well, se pare ca mi-am gasit sponsor :D
vreau un nikon d300, multumesc frumos!
miercuri, 30 decembrie 2009
hai la poze neamule
ma uitam pe diverse site-uri foto si continui sa dau pe-acolo de tot felul de oameni care ori sunt fotografi celebri, ori cel putin fotografi profesionisti. si cand intru sa le vad operele, mai frate, ma lovesc de niste imbecilitati fara cap si fara coada, gen "uite pipitza printre ruine, ce original sunt manca-ti-as". ok, inteleg, se produc anumite accidente. dar cand dau constant de oameni din astia incep sa ma gandesc ca poate nu-s asa de slab in ale fotografiei pe cat cred. iar asta e un gand periculos si aducator de nefericiri profunde. motiv pentru care o sa incerc sa pun doua poll-uri pe blog, la care astept raspunsurile voastre sincere, directe si oarecum urgente.
pi es:
daca aveti nevoie de un fotograf de evenimente in bucuresti, ma declar disponibil!
pi es:
daca aveti nevoie de un fotograf de evenimente in bucuresti, ma declar disponibil!
dupa 20 de ani
Strada Revolutiei nr. 89--note de lectura
Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici aduna in aceasta carte 20 texte care raspund toate, in felul lor la cateva intrebari simple: Unde erau ( autorii lor) in zilele Revolutiei si ce faceau in acel moment? Cum au reactionat la vestea fugii lui Ceausescu? Bucuria a fost completa sau semne de intrebare apareau deja? si, eventual Cum e acum, dupa 20 de ani?
pentru mine lectura cartii mi-a dat prilej de reflectie ( poate si pt ca mare parte din ea am citit-o in tren, si ce naiba sa faci in tren daca nu sa citesti sau sa casti ochii pe geam pierdut in ale tale). mica mea obsesie legata de comunism( Cum naiba de a fost posibil?) incepe sa capete niste raspunsuri pe care de altfel camus mi le-a dat inca de acum ha-ha-ha, dar na, cat sa intelegi la 17 ani. Este exact ca in ' Ciuma', inatai apare un sobolan, apoi un altul, apoi un altul; cineva ii observa, dar nu se gandeste prea mult, ce, e doar un sobolan. cand in sfarsit iti dai seama cat sunt de multi sobolanii sunt deja organizati, au cuiburi bine ascunse, e greu sa te mai lupti cu ei si nu-ti ramane altceva de facut decat sa te obisnuiesti cu ei. Apoi sobolanul incepe sa detina controlul. Deja efectele se vad, apare ciuma, incerci sa te feresti, sa te lupti cu ei,dar ciumatii sunt din ce in ce mai multi si intr-o lume a ciumatilor tu esti ciumatul si tu trebuie sa fi eliminat. Si totul ar putea fi evitat daca la aparitia primului sobolan ne-am spune: Stai asa, nu e bine, asta e gresit. Sobolanii n-au ce cauta aici.
Dar nu. Pentru ca raul nu e rau dintr-o data, nu e 'mare si rau' , ci mic, uneori te gandesti ( si cat de banal suna) ca e chiar bine. Concluzia la care am ajuns este ca, in ciuda pretentiei noastre de homo sapiens sapiens, foarte putini avem capacitatea de a deosebi binele de rau.
Ce faceam eu in zilele Revolutiei nu are importanta, eram copil, amintirile sunt trunchiate. Dupa 20 de ani insa senzatia mea este ca romanul e in continuare debusolat politic. Nu are o educatie civica reala, opinia publica, bunul simt lipsesc totalmente, iar libertatea de expresie este inteleasa gresit, ca libertate la pamflet. Impresia mea este ca intram intr-o noua era de 'indobitocire', dar de data asta mult mai subtila si mult mai nociva.
Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici aduna in aceasta carte 20 texte care raspund toate, in felul lor la cateva intrebari simple: Unde erau ( autorii lor) in zilele Revolutiei si ce faceau in acel moment? Cum au reactionat la vestea fugii lui Ceausescu? Bucuria a fost completa sau semne de intrebare apareau deja? si, eventual Cum e acum, dupa 20 de ani?
pentru mine lectura cartii mi-a dat prilej de reflectie ( poate si pt ca mare parte din ea am citit-o in tren, si ce naiba sa faci in tren daca nu sa citesti sau sa casti ochii pe geam pierdut in ale tale). mica mea obsesie legata de comunism( Cum naiba de a fost posibil?) incepe sa capete niste raspunsuri pe care de altfel camus mi le-a dat inca de acum ha-ha-ha, dar na, cat sa intelegi la 17 ani. Este exact ca in ' Ciuma', inatai apare un sobolan, apoi un altul, apoi un altul; cineva ii observa, dar nu se gandeste prea mult, ce, e doar un sobolan. cand in sfarsit iti dai seama cat sunt de multi sobolanii sunt deja organizati, au cuiburi bine ascunse, e greu sa te mai lupti cu ei si nu-ti ramane altceva de facut decat sa te obisnuiesti cu ei. Apoi sobolanul incepe sa detina controlul. Deja efectele se vad, apare ciuma, incerci sa te feresti, sa te lupti cu ei,dar ciumatii sunt din ce in ce mai multi si intr-o lume a ciumatilor tu esti ciumatul si tu trebuie sa fi eliminat. Si totul ar putea fi evitat daca la aparitia primului sobolan ne-am spune: Stai asa, nu e bine, asta e gresit. Sobolanii n-au ce cauta aici.
Dar nu. Pentru ca raul nu e rau dintr-o data, nu e 'mare si rau' , ci mic, uneori te gandesti ( si cat de banal suna) ca e chiar bine. Concluzia la care am ajuns este ca, in ciuda pretentiei noastre de homo sapiens sapiens, foarte putini avem capacitatea de a deosebi binele de rau.
Ce faceam eu in zilele Revolutiei nu are importanta, eram copil, amintirile sunt trunchiate. Dupa 20 de ani insa senzatia mea este ca romanul e in continuare debusolat politic. Nu are o educatie civica reala, opinia publica, bunul simt lipsesc totalmente, iar libertatea de expresie este inteleasa gresit, ca libertate la pamflet. Impresia mea este ca intram intr-o noua era de 'indobitocire', dar de data asta mult mai subtila si mult mai nociva.
marți, 29 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
despre niste cantari
prima, aseara, stateam si noi linistiti cand, batai furioase in usa, apasat insistent in sonerie; se duce alex sa intrebe " cine e?" si n-apuca sa termine de intrebat cand de dincolo de usa incepe " deschideee usaaaa crestineeee, deschideee, uuusaaa crestiineeee, etc etc. WTF?! parca intai se intreaba daca primesti cu colindu' au ba. alex le zice totusi ca nu primim, stinge lumina si vine inapoi in casa; dincolo de usa cantarea continua si prinzandu-se probabil colindatorii ca crestinu' n-are de gand sa le deschida, incep iara bataile in usa si sunat la sonerie, motiv pt. care alex se enerveaza, se duce la usa, o deshcide si le zice" ba, n-ati auzit ca nu primim?". cantarea mai continua circa jumatate de minut, iar eu m-am asteptat apoi sa ne trezim cu geamurile sparte de colindatorii furiosi ca nu si-au primit nucile si merele.
a doua cantare fuse duminica aseara, la concert la smokie, eu fiind mare fana. ca sa intelegeti ce s-a intamplat trebuie sa va imaginati melodiile smokie cantate cu vocea domnului solist de la Motorhead; pentru o mai buna imagine, suprapuneti cele doua videoclipuri de mai jos:
a doua cantare fuse duminica aseara, la concert la smokie, eu fiind mare fana. ca sa intelegeti ce s-a intamplat trebuie sa va imaginati melodiile smokie cantate cu vocea domnului solist de la Motorhead; pentru o mai buna imagine, suprapuneti cele doua videoclipuri de mai jos:
vineri, 18 decembrie 2009
cate ceva despre ...ipocrizie?
neavand televizor nu ma simt asaltat de informatii inutile decat in partea din timp pe care o petrec la serviciu. si am de gand in continuare sa vorbesc despre o manie de sezon: hai sa strangem chestii pentru oameni nevoiasi si nu numai (orfani, homeless, colegi care tocmai ce s-au casatorit anul asta etc.)
doua chestii diferite apar aici.
