in domeniul in care din pacate lucrez exista, printre altele, o cantitate enorma de date generate ce trebuiesc salvate. aceste date ocupa un spatiu foarte mare undeva pe un server pe care il foloseste toata lumea si care se umple destul de repede.
s-a propus ca, in vederea remedierii situatiei, sa se cumpere un dvd writer cu care sa facem copii cu toate rahaturile. o idee buna dealtfel.
va prezint in continuare procesul de achizitionare si stocare a datelor pentru trei cazuri distincte.
un om normal: hmmm, se pare ca nu mai am spatiu pe hard. mi-ar trebui un writer. ma duc in oras, cumpar writer, ma intorc, fac niste dvd-uri. timp necesar: 3 ore.
fosta firma la care am lucrat (15 angajati in sediu): avem nevoie de un writer. dam comanda la chrome, ca avem contract cu ei, sa ne aduca unul. suna la chrome, cearta-te cum aia pana trimit writerul, apoi asteapta o zi pana il aduce, apoi scrie dvd-urile. timp necesar: 24 de ore.
fabuloasa multinationala *** (aprox. 2100 angajati in sediul din pipera): se face o sedinta in care cineva ridica problema spatiului la nivel de sef de echipa. acesta noteaza problema.
peste o saptamana se ridica aceeasi problema in cadrul sedintei intre sefii de echipe. se ia decizia achizitionarii unui dvd writer.
a treia saptamana se comunica in sedinta de echipa decizia de a achizitiona un writer.
apoi am plecat in concediu 3 saptamani.
dupa revenire au mai trecut inca 3 saptamani pana sa vina seful din concediu si, in cadrul unei sedinte, sa ne comunice ca se va achizitiona writerul, mai e un pic.
dupa alte doua saptamani writerul este, in sfarsit, achizitionat. se face o noua sedinta in care se ia decizia compunerii unei proceduri de utilizare a writerului - pentru ca nimic nu se face in renault decat conform procedurii.
dupa inca o saptamana se pune problema desemnarii unei persoane care sa compuna acea procedura. voluntari? nu. toata lumea are treaba, pentru ca seful face urat cand se intarzie. asadar seful urmeaza sa desemneze un voluntar (cuvintele lui, ma jur!).
rezultat: dupa 9 saptamani de la aparitia problemei, aceasta inca persista. timp estimat: nimeni nu stie.
va las acum cu o poezie ce tocmai am primit-o pe mail de la un coleg de suferinta:
Iubesc biroul meu fara lumina!
Ma simt în el ca vulpea-n vizuina!
Iubesc mobila gri, plina de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel!
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie sa dorm! Nu vreau sa am odihna!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihna !
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viata n-am iubit!
Iubesc computerul fereastra
Cu scafârlia lui albastra.
Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, va spun acu' din nou,
Sa stau o viata la birou!
Îmi place munca! As munci
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stima!
Mi-ajunge critica drept prima!
miercuri, 30 septembrie 2009
luni, 28 septembrie 2009
vineri, 25 septembrie 2009
joi, 24 septembrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
prin birou
pe principiul
"-cin' te manca, mielule
cin' te manca, mielule
-ma mananca oole"
va voi prezenta in continuare cateva cantecele de birou.
faptul ca munca la birou te innebuneste incet der sigur nu mai este un secret pentru nimeni. chiar saptamana trecuta am mintit cu nerusinare la testul pisicologic anual, dandu-mi astfel seama ca sunt poate putin mai dus cu pluta decat mi-ar placea sa recunosc.
in aceasta nebunie de birou exista mai multe stadii.
prima data incepi sa canti. ceva, un cantecel. oricare. il canti in gand, apoi il murmuri in surdina, doar pentru tine.
dupa care cresti incet volumul si observi ca ti se alatura si colegul din fata. iar apoi si cel din diagonala. e o veritabila acapela. sau cvartet de barbier. ce vreti.
dupa cateva zile (in unele cazuri saptamani) de asemenea experiente realizezi cu stupoare ca toti oamenii din birou canta in cor, fiecare facandu-si treaba.
acest fenomen are doua cauze pe cat de distincte, pe atat de neasemanatoare si fara legatura.
in primul rand, e o metoda de combatere a stresului. aceasta metoda se transforma incet intr-un comportament obsesiv-compulsiv de care constati ca nu mai poti scapa unu doi trei patru.
