGOR? enjoy:
iata-ne ajunsi la locul doi si deja competitia incepe sa fie stransa. sunt o gramada de videoclipuri, dar unul singur va iesi castigator. vom incetini putin ritmul acum si vom asculta sentenced, o formatie din pacate inactiva si fara sanse de a se mai reuni. oamenii au pus punct in 2005 fara sa se certe intre ei, pur si simplu au renuntat la muzica. iar anul acesta, daca nu ma insel, chitaristul a murit, si odata cu el si orice speranta de a mai auzi vreodata sentenced. in memoriam:
nu-mi vine sa cred ca am ajuns la sfarsit si sunt pe cale sa incoronez cel mai bun videoclip metal al tuturor timpurilor. este vorba de o trupa controversata, o trupa intrucatva misterioasa, o trupa din extrema extremelor, dar careia nu-i este frica de o bataie cu bulgari in fata camerelor. este vorba de entombed. iar cel mai bun videoclip ever este urmatorul:
pe locul 4 in topul nostru se opreste slayer cu piesa bloodline, pentru simplul motiv ca trebuie neaparat sa-i vedeti pe slayer in costum
pe locul trei ne intalnim cu fratii preferati ai metalului extrem, si nu este vorba despre familia cavanagh ci despre "cavalera conspiracy". pentru dragostea de frate, iata-i reuniti sub numele acestui proiect, cele doua jumatati ale monstrului care a fost "sepultura". si ce poate fi mai nimerit pentru o trupa de metal decat un frontman pe care-l cheama MAX si-un tobar pe care-l cheama IGOR? enjoy:
iata-ne ajunsi la locul doi si deja competitia incepe sa fie stransa. sunt o gramada de videoclipuri, dar unul singur va iesi castigator. vom incetini putin ritmul acum si vom asculta sentenced, o formatie din pacate inactiva si fara sanse de a se mai reuni. oamenii au pus punct in 2005 fara sa se certe intre ei, pur si simplu au renuntat la muzica. iar anul acesta, daca nu ma insel, chitaristul a murit, si odata cu el si orice speranta de a mai auzi vreodata sentenced. in memoriam:
nu-mi vine sa cred ca am ajuns la sfarsit si sunt pe cale sa incoronez cel mai bun videoclip metal al tuturor timpurilor. este vorba de o trupa controversata, o trupa intrucatva misterioasa, o trupa din extrema extremelor, dar careia nu-i este frica de o bataie cu bulgari in fata camerelor. este vorba de entombed. iar cel mai bun videoclip ever este urmatorul:
duminică, 22 noiembrie 2009
21 adunate
1.Ce speli prima data la dus?
Yuki: mainile
Alex: nu stiu
2.Care este culoarea ta de helanca preferata?
Yuki: negru
3.Iti place cafeaua?
Yuki: da, fiarta cu un bat de scortisoara in ea.
Alex: da, dar nu beau.
4.Cum te simti acum?
Alex: ma simt foarte bine.
7.Ai putea mânca o luna întreaga felul tau de mâncare preferat fara sa te saturi de el?
Yuki: nu
8.De ce ai o pofta acum?
Alex: de-o capsuna cu zahar
Yuki: de-o ciorba.
9.La ce te gândesti când auzi cuvântul “varza”?
Alex: la varza
Yuki: la costite prajite.
10.Ai numarat vreodata pâna la 1000?
Yuki: nu
Alex: nu, dar am numarat de mai multe ori pana la 500 , se pune?
15.Iti place branza?
Yuki: da, ami ales feta si aia de capra.
16. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat?
Yuki: ' Scufita rosie eu sunt, pe glume pusa si pe cant, ta-na-na-na-na, na-na-na, la bunicuta, pam-pam, sa ajuuung!'--it drives me crazy!!!!
Alex: ' Sentenced - Consider us dead'.
21. E ceva stralucitor în camera ta?
Yuki: da, soarele, ca m-a pus alex sa trag jaluzelele
24. Oua albe sau maro?
Yuki: de preferat verzi, de rata.
Alex: doo
28. Ce ai mâncat la prânz?
Yuki: ieri?!