unu. faptul ca gestul de a strange bani sau haine pentru orfani este unul extraordinar si laudabil, dar atata vreme cat aceasta initiativa apare doar de craciun mie unul mi se pare egala cu zero plus una bucata ipocrizie din partea firmelor care isi fac reclama pe spinarea unor oameni cu probleme.
doi. de unde pana unde sa strangem bani pentru aia care s-au casatorit de curand? adica in anul ce tocmai se incheie? am sarbatorit o data la birou, au adus prajituri, le-am dat cadouri, de-acu' s-a cam terminat. cel putin in opinia mea. cat mama dracu' sa-i mai sarbatoresti?
plus alta chestie: hai sa strangem niste bani pentru sefu' sa-i luam cadou din partea echipei. bai stiti ce? dau pentru el exact cat mi-o dat si el marire de salariu. fix zero. cand dintr-un salariu de sef poti sa-ti cumperi o masina noua, cred ca problema ar trebui sa se puna un pic invers: hai ei, sefii, sa stranga bani si sa ne dea prime de craciun. ce-ar fi?
mesajul meu pentru ei este cel primit pe mail-ul intern si care a circulat printre toti angajatii:
p.s. ca intra tot aici, m-am prins in sfarsit de cheia businesului. detin secretul succesului si il voi imparti acum si cu voi, o, suflete gentile si nebanuitoare.
sa zicem ca esti un sef mic si ai o echipa de cativa oameni. cum faci sa cresti in rang? sa ajungi in "varful piramidei"? pai e simplu. desparti echipa in doua, pui doi sefi din fiecare jumatate de echipa si automat ai castigat un nivel in plus la ierarhie. care se numara de jos. pentru ca si piramida se numara tot de jos. de ce sa te chinui ca prostul sa ajungi in varf cand e atat de simplu sa o construiesti direct sub tine?
doua chestii diferite apar aici.
unu. faptul ca gestul de a strange bani sau haine pentru orfani este unul extraordinar si laudabil, dar atata vreme cat aceasta initiativa apare doar de craciun mie unul mi se pare egala cu zero plus una bucata ipocrizie din partea firmelor care isi fac reclama pe spinarea unor oameni cu probleme.
doi. de unde pana unde sa strangem bani pentru aia care s-au casatorit de curand? adica in anul ce tocmai se incheie? am sarbatorit o data la birou, au adus prajituri, le-am dat cadouri, de-acu' s-a cam terminat. cel putin in opinia mea. cat mama dracu' sa-i mai sarbatoresti?
plus alta chestie: hai sa strangem niste bani pentru sefu' sa-i luam cadou din partea echipei. bai stiti ce? dau pentru el exact cat mi-o dat si el marire de salariu. fix zero. cand dintr-un salariu de sef poti sa-ti cumperi o masina noua, cred ca problema ar trebui sa se puna un pic invers: hai ei, sefii, sa stranga bani si sa ne dea prime de craciun. ce-ar fi?
mesajul meu pentru ei este cel primit pe mail-ul intern si care a circulat printre toti angajatii:
p.s. ca intra tot aici, m-am prins in sfarsit de cheia businesului. detin secretul succesului si il voi imparti acum si cu voi, o, suflete gentile si nebanuitoare.
sa zicem ca esti un sef mic si ai o echipa de cativa oameni. cum faci sa cresti in rang? sa ajungi in "varful piramidei"? pai e simplu. desparti echipa in doua, pui doi sefi din fiecare jumatate de echipa si automat ai castigat un nivel in plus la ierarhie. care se numara de jos. pentru ca si piramida se numara tot de jos. de ce sa te chinui ca prostul sa ajungi in varf cand e atat de simplu sa o construiesti direct sub tine?
joi, 17 decembrie 2009
despre cadouri
o sa va spun de la inceput ca nu ma pricep la facut cadouri. acum ca am terminat cu asta, o sa va spun si ce imi place. sa le cumpar :)
e tare faina senzatia, mai ales acum, iarna, cand merg seara prin zapada spre vreun magazin unde cred ca o sa gasesc ceva fain, sa incerc sa-mi conturez cat mai bine in minte cam ce ar aduce mos craciun pentru a o face pe yuki sa zambeasca, sa gasesc respectiva chestie si apoi sa ma intorc pe acelasi drum, printre fulgi si luminite, anticipand reactia ei.