in al doilea rand s-a constatat inca din vremurile recoltelor de bumbac ca atunci cand pui oamenii in lanturi, ei canta. lanturile acestea psihologice in care suntem legati si care ne unesc sunt mai puternice decat orice lant metalic. ce poate fi mai frumos pentru un stapan decat sa i se ofere sclavi voluntari, acestia stiind ca nu exista alternativa. multumim societatii de consum, dar asta e o alta istorioara si nu face obiectul acestei prezentari succinte.
al doileaa stadiu este atunci cand mici obiecte inanimate capata pentru tine valoare de animale de companie - din acelasi motiv de stress relief. as aminti aici cazurile clasice ale cactusului grigore si ale lui max, stecherul buclucas.
presupun ca al treilea si cel din urma stadiu este cand vii cu un desert eagle punct cinci zero la serviciu si te apuci sa faci dreptate, tipand ca te numesti lorenzo lamas si ca "ati supt-o", whatever that means.
munca la birou e interesanta.
"-cin' te manca, mielule
cin' te manca, mielule
-ma mananca oole"
va voi prezenta in continuare cateva cantecele de birou.
faptul ca munca la birou te innebuneste incet der sigur nu mai este un secret pentru nimeni. chiar saptamana trecuta am mintit cu nerusinare la testul pisicologic anual, dandu-mi astfel seama ca sunt poate putin mai dus cu pluta decat mi-ar placea sa recunosc.
in aceasta nebunie de birou exista mai multe stadii.
prima data incepi sa canti. ceva, un cantecel. oricare. il canti in gand, apoi il murmuri in surdina, doar pentru tine.
dupa care cresti incet volumul si observi ca ti se alatura si colegul din fata. iar apoi si cel din diagonala. e o veritabila acapela. sau cvartet de barbier. ce vreti.
dupa cateva zile (in unele cazuri saptamani) de asemenea experiente realizezi cu stupoare ca toti oamenii din birou canta in cor, fiecare facandu-si treaba.
acest fenomen are doua cauze pe cat de distincte, pe atat de neasemanatoare si fara legatura.
in primul rand, e o metoda de combatere a stresului. aceasta metoda se transforma incet intr-un comportament obsesiv-compulsiv de care constati ca nu mai poti scapa unu doi trei patru.
in al doilea rand s-a constatat inca din vremurile recoltelor de bumbac ca atunci cand pui oamenii in lanturi, ei canta. lanturile acestea psihologice in care suntem legati si care ne unesc sunt mai puternice decat orice lant metalic. ce poate fi mai frumos pentru un stapan decat sa i se ofere sclavi voluntari, acestia stiind ca nu exista alternativa. multumim societatii de consum, dar asta e o alta istorioara si nu face obiectul acestei prezentari succinte.
al doileaa stadiu este atunci cand mici obiecte inanimate capata pentru tine valoare de animale de companie - din acelasi motiv de stress relief. as aminti aici cazurile clasice ale cactusului grigore si ale lui max, stecherul buclucas.
presupun ca al treilea si cel din urma stadiu este cand vii cu un desert eagle punct cinci zero la serviciu si te apuci sa faci dreptate, tipand ca te numesti lorenzo lamas si ca "ati supt-o", whatever that means.
munca la birou e interesanta.
marți, 22 septembrie 2009
vineri, 18 septembrie 2009
constatare
daca ti se pare ciudat la 13 ani si sa mergi cu mama in magazin sa-ti cumperi chestii si ea sa vorbeasca cu vanzatoarea, sa-si dea cu parerea si sa decida cum si ce, de parca tu n-ai fi acolo, stai sa ti se intample acelasi lucru cand ai o verigheta pe deget.
joi, 17 septembrie 2009
nimic
pe tavanul din bucatarie e un fluture. matza sta pe pervaz si latra la el; pacat ca n-am cu ce s-o inregistrez.
miercuri, 16 septembrie 2009
dilema lingvistica
" ia buchetu' de banane, 5 lei buchetul, 5 lei!". asa striga tigancile la Piata Sudului de dimineata pana seara.Ce mi-a atras atentia asupra felului in care-si striga bananele e ca ma gandeam ca uite nene, o expresie din engleza ( ' a bunch of bananas') pe care oamenii astia ar invat-o usor. Dar apoi m-am gandit, stai asa, in limba romana bananele stau in ciorchine, nu in buchet. So, de unde pana unde
" buchet de banane" la tigani?