Alex: vaca.
34. Ai intrat vreodata într’un zid?
Yuki: nu, dar intr-o fereastra da.
Alex: nu, a intrat el in mine, eu stateam linistit.
35. Anotimpul preferat?
Yuki: octombrie
Alex: nu stiu
36. Adormi cu televizorul deschis?
Alex: intotdeauna
Yuki: noi n-avem televizor
42. Ai o vedere buna?
Yuki: vad mai bine cu ochiul drept decat aud cu urechea stranga, dar aud mai bine cu urechea dreapta decat vad cu ochiul drept.
Alex: eu nu inteleg nimic...
44. Unde sunt parintii tai?
Yuki: acasa, desi tata cred ca e la tenis la ora asta.
Alex: la sectia de votare.
48. Ce ai cumparat ultima data?
Yuki: carti, logic :)))
Alex: bors
51. Ai pus piedica cuiva vreodata?
Yuki: numai conversationala
Alex: da
54. Detii o arma?
Yuki: da, pe zuma si-un pepper spray.
Alex: eu sunt o arma.
leapsa vine de la brightie si merge la andrei.
Yuki: mainile
Alex: nu stiu
2.Care este culoarea ta de helanca preferata?
Yuki: negru
3.Iti place cafeaua?
Yuki: da, fiarta cu un bat de scortisoara in ea.
Alex: da, dar nu beau.
4.Cum te simti acum?
Alex: ma simt foarte bine.
7.Ai putea mânca o luna întreaga felul tau de mâncare preferat fara sa te saturi de el?
Yuki: nu
8.De ce ai o pofta acum?
Alex: de-o capsuna cu zahar
Yuki: de-o ciorba.
9.La ce te gândesti când auzi cuvântul “varza”?
Alex: la varza
Yuki: la costite prajite.
10.Ai numarat vreodata pâna la 1000?
Yuki: nu
Alex: nu, dar am numarat de mai multe ori pana la 500 , se pune?
15.Iti place branza?
Yuki: da, ami ales feta si aia de capra.
16. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat?
Yuki: ' Scufita rosie eu sunt, pe glume pusa si pe cant, ta-na-na-na-na, na-na-na, la bunicuta, pam-pam, sa ajuuung!'--it drives me crazy!!!!
Alex: ' Sentenced - Consider us dead'.
21. E ceva stralucitor în camera ta?
Yuki: da, soarele, ca m-a pus alex sa trag jaluzelele
24. Oua albe sau maro?
Yuki: de preferat verzi, de rata.
Alex: doo
28. Ce ai mâncat la prânz?
Yuki: ieri?!
Alex: vaca.
34. Ai intrat vreodata într’un zid?
Yuki: nu, dar intr-o fereastra da.
Alex: nu, a intrat el in mine, eu stateam linistit.
35. Anotimpul preferat?
Yuki: octombrie
Alex: nu stiu
36. Adormi cu televizorul deschis?
Alex: intotdeauna
Yuki: noi n-avem televizor
42. Ai o vedere buna?
Yuki: vad mai bine cu ochiul drept decat aud cu urechea stranga, dar aud mai bine cu urechea dreapta decat vad cu ochiul drept.
Alex: eu nu inteleg nimic...
44. Unde sunt parintii tai?
Yuki: acasa, desi tata cred ca e la tenis la ora asta.
Alex: la sectia de votare.
48. Ce ai cumparat ultima data?
Yuki: carti, logic :)))
Alex: bors
51. Ai pus piedica cuiva vreodata?
Yuki: numai conversationala
Alex: da
54. Detii o arma?
Yuki: da, pe zuma si-un pepper spray.
Alex: eu sunt o arma.
leapsa vine de la brightie si merge la andrei.
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
mama poate sa fie ' mandra' de mine
meniul de astazi arata asa: ciorba de legume, rasol de vacuzta, friptura de vacuza cu sos de vin si cartofi natur, si la desert melci cu mere, nuca si migdale.
Voiniceste m-am apucat la ora noua treizeci de treaba. 4 ore mai tarziu eram in stadiul asta:
-friptura de vacautza a iesit, dar prea avea gust de vaca; (alex a faost un dragut si a mancat totusi)
-cartofii i-am uitat la fiert asa ca i-am facut piure.