dintre toate astea, anticiparea reactiei e cea mai grea pentru ca, asa cum spuneam, nu ma pricep la facut cadouri. poate de asta si am tendinta sa cumpar o gramada de chestii, sau sa vreau sa cumpar, in speranta ca poate una din ele o fi ceva nimerit. anyway, voiam doar sa spun ca e foarte fain sa mergi iarna prin zapada, printre fulgi si luminitele orasului, cautand cadouri pentru sotia ta. si apoi sa vii acasa si sa smotocesti o zuma care toarce in continuu.
e tare faina senzatia, mai ales acum, iarna, cand merg seara prin zapada spre vreun magazin unde cred ca o sa gasesc ceva fain, sa incerc sa-mi conturez cat mai bine in minte cam ce ar aduce mos craciun pentru a o face pe yuki sa zambeasca, sa gasesc respectiva chestie si apoi sa ma intorc pe acelasi drum, printre fulgi si luminite, anticipand reactia ei.
dintre toate astea, anticiparea reactiei e cea mai grea pentru ca, asa cum spuneam, nu ma pricep la facut cadouri. poate de asta si am tendinta sa cumpar o gramada de chestii, sau sa vreau sa cumpar, in speranta ca poate una din ele o fi ceva nimerit. anyway, voiam doar sa spun ca e foarte fain sa mergi iarna prin zapada, printre fulgi si luminitele orasului, cautand cadouri pentru sotia ta. si apoi sa vii acasa si sa smotocesti o zuma care toarce in continuu.
miercuri, 16 decembrie 2009
mai multe la un loc
ieri a fost interesant in bucuresti. inca de dimineata, venind spre serviciu in autobuz, eram depasiti de femei pe tocuri mergand pe jos. asta ca sa aveti un ordin de marime.
la plecare am ales sa fiu curajos. mi-am tras basca mai pe frunte, mi-am pus gluga peste si-am pornit prin viscol spre cea mai apropiata gura de metrou. in acea jumatate de ora am avut timp sa ma gandesc la romania, la sarbatorile de iarna, la mai multe lucruri.
nu stiu cum sunteti voi, dar la mine parca nu e craciun daca nu vad reclama la coca cola cu camioanele si daca nu aud guvernantii, an dupa an, cum au fost luati prin surprindere de ninsoarea din luna decembrie. ei bine, am votat schimbarea si aceasta se cunoaste. anul asta guvernantii nu au mai fost luati prin surprindere pentru simplul motiv ca nu mai exista. there aren't any.
ajuns in cartier, asteptam troleul cand in casti mi-a cantat brusc "altar - protest". mi s-a parut reprezentativa atat pentru mine cat si pentru orice alt individ care s-a ciocnit vreodata de sistemul privat de lucru. it blows, alright. it sucks and blows at the same time.
azi de dimineata, pe acelasi viscol, ma urc in autobuz in acelasi cartier. si vine controlul. si le dau abonamentul, finca nu-mi sta in fire sa merg fara. era expirat. m-am prins dup-aia. am uitat sa-l incarc ieri. le-am platit amenda si mi-au dat in schimb chestia asta:
la plecare am ales sa fiu curajos. mi-am tras basca mai pe frunte, mi-am pus gluga peste si-am pornit prin viscol spre cea mai apropiata gura de metrou. in acea jumatate de ora am avut timp sa ma gandesc la romania, la sarbatorile de iarna, la mai multe lucruri.
nu stiu cum sunteti voi, dar la mine parca nu e craciun daca nu vad reclama la coca cola cu camioanele si daca nu aud guvernantii, an dupa an, cum au fost luati prin surprindere de ninsoarea din luna decembrie. ei bine, am votat schimbarea si aceasta se cunoaste. anul asta guvernantii nu au mai fost luati prin surprindere pentru simplul motiv ca nu mai exista. there aren't any.
ajuns in cartier, asteptam troleul cand in casti mi-a cantat brusc "altar - protest". mi s-a parut reprezentativa atat pentru mine cat si pentru orice alt individ care s-a ciocnit vreodata de sistemul privat de lucru. it blows, alright. it sucks and blows at the same time.