" buchet de banane" la tigani?
marți, 15 septembrie 2009
luni, 14 septembrie 2009
a ramas sambata
cine ma cunoaste stie ca sunt o explozie de veselie si buna dispozitie. de fapt, in anumite colturi ale galaxiei buna dispozitia se masoara in alex boldea pe secunda ori metru patrat. dar asta doar in anumte colturi, alea mai luminate, intre noi fie vorba.
uneori in schimb aceasta veselie caracteristica imi scapa pana si mie. uite, de exemplu duminica. nu pot sa nu ma gandesc ca duminica e doar un preludiu bolnav pentru ceea ce urmeaza a fi o noua saptamana de munca. nu pot sa nu ma gandesc ca dupa aceasta zi urmeaza sa ma scufund iar in [...] de munca. voi vedea iar zambetele alea tampe pe fetele idiotilor in timp ce dau noroc cu diversi sefuti si le spun bonjur. rahat. si asa o s-o tin de luni pana vineri.
dar sambata, sambata e perfecta. luni inca e departe si vineri tocmai a trecut. sambata e stapana saptamanii, este ziua in care poti face orice. the possibilities are virtually endless. poti sa urmezi cursuri de zbor cu deltaplanul, poti sa inoti in ocean cu rechinii, poti face orice.
de-mi veti lua sambata, se va sfarsi naspa, v-o jur.
uneori in schimb aceasta veselie caracteristica imi scapa pana si mie. uite, de exemplu duminica. nu pot sa nu ma gandesc ca duminica e doar un preludiu bolnav pentru ceea ce urmeaza a fi o noua saptamana de munca. nu pot sa nu ma gandesc ca dupa aceasta zi urmeaza sa ma scufund iar in [...] de munca. voi vedea iar zambetele alea tampe pe fetele idiotilor in timp ce dau noroc cu diversi sefuti si le spun bonjur. rahat. si asa o s-o tin de luni pana vineri.
dar sambata, sambata e perfecta. luni inca e departe si vineri tocmai a trecut. sambata e stapana saptamanii, este ziua in care poti face orice. the possibilities are virtually endless. poti sa urmezi cursuri de zbor cu deltaplanul, poti sa inoti in ocean cu rechinii, poti face orice.
de-mi veti lua sambata, se va sfarsi naspa, v-o jur.
Therapy
by David Lodge Penguin Books
Laurence 'Tubby' Passmore este un scriitor de sitcom de succes. Show-ul lui ruleaza de ani de zile, exista chiar si o versiune americana care ii aduce bani cu toptanul, he is happily married, copiii ( doi) au plecat la casa lor, iar viata se scurge linistita intre platoul de filmare, terenul de tenis si...diversele terapii pe care le urmeaza. Tubby are un psihiatru, un medic curant, merge la sedinte de acupuntura, de aromoterapie si chiar de fizioterapie dupa ce operatia lui la genunchi esueaza si este diagnosticat cu " Internal Derangement of the Knee" short for " I don't know". La acaestea se aduga si intalnirile cu Amy, un fel de amanta platonica, cu care se intalneste in apartamentul lui din Londra pentru o cina, un film si alte discutii.
Cand actrita din rolul principal al serialului anunta ca vrea afara si Tubby trebuie sa rescrie ultimul episod,iar nevasta il anunta ca il paraseste in urma unei discutii in care ea il anunta ca fata lor e insarcinata si urmeaza sa se casatoreasca , iar el nu produce decat un " mmm, good" viata asa cum o stia se schimba.
It was an enjoyabale, easy reading, but somehow not exactly a David Lodge novel. A bit of sadness came out of the pages form the first one through the last one, in spite of the funny moments.
next reading: vol 2 din Hitchhiker's Guide despre care probabil o sa scrie alex.
Laurence 'Tubby' Passmore este un scriitor de sitcom de succes. Show-ul lui ruleaza de ani de zile, exista chiar si o versiune americana care ii aduce bani cu toptanul, he is happily married, copiii ( doi) au plecat la casa lor, iar viata se scurge linistita intre platoul de filmare, terenul de tenis si...diversele terapii pe care le urmeaza. Tubby are un psihiatru, un medic curant, merge la sedinte de acupuntura, de aromoterapie si chiar de fizioterapie dupa ce operatia lui la genunchi esueaza si este diagnosticat cu " Internal Derangement of the Knee" short for " I don't know". La acaestea se aduga si intalnirile cu Amy, un fel de amanta platonica, cu care se intalneste in apartamentul lui din Londra pentru o cina, un film si alte discutii.Cand actrita din rolul principal al serialului anunta ca vrea afara si Tubby trebuie sa rescrie ultimul episod,iar nevasta il anunta ca il paraseste in urma unei discutii in care ea il anunta ca fata lor e insarcinata si urmeaza sa se casatoreasca , iar el nu produce decat un " mmm, good" viata asa cum o stia se schimba.