-la rasol am renuntat deoarece desi am fiert 4 ore! la carnea aia de vaca la ora 1,30 aveam mai multe sanse sa fac din ea un pantof decat ceva cat de cat comestibil.
-prima tura de melci a iesit relativ ok, bunutzi, a doua insa arata ca o omida uriasa, arsa pe deasupra si cam necoapta inauntru.
partea buna: ne-a ramas o jumatate de castron de migdale si nuci prajite.
Voiniceste m-am apucat la ora noua treizeci de treaba. 4 ore mai tarziu eram in stadiul asta:
-friptura de vacautza a iesit, dar prea avea gust de vaca; (alex a faost un dragut si a mancat totusi)
-cartofii i-am uitat la fiert asa ca i-am facut piure.
-la rasol am renuntat deoarece desi am fiert 4 ore! la carnea aia de vaca la ora 1,30 aveam mai multe sanse sa fac din ea un pantof decat ceva cat de cat comestibil.
-prima tura de melci a iesit relativ ok, bunutzi, a doua insa arata ca o omida uriasa, arsa pe deasupra si cam necoapta inauntru.
partea buna: ne-a ramas o jumatate de castron de migdale si nuci prajite.
joi, 19 noiembrie 2009
campanie perfida la mcdonald's
campania zice ca Fundatia pentru copii Robald McDonaldoneaza 1 leu din valaoare fiecarui happy meal cuparat in periada x-y. Banii sunt folositi de catre cele doua case Robald McDonald din Bucuresti si Timisoara, case care ii gazduiesc pe parintii copiilor din alte orase internati pentru tratament.
Frumos, o camapnie draguta, cu doua mentiuni:
1. casele apartin deja fundatiei care practic, prin campania, asta le subventioneaza cu banii nostrii
si
2: din valoarea fiecarui HAPPY MEAL!!, meniul destinat copiilor. Cu alte cuvinte McDodonald's face o campanie de incetatenire a obiceiurilor alimentare proaste la tanara generatie, that is, happy-mealistii de azi big-macistii de maine.
Frumos, o camapnie draguta, cu doua mentiuni:
1. casele apartin deja fundatiei care practic, prin campania, asta le subventioneaza cu banii nostrii
si
2: din valoarea fiecarui HAPPY MEAL!!, meniul destinat copiilor. Cu alte cuvinte McDodonald's face o campanie de incetatenire a obiceiurilor alimentare proaste la tanara generatie, that is, happy-mealistii de azi big-macistii de maine.
marți, 17 noiembrie 2009
alti biscuiti cu ciocolata
retata am luat-o de la Diana cu mentiunea ca in loc de margarina am folosit unt, in loc de ghimbir am pus esente de vanilie si portocala si n-am pus bicarbonat.
Biscuitii au iesit foarte buni, mai crocanti decat ceilalti.
duminică, 15 noiembrie 2009
Tocanita
Ingrediente:
-o bucata carne porc
-cartofi- cati incap in oala si cati va plac
-o ceapa
-un morcov
-3 catei de usturoi
-2 ardei iuti
-condimente( sare, piepr, cimbru, patrunjel uscat)
-2 linguri pasta tomate
-ingredient special: pasta de ardei; eu am una facuta de bunica, dar din ce-am citit e similara cu harissa
Preparare:
Se taie carnea bucati si se caleste 10 minute in ulei.
Se scoate intr-un vas si se pune deoparte.
Separat se caleste ceapa taiata marunt impreuna cu morcovul dat pe razatoare si usturoiul taiat felii.
Cand ceapa incepe sa devina galbena se adauga pasta de tomate, se amesteca in oala se pune carnea de porc si o cana de apa.
Cand scade se adauga sosul de ardei( al meu fiind lichid am pus cam o cana) si am mai adaugat o cana de apa; daca folositi harissa punei cam 2-3 linguri( depinde cat o vrei de picanta) si 2 cani de apa; se lasa sa fiarba la foc mic, eventual acoperita pe jumatate cu capac.
