luni, 29 iunie 2009

despre joburi de cacat si iesitul la bere

aceste doua aspecte ale vietii, aparent fara nici o legatura intre ele, sunt de fapt strans legate, bucurandu-se de o simbioza bilaterala ce te lasa rece incepand din momentul in care o constati si pana mai incolo, cand iti trece.

jobul de cacat este activitatea cotidiana de baza, necesara atat pentru intretinerea personala si/sau a familiei, cat si pentru a nu iti permite sa te bucuri prea mult de timpul liber. dupa cum se stie inca din perioada ichizitiei, cei care aveau prea mult timp liber deveneau, cu sau fara voia lor, liber cugetatori - motiv pentru care erau arsi pe rug cu o promptitudine demna de o firma franceza producatoare de masini.
ei bine, jobul de cacat are anumite avantaje. unul din ele este faptul ca esti platit cat de cat decent. nu esti platit foarte mult, dar e ok pentru conjunctura economica actuala. alt avantaj ar fi ca este stabil, si ca ai certitudinea ca nu vei fi dat afara atata timp cat macar vei mima un vag interes. asa ca devii o prostituata a sistemului, te vinzi zilnic si mimezi mici orgasme intelectuale de loialitate catre firma, si in schimb esti platit. dar starea generala este execrabila - pentru ca orice ai face, esti in continuare doar o tarfulita.

aici apare in schema iesitul la bere. e nevoie de iesitul la bere pentru ca exista momente in care pur si simplu nu te mai suporti si vrei o schimbare de decor, vrei sa uiti ca esti inginer si vrei sa te conversezi pe orice alte teme cu persoane inteligente, in timp ce torni in tine cantitati moderate de alcool. dar, vai, acest iesit la bere este conditionat de bugetul de care dispui. iar bugetul acela este conditionat la randul sau de preacurvirea ta intelectuala. iar daca nu ar mai fi preacurvirea, nu ar mai exista nici bugetul, nici necesitatea iesitului la bere. este un fel de cerc vicios in care efectul precede cauza intr-asa un hal ca te ia mama dracului numai daca incerci sa intelegi toate subterfugiile acestor trairi semihaotice.

acest fenomen este exact ca reversul unei medalii cu doua fete - si anume inseparabil.

3 comentarii:

puisorul cufurit spunea...

:))) Super postul. Dar te contrazic intr-un punct. Si anume acolo unde afirmi ca "daca nu ar mai fi preacurvirea, nu ar mai exista nici bugetul, nici necesitatea iesitului la bere". Eu, momentan, nu preacurvesc (desi mi-as dori), cu toate acestea simt o acerba nevoie sa ies la bere aproape in fiecare zi. Cred ca acesta este punctul de pornire al viitorului cerc vicios in care o sa ma afund cu spor. Poate daca n-as avea nevoie sa ies la bere, n-as mai dori sa preacurvesc si m-as retrage in munti sa fac marcaje si sa recladesc refugii, alaturi de niste salvamontisti de treaba si doritori de femei.

alecs spunea...

daca rezolvi si treaba cu femeile, chiar nu vad de ce te-ai mai angaja :D

puisorul cufurit spunea...

:)) Nici eu. :))