It was an enjoyabale, easy reading, but somehow not exactly a David Lodge novel. A bit of sadness came out of the pages form the first one through the last one, in spite of the funny moments.
next reading: vol 2 din Hitchhiker's Guide despre care probabil o sa scrie alex.
duminică, 13 septembrie 2009
Interviu cu Paul Bailey in Dilemateca de septembrie 2009
<<" Romania a schimbat cursul vietii mele de scriitor">> este citatul cu care incepe interviul din revista. Autorul are doua romane plasate in Romania, "Kitty si Virgil" si " Unchiul Rudolf" despre care am scris si aici. Inca nu am citit ' Kityy si Virgil" dar probabil ca o voi citi, constienta fiind ca voi da banii pe o carte slabuta, doar ca sa ma conving ca instinctul meu de biet cititor nu da gres. Nu pasajele sexi m-au deranjat in "Unchiul Rudolf" cat caraghiosenia situatiei si stupiditatea referintelor la Romania. Sincer, nu stiu in ce masura Romania i-a schimbat viata lui P. Bailey, poate ca realitatea comunismului pe care a vazut timp de o saptamana in 1989 a fost prea mult pentru el, dar probabil ca la fel, ar fi fost prea mult pentru orice occidental lucid, pentru cititorul roman insa ce scrie el in carte despre Romania este la fel de valoros ca o notita obsucra dintr-un mediocru ziar strain--departe de adevar si unappiling .
the benefit of doubt
in toate discutiile mele cu cursantii straini ajung sa ii intreb la un moment dat care este parerea lor despre tara noastra. Invariabil parerile coincid: "beautiful country, dirty streets, nice girls". 'What about communism?' I always ask . "a, well,I know Ceausescu, and Casa Poporului is very impressing". Degeaba le povestesc despre intreruperile de curent, lipsa caldurii si a apei calde, cozile la mancare si incredibilul cordon ombilical format din 'stiu pe cineva care stie pe cineva, care are pe cineva la si care poate sa vorbea cu cineva din' si care te mentinea pe linia de plutire a existentei. Se gandesc ca exagerez ca sa fac lectia mai interesanta sau, daca ma cred, lucruruile astea sunt mult mai departe decat ei ca sa ii atinga.
Nu spun asta ca sa arat ce popor grozav suntem noi si vai ce viata groaznica am dus, si nicio natie n-a fost mai nenorocita ca noi, ci pentru ca putini oamnei pot intelege cu adevrat realitatea altei tari, si mult mai putini o pot exprima astfel incat sa ii atinga si pe altii. So, i'm sorry percursori Mr. Bailey, but in my humble opinion, you are not one of them.
the benefit of doubt
in toate discutiile mele cu cursantii straini ajung sa ii intreb la un moment dat care este parerea lor despre tara noastra. Invariabil parerile coincid: "beautiful country, dirty streets, nice girls". 'What about communism?' I always ask . "a, well,I know Ceausescu, and Casa Poporului is very impressing". Degeaba le povestesc despre intreruperile de curent, lipsa caldurii si a apei calde, cozile la mancare si incredibilul cordon ombilical format din 'stiu pe cineva care stie pe cineva, care are pe cineva la si care poate sa vorbea cu cineva din' si care te mentinea pe linia de plutire a existentei. Se gandesc ca exagerez ca sa fac lectia mai interesanta sau, daca ma cred, lucruruile astea sunt mult mai departe decat ei ca sa ii atinga.
Nu spun asta ca sa arat ce popor grozav suntem noi si vai ce viata groaznica am dus, si nicio natie n-a fost mai nenorocita ca noi, ci pentru ca putini oamnei pot intelege cu adevrat realitatea altei tari, si mult mai putini o pot exprima astfel incat sa ii atinga si pe altii. So, i'm sorry percursori Mr. Bailey, but in my humble opinion, you are not one of them.
sâmbătă, 12 septembrie 2009
vineri, 11 septembrie 2009
leapsa de la brightie
1. Cînd ţi s-a-ntâmplat ca lecţiile învăţate de la cei vechi să contribuie la succesul tău?
yuki: adesea
alex: saptispe
2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce?
yuki: chaucer, deoarece cred ca era un tip destul de nostim
alex: leonardo da vinci, sa discutam fotografie si viata si sa ne uitam la testoasele ninja
3. Cine-i cea mai influentă persoană în viaţa ta?
yuki: colegul de blog
alex: colega de camera
4. Care-i ambiţia ta secretă?
yuki: pai dac-o spun nu mai e secreta
alex: sa ajung un fotomodel celebru
5. Preţul Gloriei?
yuki: nush, n-am idee
alex: depinde daca e gloria aia din basarab sau gloria de la inter, preturile sunt variabile. sau de pe centura?