Cand carnea e aproape gata se adauga carotofii si inca o cana de apa( da, stiu, e multa apa, dar cartofii or s-o absoarba). Se adauga ardeii iuti fara seminte( sau daca va place picat rau de tot, cu tot cu seminte), taiat mic.Se pun comdimentele, mai putin sarea care se pune la sfarsit de tot.
Se serveste cu muraturi.
-o bucata carne porc
-cartofi- cati incap in oala si cati va plac
-o ceapa
-un morcov
-3 catei de usturoi
-2 ardei iuti
-condimente( sare, piepr, cimbru, patrunjel uscat)
-2 linguri pasta tomate
-ingredient special: pasta de ardei; eu am una facuta de bunica, dar din ce-am citit e similara cu harissa
Preparare:
Se taie carnea bucati si se caleste 10 minute in ulei.
Se scoate intr-un vas si se pune deoparte.
Separat se caleste ceapa taiata marunt impreuna cu morcovul dat pe razatoare si usturoiul taiat felii.
Cand ceapa incepe sa devina galbena se adauga pasta de tomate, se amesteca in oala se pune carnea de porc si o cana de apa.
Cand scade se adauga sosul de ardei( al meu fiind lichid am pus cam o cana) si am mai adaugat o cana de apa; daca folositi harissa punei cam 2-3 linguri( depinde cat o vrei de picanta) si 2 cani de apa; se lasa sa fiarba la foc mic, eventual acoperita pe jumatate cu capac.
Cand carnea e aproape gata se adauga carotofii si inca o cana de apa( da, stiu, e multa apa, dar cartofii or s-o absoarba). Se adauga ardeii iuti fara seminte( sau daca va place picat rau de tot, cu tot cu seminte), taiat mic.Se pun comdimentele, mai putin sarea care se pune la sfarsit de tot.
Se serveste cu muraturi.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
vineri, 13 noiembrie 2009
Turta dulce
Ingrediente:
300g faina
250g zahar fin
4 oua
o ceasca ulei
1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat
esente
cuisoare
1 lamaie
250 g miere (matza pe masa de lucru e optionala)
se bat albusurile spuma cu o treime din cantitatea de zahar.
separat, se amesteca bine bine restul de zahar cu galbenusurile, apoi se adauga jumatate din cantitatea de ulei si se amesteca; punem faina cernuta, bicarbonatul stins in jumatate de suc de lamaie, restul de ulei, mierea, esentele ( eu am pus portocale si rom), scortisoara si se amesteca bine pana obtinem o compozitie omogena.
incorporam apoi albusurile; cu cat compozitia e mai aerata cu atat turta dulce va fi mai pufoasa.
turnam compoztita intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si adaugam cuisoarele.
dam la cuptor aproximativ 20 de minute. Intre timp scoatem sucul din cealalta jumatate de lamaie si-l amestecam cu 3-4 lingurite de zahar pudra pentru a obtine glazura.
cand turta dulce e gata o scoatem si o ungem cat e calda cu glazura din zahra si lamaie.
Gata! e aboslut bestiala, cine nu ma crede sa incerce ;)
300g faina
250g zahar fin
4 oua
o ceasca ulei
1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat
esente
cuisoare
1 lamaie
250 g miere (matza pe masa de lucru e optionala)
se bat albusurile spuma cu o treime din cantitatea de zahar.
separat, se amesteca bine bine restul de zahar cu galbenusurile, apoi se adauga jumatate din cantitatea de ulei si se amesteca; punem faina cernuta, bicarbonatul stins in jumatate de suc de lamaie, restul de ulei, mierea, esentele ( eu am pus portocale si rom), scortisoara si se amesteca bine pana obtinem o compozitie omogena.
incorporam apoi albusurile; cu cat compozitia e mai aerata cu atat turta dulce va fi mai pufoasa.turnam compoztita intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si adaugam cuisoarele.
dam la cuptor aproximativ 20 de minute. Intre timp scoatem sucul din cealalta jumatate de lamaie si-l amestecam cu 3-4 lingurite de zahar pudra pentru a obtine glazura.
cand turta dulce e gata o scoatem si o ungem cat e calda cu glazura din zahra si lamaie.