azi de dimineata, pe acelasi viscol, ma urc in autobuz in acelasi cartier. si vine controlul. si le dau abonamentul, finca nu-mi sta in fire sa merg fara. era expirat. m-am prins dup-aia. am uitat sa-l incarc ieri. le-am platit amenda si mi-au dat in schimb chestia asta:
poza color cand ajung acasa :D
cred ca am nevoie de un concediu (de cateva luni bune)
si era tot iarna, si ningea ca fulgi mari, nu stiu daca era prima ninsoare din iarna aia, dar in orice caz arata ca si cum ar fi fost prima, iar eu aveam intalnire c-un banatean, dar ti-am dat telefon tie, mergeam pe strada si am stiut ca radeam pentru ca imi intrau fulgi in gura si chiar daca mai sunt 4 zile pana la o alta aniversare,eu am stiut de atunci.
la multi ani, baby!
la multi ani, baby!
luni, 14 decembrie 2009
duminică, 13 decembrie 2009
vineri, 11 decembrie 2009
slow reading
dupa ce am devorat cartea de la postul anterior ma reintorc la proust si continui cautarea timpului pierdut cu volumul 2; imi pare doar rau ca nu-i deja vacanta ca sa nu trebuiasca sa citesc in metrou o carte care cere un fotoliu adanc langa o soba( sau un calorifer), un ceai de portocale si o matza in brate.
si pentru ca n-am apucat sa ma laud cu ce mi-a pus mosul in ghetute, o fac acum :D
duminică, 6 decembrie 2009
iar votare
pentru ca am votat impotriva a ceea ce cred, dar am facut asta alegand intre doua rele raul pe care l-am considerat cel mai mic, cumva, constiinta mea a incercat sa se revolte; de 3 ori!
prima data m-am semnat gresit, fara sa vreau; a doua oara am avut un blocaj in cabina si n-am stiut unde sa pun stampila, de parca era prima oara cand votam ; a treia oara a fost cea mai tare: era sa plec cu votul acasa; in loc sa-l bag in urna, eu ma duceam frumos cu el spre iesire.
prima data m-am semnat gresit, fara sa vreau; a doua oara am avut un blocaj in cabina si n-am stiut unde sa pun stampila, de parca era prima oara cand votam ; a treia oara a fost cea mai tare: era sa plec cu votul acasa; in loc sa-l bag in urna, eu ma duceam frumos cu el spre iesire.
joi, 3 decembrie 2009
hand job
primul meu job, acum cativa ani, era sa iau taloanele completate de oameni in penny market si sa scriu informatiile de pe ele intr-o baza de date facuta in microsoft access. eram platit cu o mie de lei vechi pentru fiecare talon transcris corect, iar daca greseam mi se scadea din salariu. era in ferentari. am rezistat 7 zile pana sa-mi dau demisia.
dar nu era mai de cacat decat jobul actual.
dar nu era mai de cacat decat jobul actual.
miercuri, 2 decembrie 2009
marți, 1 decembrie 2009
dureri electorale
bai, cand ma uit la neamu asta in care suntem frati cu totii, imi vine-a plange. cand ma uit la parlamentari, saracii, parca ma uit la copilasii mei. imi pare rau ca nu am scris mai devreme randurile astea, bai marinare, dar ele sunt pentru tine, mama.
eu sunt ca si mama ta, asa ma simt. ai fost in lumea larga, te-ai dus cu flota si te-ai intors presedinte. te-ai realizat in viata si-acum ai si tu copii destepti la randul tau, chiar europarlamentari. dar, mai baiete, sa nu-mi scrii tot timpul asta nici macar un rand, doar cand ajungi in campanie? pai e frumos asa maica? asa te-am invatat eu? si vii la mine cu aberatii din astea?
"dupa cum stiti, pe 22 noiembrie 2009 va avea loc primul tur al alegerilor prezidentiale. eu insumi voi candida [...]"
pai bine mai baselu mai, dar cum dracu' te-astepti tu sa castigi fara sa participi? ori pesemne tu ai crezut ca ne faci noua, mamei tale, poporul, o favoare prin faptul ca ai participat? mai bine te-abtineai...