6. Greci sau Romani?
yuki: englezii
alex: scots!
ia ma andrei, bucura-te si tu de-o leapsa!
yuki: adesea
alex: saptispe
2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce?
yuki: chaucer, deoarece cred ca era un tip destul de nostim
alex: leonardo da vinci, sa discutam fotografie si viata si sa ne uitam la testoasele ninja
3. Cine-i cea mai influentă persoană în viaţa ta?
yuki: colegul de blog
alex: colega de camera
4. Care-i ambiţia ta secretă?
yuki: pai dac-o spun nu mai e secreta
alex: sa ajung un fotomodel celebru
5. Preţul Gloriei?
yuki: nush, n-am idee
alex: depinde daca e gloria aia din basarab sau gloria de la inter, preturile sunt variabile. sau de pe centura?
6. Greci sau Romani?
yuki: englezii
alex: scots!
ia ma andrei, bucura-te si tu de-o leapsa!
miercuri, 9 septembrie 2009
meet the moo man
this is the moo man:
he's a friend of ours and will sometimes be your guide to the marvels of whatever places he decides to go. you shouldn't take him seriously, pretty much all he says is a moo point. yeah, you heard me. it's moo. a cow's opinion - it doesn't matter (see "friends")
the moo man says "stop and smell the roses; or whatever flowers you can find along this bizzare road called life.
the moo man says "go for a walk in the park, get nutty, eat a leaf or three"
the moo man says "take time to learn about culture, you'll be amazed of what you can find out"
well, that's it for now. we'll be back with more from the moo man some other time.
he's a friend of ours and will sometimes be your guide to the marvels of whatever places he decides to go. you shouldn't take him seriously, pretty much all he says is a moo point. yeah, you heard me. it's moo. a cow's opinion - it doesn't matter (see "friends")
the moo man says "stop and smell the roses; or whatever flowers you can find along this bizzare road called life.
the moo man says "go for a walk in the park, get nutty, eat a leaf or three"
the moo man says "take time to learn about culture, you'll be amazed of what you can find out"
well, that's it for now. we'll be back with more from the moo man some other time.
neinginer
neavand un talent vizibil pentru ceva anume am ajuns la politehnica.
este un loc foarte interesant, din mai multe puncte de vedere.
ce se afla pe partea stanga a dambovitei e un fel de rai, o societate cu reguli proprii, izolata, un stat in stat.
nu exista bastinasi in regie, exista doar perpetua schimbare ca singura constanta si caracteristica definitorie a acelui loc. e o experienta.
ce se afla pe partea dreapta a apei frumos curgatoare e un fel de iad, pentru fiecare la un moment dat. cu siguranta, locurile sunt frumoase. iar pentru un ne-inginer aceasta intindere de cladiri poate exista fara sa o fi vazut vreodata, iar asta consider ca ar fi o pierdere.
nu este scopul meu acum sa scriu despre regie. voiam doar sa spun ca, intr-un final, am reusit sa termin politehnica si sa ajung inginer. lucru dealtfel surprinzator, desi fara relevanta pentru ceva anume. spre surprinderea mea, dupa o vreme de lucrat in acest domeniu si de spus "lasa, ca poate o sa fie mai bine" trebuie sa recunosc fata de mine ca nu merge. nu pentru asta sunt facut, si e clar. nu am absolut nici o bucurie sau satisfactie legata de aceasta meserie de inginer. dimpotriva, frustrarea generata de zi dupa zi in care nu fac nimic cu pasiune se reflecta asupra starii mele de spirit, si asta e inadmisibil.
nu sunt o persoana complexa, dar imi place sa cred ca am mai mult de oferit decat ceea ce fac acum. imi place sa cred ca undeva exista un job la care m-as duce din placere si pe care l-as face chiar fara a fi platit. si din pacate stiu doar ca acel job e departe de domeniul ingineriei.