Gata! e aboslut bestiala, cine nu ma crede sa incerce ;)
“Afara din adapost” de David Lodge
Pentru mine D. Lodge e ca un fel de Lewis Carroll. Personajele lui par mereu sa patrunda intr-o lume complet noua, paralela cu a lor, si care le fusese straina pana atunci. Aceasta se intampla in foarte multe dintre romanele sale, de exemplu in “ Ce mica-i lumea” sau “Meserie” ori ‘ Vesti din Paradis’. Pana si in “ Terapia” Tubby Passmore descopera o lume care traieste si respira dincolo de ipohondria si trairile lui interioare.
La fel ca L. Carroll, David Lodge ridiculizeaza rigiditatea si principiile britanice, mai ales pe cele catolice, punandu-si personajele in cele mai neobisnuite situatii , complet opuse experientelor lor obisnuite.
Aceasta este si povestea din “ Afara din adapost”. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Timothy, 16 ani, catolic constiioncios si obsnuit cu rationalizarile de tot felul din timpul razboilului si de dupa ( care se pare ca in Marea Britanie au durat mult mai mult in comparatie cu celelalte tari occidentale) pleaca in Germania, la Heildelberg, sa-si viziteze sora, pe Kate, care lucreaza ca secretara pentru armata americana. Acolo descopera o lume complet opusa fata de restrictiile de acasa. Permisul special pe care i-l da Kate ii ofera acces la mormane de mancare, cele mai bune conditii de cazare si distractii nelimitate, punand la incercare inclusive virtutea tanarului vizitator.
joi, 12 noiembrie 2009
Pepper spray
alex mi-a luat asta:
de ce? pai, luni dimineata am fost agresata ( moral, fizic si verbal) de doua pustoaice de 13-14 ani ( da, stiu, pare mici, dar cine ma cunoaste stie ca nu impresionez prin statura si constitutie) de etnie rroma, pe strada Sirenelor, strada pe care se afla, numai terenuri virane, case locuite de etnia mai sus mentionata si caini. Pe strada asta eu trec in fiecare zi de doua ori, de luni pana vineri.Cam trist, nu-i asa?
Tot in aceasi zi, in 385 luat de la Marriott, doua pirande au incercat sa-mi fure din geanta cu boracul. Cum? Profitanad de aglomeratie, tot mutau copchilul pe langa genti, ca vezi doamne, n-are loc. De doua ori a intins ala mana la geanta mea, de doua ori m-am uitat urat la el; s-au prins ca m-am prins si au coborat.
Marti era sa ma iau la cearta cu o tanti care s-a oprit sa bea apa si sa se scotoceasca in sacosa fix in dreptul singurei cai de acces spre statie, trotuarul fiind in lucru.
Aseara troleibuzul m-a lasat nu in statie, ci langa un maidan pe Vacaresti unde o haita de caini latra la rotile masinilor. Norocul meu ca a venit autobuzul repede.
Azi, in mod miraculos, nu mi s-a intamplat nimic. :)
de ce? pai, luni dimineata am fost agresata ( moral, fizic si verbal) de doua pustoaice de 13-14 ani ( da, stiu, pare mici, dar cine ma cunoaste stie ca nu impresionez prin statura si constitutie) de etnie rroma, pe strada Sirenelor, strada pe care se afla, numai terenuri virane, case locuite de etnia mai sus mentionata si caini. Pe strada asta eu trec in fiecare zi de doua ori, de luni pana vineri.Cam trist, nu-i asa?
Tot in aceasi zi, in 385 luat de la Marriott, doua pirande au incercat sa-mi fure din geanta cu boracul. Cum? Profitanad de aglomeratie, tot mutau copchilul pe langa genti, ca vezi doamne, n-are loc. De doua ori a intins ala mana la geanta mea, de doua ori m-am uitat urat la el; s-au prins ca m-am prins si au coborat.
Marti era sa ma iau la cearta cu o tanti care s-a oprit sa bea apa si sa se scotoceasca in sacosa fix in dreptul singurei cai de acces spre statie, trotuarul fiind in lucru.