continui sa spui in aceeasi scrisoare ca un parlament cum il propui tu la referendum va fi "un parlament al bunului simt". mai traiane mai, tu chiar crezi ca esti cea mai in masura persoana sa vorbesti despre bun simt? te-ntreb asa, ca de la roman la roman. nici nu tre sa-mi raspunzi, uita-te doar in oglinda. si concediaza-ti consilierii, ca-i platesti degeaba. n-o sa aduc acum in discutie mizeriile pe care le-ai facut de-a lungul timpului sau al mandatului, ca toata lumea le stie deja.
intrebarea, mai traiane, e urmatoarea: cum scapam noi de tine fara sa-i votam pe psd-isti?
eu sunt ca si mama ta, asa ma simt. ai fost in lumea larga, te-ai dus cu flota si te-ai intors presedinte. te-ai realizat in viata si-acum ai si tu copii destepti la randul tau, chiar europarlamentari. dar, mai baiete, sa nu-mi scrii tot timpul asta nici macar un rand, doar cand ajungi in campanie? pai e frumos asa maica? asa te-am invatat eu? si vii la mine cu aberatii din astea?
"dupa cum stiti, pe 22 noiembrie 2009 va avea loc primul tur al alegerilor prezidentiale. eu insumi voi candida [...]"
pai bine mai baselu mai, dar cum dracu' te-astepti tu sa castigi fara sa participi? ori pesemne tu ai crezut ca ne faci noua, mamei tale, poporul, o favoare prin faptul ca ai participat? mai bine te-abtineai...
continui sa spui in aceeasi scrisoare ca un parlament cum il propui tu la referendum va fi "un parlament al bunului simt". mai traiane mai, tu chiar crezi ca esti cea mai in masura persoana sa vorbesti despre bun simt? te-ntreb asa, ca de la roman la roman. nici nu tre sa-mi raspunzi, uita-te doar in oglinda. si concediaza-ti consilierii, ca-i platesti degeaba. n-o sa aduc acum in discutie mizeriile pe care le-ai facut de-a lungul timpului sau al mandatului, ca toata lumea le stie deja.
intrebarea, mai traiane, e urmatoarea: cum scapam noi de tine fara sa-i votam pe psd-isti?
cineva ma iubeste
ia priviti ce mail-uri primesc :D
Sunt foarte fericit să vă cunosc,
Complimente de zi!
Numele meu este dor de Jacobs Evan, i sînt privire pentru o persoană de încredere şi de încredere, ştiu că acest e-mail se vor întâlni intr-o stare bună de sănătate şi, de asemenea, surprisely dar Dumnezeu are un mod propriu de a aduce together.I oameni a fost mutat să scrie pentru tine şi, de asemenea, cereţi sfatul dumneavoastră, care ştiu că mă ajută să depăşească situaţia mea actuală, sunt în prezent unică şi în căutarea unui de încredere şi de Dumnezeu, temându-persoană. Draga mea, În timpul liber, poate că vă rugăm să vă pentru a scrie eu spate, astfel încât să i a putea explica mai multe despre mine, la detalii, fotografiile mele şi scopul meu de scriere pentru tine. Vă rugăm să nu neglijeze o inimă umilă şi singuratic care caută pentru dragostea ta. O prietenie buna este fundamentul se bazeze pe alte lucruri în raport cu vin. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze cum am aşteptaţi cu nerăbdare să citesc de la tine.
Al tău Evan
Sunt foarte fericit să vă cunosc,
Complimente de zi!
Numele meu este dor de Jacobs Evan, i sînt privire pentru o persoană de încredere şi de încredere, ştiu că acest e-mail se vor întâlni intr-o stare bună de sănătate şi, de asemenea, surprisely dar Dumnezeu are un mod propriu de a aduce together.I oameni a fost mutat să scrie pentru tine şi, de asemenea, cereţi sfatul dumneavoastră, care ştiu că mă ajută să depăşească situaţia mea actuală, sunt în prezent unică şi în căutarea unui de încredere şi de Dumnezeu, temându-persoană. Draga mea, În timpul liber, poate că vă rugăm să vă pentru a scrie eu spate, astfel încât să i a putea explica mai multe despre mine, la detalii, fotografiile mele şi scopul meu de scriere pentru tine. Vă rugăm să nu neglijeze o inimă umilă şi singuratic care caută pentru dragostea ta. O prietenie buna este fundamentul se bazeze pe alte lucruri în raport cu vin. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze cum am aşteptaţi cu nerăbdare să citesc de la tine.
Al tău Evan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)