ceea ce, intr-un fel, pune capac sicriului este acest context economic mondial, national si personal ce nu imi permite sa ma desprind de aceasta situatie pentru a vedea ce dracu' vreau sa fac in viata. ingineria da bine pe cv, la fel si multinationala, si rahaturile alea de soft-uri si tot. singura chestie care nu da bine pe cv e sa scrii "datele de mai jos nu ma reprezinta, nu sunt eu. datele de mai jos sunt doar lucruri pe care le-am facut constrans de imprejurari si nu au nimic in comun cu idealurile mele in viata sau cu felul meu de a fi."
sunt prea cu capul in nori pentru a fi inginer. prea aerian, imi zboara mintea in prea multe locuri pe minut. chiar am incercat, pe cuvantul meu.
este un loc foarte interesant, din mai multe puncte de vedere.
ce se afla pe partea stanga a dambovitei e un fel de rai, o societate cu reguli proprii, izolata, un stat in stat.
nu exista bastinasi in regie, exista doar perpetua schimbare ca singura constanta si caracteristica definitorie a acelui loc. e o experienta.
ce se afla pe partea dreapta a apei frumos curgatoare e un fel de iad, pentru fiecare la un moment dat. cu siguranta, locurile sunt frumoase. iar pentru un ne-inginer aceasta intindere de cladiri poate exista fara sa o fi vazut vreodata, iar asta consider ca ar fi o pierdere.
nu este scopul meu acum sa scriu despre regie. voiam doar sa spun ca, intr-un final, am reusit sa termin politehnica si sa ajung inginer. lucru dealtfel surprinzator, desi fara relevanta pentru ceva anume. spre surprinderea mea, dupa o vreme de lucrat in acest domeniu si de spus "lasa, ca poate o sa fie mai bine" trebuie sa recunosc fata de mine ca nu merge. nu pentru asta sunt facut, si e clar. nu am absolut nici o bucurie sau satisfactie legata de aceasta meserie de inginer. dimpotriva, frustrarea generata de zi dupa zi in care nu fac nimic cu pasiune se reflecta asupra starii mele de spirit, si asta e inadmisibil.
nu sunt o persoana complexa, dar imi place sa cred ca am mai mult de oferit decat ceea ce fac acum. imi place sa cred ca undeva exista un job la care m-as duce din placere si pe care l-as face chiar fara a fi platit. si din pacate stiu doar ca acel job e departe de domeniul ingineriei.
ceea ce, intr-un fel, pune capac sicriului este acest context economic mondial, national si personal ce nu imi permite sa ma desprind de aceasta situatie pentru a vedea ce dracu' vreau sa fac in viata. ingineria da bine pe cv, la fel si multinationala, si rahaturile alea de soft-uri si tot. singura chestie care nu da bine pe cv e sa scrii "datele de mai jos nu ma reprezinta, nu sunt eu. datele de mai jos sunt doar lucruri pe care le-am facut constrans de imprejurari si nu au nimic in comun cu idealurile mele in viata sau cu felul meu de a fi."
sunt prea cu capul in nori pentru a fi inginer. prea aerian, imi zboara mintea in prea multe locuri pe minut. chiar am incercat, pe cuvantul meu.
marți, 8 septembrie 2009
duminică, 6 septembrie 2009
dSLR tip: cleaning your sensor
ce o sa va povestesc eu aici poate sa va strice aparatul foto, asa ca daca aveti de gand sa faceti singuri chestia asta o faceti pe riscul vostru.
gasiti aici un site dedicat acestei proceduri atat de utile unui fotograf.
si acum sa-ncepem.
primul pas este atunci cand constati ca ai praf pe senzor. praful apare sub forma unor puncte negre ce strica bunatate de poza. ca de exemplu:
puteti observa incercuite doua particule de praf ce strica cerul si ninsoarea. este foarte frustrant cand ajungi acasa si vezi ca un senin perfect are pistrui negri. e si mai frustrant cand te gandesti ca acum va trebui sa duci aparatul la un specialist si sa platesti nu-stiu-cat sa-ti curete senzorul.
motiv pentru care te duci la magazin si iti cumperi asta, apoi te intorci acasa si dai peste acest articol. si afli ca ti-ar trebui si o perie finuta, ceva.
a doua chestie pe care o faci este sa vezi exact cat praf ai pe senzor si unde se afla el. asa ca setezi aparatul pe aperture priority, il duci la diafragma minima (gen f22) si pozezi monitorul (cu manual focus) dupa ce ai deschis in prealabil un notepad in full screen.
ar trebui sa iasa ceva asemanator cu ce e mai jos (inafara de cerculetele rosii)
ce trebuie sa tii minte. praful ce apare in fotografie este de fapt intors la 180 de grade pe senzor. adica, in cazul nostru, punctele din stanga sus in poza se afla in dreapta jos pe senzor (a doua poza e rotita sa corespunda senzorului).