Aseara troleibuzul m-a lasat nu in statie, ci langa un maidan pe Vacaresti unde o haita de caini latra la rotile masinilor. Norocul meu ca a venit autobuzul repede.
Azi, in mod miraculos, nu mi s-a intamplat nimic. :)
marți, 10 noiembrie 2009
I made cookies
reteta e asta, am luat-o de la laura adamache, cu mentiunea ca am copt biscuiteii la cuptor normal, pe care l-am lasat sa se incinga bine inainte si i-am lasat cam 25 de minute, dar m-am mai jucat la intensitate;
si pentru ca mi-a mai ramas ciocolata topita, m-am jucat pe o bucata de carton :D
si pentru ca mi-a mai ramas ciocolata topita, m-am jucat pe o bucata de carton :D
luni, 9 noiembrie 2009
fiica marinarului
a fost odata ca niciodata un rege marinar. i se spunea si neptun. dar nu era el. i se spunea si chioru, dar asta mai putin conteaza.
acest rege era foarte necajit ca in regatul lui oamenii erau tristi, lipsiti de speranta sau chiar de vlaga, n-aveau ce manca, in fine. era tragic, si pe acest motiv marinarul nu mai contenea cu plansul. isi plangea amarul pe la golden [...]
acest rege marinar a avut doo fiice. ca doo raze de soare. ca doo oo. ale lu columb. deja o dau in diverse.
fiica cea mare, nefiind in atentia mass mediei nationale, nu ne intereseaza.
dar vai, saraca fiica cea mica. ursitoarele i-au zambit la nastere, dar datorita conditiilor de trai si taierii cu cateva luni inainte a sporurilor de vechime pentru ursit, i-au zambit malefic.
una din ele i-a dat frumusete, finca barbac-su era chirurg plastician. deh, afaceri de familie. alelalte insa, care n-aveau firme, au decis sa o binecuvanteze cu ceva necuantificabil, si anume cu fericire. asa ca i-au ursit sa aiba juma' de creier. cateodata.
si iata ca fiica cea mica a crescut si s-a facut mare si frumoasa, si din ce in ce mai fericita. in timp ce regatul se indrepta constant spre colaps. iar marinarul era din ce in ce mai suparat si plangea din ce in ce mai mult pe la golden (ptui, fir-ar al dracu, ca ma leaga astia de nu tac!).
la palat incepusera sa isi faca aparitia petitorii din regiunea dorobantului, regiune roditoare si datatoare de diverse valori. erau din cei mai feluriti printi, conti, clonti si alti duci, muci sau ce-o mai fi. calare pe mii de cai putere gen bugati sau maserati (terminatia "ti" era specifica tinutului dorobantului) au aparut printisori gen "curulet" sau "sifilis". regele marinar privi la ei cam suspect prima data, dar vazand ca fiica lui e fericita (de fapt ultima operatie mersese prost si buzele-i erau fixate intr-un zambet fix, tamp) a zis fie, voi da fata mea celui care va scoate regatul din impas.
asa a ramas printesa fara petitori. valul de depresie ce a urmat nu poate fi comparat nici macar cu valul de scumpiri, asa ca marinarul cel brav s-a dat de trei ori peste cap si a bagat-o pe fi-sa in parlamentul european. de emotie, aceasta nu mai vorbea corect nici macar romaneste. de emotie. o da.
iar acum, din cate inteleg, se pregateste de nunta.
sfarsit? poate pe 22, poate-n turu' doi.
acest rege era foarte necajit ca in regatul lui oamenii erau tristi, lipsiti de speranta sau chiar de vlaga, n-aveau ce manca, in fine. era tragic, si pe acest motiv marinarul nu mai contenea cu plansul. isi plangea amarul pe la golden [...]
acest rege marinar a avut doo fiice. ca doo raze de soare. ca doo oo. ale lu columb. deja o dau in diverse.
fiica cea mare, nefiind in atentia mass mediei nationale, nu ne intereseaza.
dar vai, saraca fiica cea mica. ursitoarele i-au zambit la nastere, dar datorita conditiilor de trai si taierii cu cateva luni inainte a sporurilor de vechime pentru ursit, i-au zambit malefic.