acum ca stii unde e praful, trebuie doar sa-l cureti. eu procedez astfel:
aparatul setat pe manual -> bulb, scot obiectivul, apas declansatorul si il tin apasat. cu mana stanga. iar cu dreapta folosesc pompa de aer cu grija sa nu ating absolut nimic in interior. este de preferat ca aparatul sa se indrepte in jos, pentru a nu cadea praful inapoi pe senzor.
dupa prima tura se monteaza iar obiectivul, se mai face o poza, se verifica nivelul de praf si pe unde a mai ajuns. se repeta pasul 1.
exista posibilitatea ca unele particule sa nu plece doar cu un jet de aer. atunci folosesc o perie fina (si in nici un caz nu apas, doar ating senzorul). acest procedeu va aduce aparent mai multe particule de praf. dar dupa ce termini cu peria folosesti din nou pompa de aer, iar praful va fi indepartat aproape complet. adica asa:
in ultima poza am descoperit un punct alb (de aia are semnul intrebarii sageata respectiva). nu e relevant pt. prezentarea de fata.
se pot observa in continuare particule de praf, dar nu vor aparea niciodata in poza (abia sunt observabile la f22 si cu contrastul crescut la maximum in postprocesare). dupa cum se poate vedea, firele de praf ce creau probleme au disparut.
succes si daca nu esti sigur ca vrei sa umbli la chestiile astea, du-te la un laborator specializat. e mai ieftin decat un nou aparat foto!
gasiti aici un site dedicat acestei proceduri atat de utile unui fotograf.
si acum sa-ncepem.
primul pas este atunci cand constati ca ai praf pe senzor. praful apare sub forma unor puncte negre ce strica bunatate de poza. ca de exemplu:
puteti observa incercuite doua particule de praf ce strica cerul si ninsoarea. este foarte frustrant cand ajungi acasa si vezi ca un senin perfect are pistrui negri. e si mai frustrant cand te gandesti ca acum va trebui sa duci aparatul la un specialist si sa platesti nu-stiu-cat sa-ti curete senzorul.
motiv pentru care te duci la magazin si iti cumperi asta, apoi te intorci acasa si dai peste acest articol. si afli ca ti-ar trebui si o perie finuta, ceva.
a doua chestie pe care o faci este sa vezi exact cat praf ai pe senzor si unde se afla el. asa ca setezi aparatul pe aperture priority, il duci la diafragma minima (gen f22) si pozezi monitorul (cu manual focus) dupa ce ai deschis in prealabil un notepad in full screen.
ar trebui sa iasa ceva asemanator cu ce e mai jos (inafara de cerculetele rosii)
ce trebuie sa tii minte. praful ce apare in fotografie este de fapt intors la 180 de grade pe senzor. adica, in cazul nostru, punctele din stanga sus in poza se afla in dreapta jos pe senzor (a doua poza e rotita sa corespunda senzorului).
acum ca stii unde e praful, trebuie doar sa-l cureti. eu procedez astfel:
aparatul setat pe manual -> bulb, scot obiectivul, apas declansatorul si il tin apasat. cu mana stanga. iar cu dreapta folosesc pompa de aer cu grija sa nu ating absolut nimic in interior. este de preferat ca aparatul sa se indrepte in jos, pentru a nu cadea praful inapoi pe senzor.
dupa prima tura se monteaza iar obiectivul, se mai face o poza, se verifica nivelul de praf si pe unde a mai ajuns. se repeta pasul 1.
exista posibilitatea ca unele particule sa nu plece doar cu un jet de aer. atunci folosesc o perie fina (si in nici un caz nu apas, doar ating senzorul). acest procedeu va aduce aparent mai multe particule de praf. dar dupa ce termini cu peria folosesti din nou pompa de aer, iar praful va fi indepartat aproape complet. adica asa:
in ultima poza am descoperit un punct alb (de aia are semnul intrebarii sageata respectiva). nu e relevant pt. prezentarea de fata.
se pot observa in continuare particule de praf, dar nu vor aparea niciodata in poza (abia sunt observabile la f22 si cu contrastul crescut la maximum in postprocesare). dupa cum se poate vedea, firele de praf ce creau probleme au disparut.
succes si daca nu esti sigur ca vrei sa umbli la chestiile astea, du-te la un laborator specializat. e mai ieftin decat un nou aparat foto!