una din ele i-a dat frumusete, finca barbac-su era chirurg plastician. deh, afaceri de familie. alelalte insa, care n-aveau firme, au decis sa o binecuvanteze cu ceva necuantificabil, si anume cu fericire. asa ca i-au ursit sa aiba juma' de creier. cateodata.
si iata ca fiica cea mica a crescut si s-a facut mare si frumoasa, si din ce in ce mai fericita. in timp ce regatul se indrepta constant spre colaps. iar marinarul era din ce in ce mai suparat si plangea din ce in ce mai mult pe la golden (ptui, fir-ar al dracu, ca ma leaga astia de nu tac!).
la palat incepusera sa isi faca aparitia petitorii din regiunea dorobantului, regiune roditoare si datatoare de diverse valori. erau din cei mai feluriti printi, conti, clonti si alti duci, muci sau ce-o mai fi. calare pe mii de cai putere gen bugati sau maserati (terminatia "ti" era specifica tinutului dorobantului) au aparut printisori gen "curulet" sau "sifilis". regele marinar privi la ei cam suspect prima data, dar vazand ca fiica lui e fericita (de fapt ultima operatie mersese prost si buzele-i erau fixate intr-un zambet fix, tamp) a zis fie, voi da fata mea celui care va scoate regatul din impas.
asa a ramas printesa fara petitori. valul de depresie ce a urmat nu poate fi comparat nici macar cu valul de scumpiri, asa ca marinarul cel brav s-a dat de trei ori peste cap si a bagat-o pe fi-sa in parlamentul european. de emotie, aceasta nu mai vorbea corect nici macar romaneste. de emotie. o da.
iar acum, din cate inteleg, se pregateste de nunta.
sfarsit? poate pe 22, poate-n turu' doi.
borderlands review si alte chestii
deci incep sa scriu acest review la borderlands, dar nu chiar acum. prima data va trebui sa mentionez alte chestii.
imi plac in general jocurile care te atrag in lumea lor, fie ea cat de aberanta. imi plac rpg-urile, mai ales cele cu teme clasice gen cavaleri, orci, elfi, regate. mi-a placut oblivion extrem de mult si chiar si fallout 3, desi are hibele lui. mi-a placut extrem de mult gothic 3, si probabil il voi instala din nou chiar azi - pentru ca acel univers te prinde si nu-ti mai da drumul.
de cand a aparut borderlands l-am jucat in mod exclusiv si aproape fara alte preocupari, fiind in concediu. l-am adus pe mordecai la nivelul 46 si curand voi termina jocul a doua oara. am luat o singura data pauza, pentru a-mi instala si a juca dragon age origins. adica un rpg epic, cavaleri, orci si alte alea. un joc care a luat 9.5 din 10 pe gamespot si a ajuns editor's choice.
l-am jucat fix 4 ore jumate, dupa care l-am sters. pentru mine nu poate fi credibil un joc atat de bine pus la punct, un personaj pe care il poti face atat de smecher, cu tot felul de atribute si vraji, dar care nu poate sa sara. sau care se blocheaza brusc ajungand pe marginea unui paraias pentru ca nu poate continua. nu suport astfel de ingradiri. de asta n-am putut juca the witcher.
retroactiv constat ca nu m-a placut nici bioshock, un shooter atmosferic foarte aclamat in toate partile, si nici mass effect, un rpg sf la fel de aclamat. constat ca toate aceste jocuri extrem de aclamate sunt produse de aceeasi firma, si anume bioware. ma intreb oare cine dracu finanteaza gamespot.
borderlands este un rpg shooter. ce inseamna asta? tu esti unul din 4 personaje (si daca ai noroc si inca 3 prieteni, vei avea o echipa completa si jocul va fi mult mai fain). cauti un "vault" extraterestru despre care exista doar zvonuri. esti pe o planeta straina ce se numeste pandora. e un loc foarte neprietenos. poti numara personajele amabile cu care interactionezi pe degetele de la o mana. depinde cate degete ai. de felul tau, esti un mercenar. iti iei misiunile pentru a avansa in quest-ul principal si de asemenea sunt zeci de misiuni facultative care sunt extrem de amuzante.