sâmbătă, 5 septembrie 2009
pure crap
as vrea sa faceti cunostinta cu acest catel. chiar as vrea sa faceti cunostinta cu el, pentru ca e un catel foarte smecher. din pacate nici eu nu il cunosc, doar ce ni s-au intersectat destinele aseara pentru cateva momente.
cand am ajuns noi la stadionul tineretului iolanda cum-ii-zice de la arcul de triumf, inca nu era deschis pentru public. motiv pentru care am frecat duda vreo ora si ceva langa niste garduri de la jandarmerie. asta in timp ce tot felul de tuciurii intrau si ieseau finca erau de la aprovizionare. in fine.
am asistat si la o scena interesanta, o babeta ce se dorea a fi doamna s-a luat de niste fete pentru ca fumau si ii venea fumul in mecla. si cica sa se mute ele mai incolo. s-avem pardon, cucoana, dar in tara asta inca mai exista un minimum de drepturi. muta-te tu mai in alta parte daca ai o problema, e totusi un spatiu public. de nervi mi-am aprins o tigara.
in tot cazul, unul din personajele care era deja pe stadion cand am ajuns acolo era cainele de mai sus. iar dupa ce ne-am instalat frumos la tribuna (pentru ca se vedea mult mai bine decat de pe scaunele platite, plus ca se si fuma) acest caine era si el acolo, asteptandu-l pe cohen. iar cand cohen a venit, intr-un final, dupa vreo doua piese cainele asta s-a cacat langa un falnic stejar (era castan, da' nu conteaza), imi imaginez ca de fericire.
mi s-a parut pentru cateva momente ca a mancat ceva un pic stricat, poate prune sau ceva. poate mi s-a parut.
apoi au inceput sa vina oamenii. multi, cu duiumul. si au calcat in ditamai prospatura. dupa primii trei, deja devenise greu sa iti dai seama unde se termina rahatul si incepea praful. dupa inca trei, rahatul disparuse.
o lacrima mi-a incoltit atunci in coltul ochiului din colt, atat de tristete pentru cei ce nu mai sunt printre noi, fiind azi tarana din tarana, cat si de bucurie, fiind martor la circuitul ...errmmm - substantelor in natura, avand ocazia sa vad cu propriii mei ochi ce inseamna cu adevarat biodegradabil.
it's the cycle of crap. cum spunea si santana, we are all just prisoners here of our own device.
si daca ati citit undeva vreo recenzie mai faina la concertul lui cohen, well, macar asta-i cea mai originala! si inaltatoare.
Cohen 2009
3 filmulete de aseara: o bucata din ' bird on a wire', un intro si ' waiting for the miracle' integral.
joi, 3 septembrie 2009
miercuri, 2 septembrie 2009
Book Depository rules!
Intri aici, iti alegi ce vrei si platesti cu cardul, e absolut safe. Cartile sunt noi si intr-o stare perfecta.
noi ne-am luat astea:
cele doua volume din Hitchhiker's Guide care ne lipseau si doua david lodge-uri pentru sufletul meu. Total cost: 28.04 euro. Livrarea este gratuita. Prima carte a ajuns in 4 zile, celelalte 3 dupa inca 4. Cadou 3 semne de carte, dintre care unul cu buha foarte misto :D.
noi ne-am luat astea:
cele doua volume din Hitchhiker's Guide care ne lipseau si doua david lodge-uri pentru sufletul meu. Total cost: 28.04 euro. Livrarea este gratuita. Prima carte a ajuns in 4 zile, celelalte 3 dupa inca 4. Cadou 3 semne de carte, dintre care unul cu buha foarte misto :D.
marți, 1 septembrie 2009
pe mine nu ma influenteaza blogosfera!
dar nici eu pe ea.
am gasit la simona un link catre asta: o lista cu persoanele care (cica!) influenteaza blogosfera. Eu nu-i citesc pe niciunii( ca 'unele' nu-s, de unde se vede treaba ca blogosfera vorbeste la masculin) . So, ma declar un free spirit, liber cugetatoare, mai presus de orice influente masculino-macho-patriarhale-blogosferice si-mi continui marunta existenta la marginea netului.
am gasit la simona un link catre asta: o lista cu persoanele care (cica!) influenteaza blogosfera. Eu nu-i citesc pe niciunii( ca 'unele' nu-s, de unde se vede treaba ca blogosfera vorbeste la masculin) . So, ma declar un free spirit, liber cugetatoare, mai presus de orice influente masculino-macho-patriarhale-blogosferice si-mi continui marunta existenta la marginea netului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)