iar apoi incepe partea de shooter. pistoale, pusti, lansatoare de rachete, grenade. plus scuturi. plus "class mod"-uri. care iti dau niste atribute speciale pentru clasa ta. de exemplu eu joc ca hunter si am class mod "assassin" ceea ce imi da +44% damage, +acid attack la special skill si alte chestii.
armele sunt nenumarate. sunt o puzderie de arme intre care poti sa alegi, dar vei descoperi dupa o vreme ca ramai la preferatele tale. iar una din preferatele tale va fi un shotgun cu +10000% count, ceea ce inseamna ca trage in continuu pana cand ramai fara munitie (cu un singur click, fara sa tii apasat - ca nu stiam cum sa ma opresc prima data :D )
inamicii sunt de cateva feluri si ei. avem creaturile meprietenoase ale planetei - gen skagg (un fel de caini reptiloizi cu apetit enorm, de vreo 10 - 20 de tipuri diferite), rakk (un fel de lilieci destul de mari pe care i-am gasit relativ simplu de omorat), niste paianjani foarte faini, la fel, de mai multe clase, niste raci / scorpioni intr-o pestera pe care o veti vedea in poza imediat, si niste gandaci / larve destul de sacaitoare.
din randul alorlalti inamici avem raiders - umanoizi, de enspe mii de feluri, nivele si alte alea. mai avem niste extraterestri pe finalul jocului, destul de sensibili la shotgun. ar mai fi un fel de "garda de fier" sau ceva, al dracului de greu de omorat.
una peste alta, baietii astia care au facut borderlands au muncit foarte mult sa-l finiseze pana in detaliul cel mai mic, iar asta se vede. e o placere sa il joci. dar partile cu adevarat interesante inca nu le-ati auzit.
grafica: pe un engine (multumesc, doamne, pentru engine-ul asta grafic) de unreal tournament 3 baietii au desenat intreaga lume de mana, cu creionul. totul arata desenat, si sincer mi se parea o cretinatate pana sa joc si sa-mi dau seama cat de misto e. e o experienta unica in lumea jocurilor si macar pentru asta ar trebui sa-l incercati.
sunetul: e fain, mai ales cand auzi din stanga spate "another meat puppet" si te intorci spre a vedea un maniac cu un topor intr-o mana, fugind spre tine in timp ce corpul ii e in flacari. il privesti un pic si apoi tragi. iar el moare in diverse feluri, depinde unde il nimeresti si ce atribut are arma ta (l-ai curentat, l-ai ars cu acid pana la dezintegrare, l-ai redus la cenusa... ) sunetul armelor e bun, sunetul lumii e bun, cam tot sunetul e bun, daca stau bine sa ma gandesc.
altele: pai ai vehicule pe care le poti conduce, si sunt chiar amuzant de condus. plus ca simti o satisfactie extrema cand iti calci inamicii cu masina. ai o putere speciala pentru fiecare clasa, de exemplu o pasare de prada pentru vanator, care ataca inamicii pe o anumita raza si perioada de timp, pentru sirena ai capacitatea de a deveni invizibila si sa te misti foarte repede printre adversari, pentru soldat e o tureta cu scut si tot asa.
si o chestie pe care am remarcat-o si care trebuie mentionata e faptul ca oamenii chiar stiu sa deseneze o pestera. cred ca cele mai misto pesteri pe care le-am vazut pana acum au fost in borderlands. si pe locul doi in gothic.
partea nasoala - caci e si o parte nasoala - e chiar "final battle". foarte foarte dezamagitoare. din fericire drumul pana acolo e al naibii de fain, si asta salveaza jocul. scopul, ca in orice rpg, e doar 5% din bucuria de a juca. restul e drumul si evolutia personajului.
iar dupa ce termini, guess what - o poti lua de la capat, chiar de la inceput, cu toata experienta si armele pe care le-ai capatat prima data, iar creaturile pe care le intalnesti sunt ridicate automat la nivelul tau de experienta.
go play!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
